Cum o putem folosi ( în locul atenției negative) pentru a modela comportamentele copiilor

Atunci când copiii au un comportament inadecvat, este normal ca părinții și educatorii să încerce să îl corecteze, prin indicații – uneori nu prea calme – despre ceea ce nu fac așa cum se cuvine.

Experții în educație au constatat că dacă oferim copiiilor atenție pozitivă în schimbul celei negative, copiii vor fi mult mai dispuși să-și corecteze comportamentul. A încuraja comportamentul dorit, mai degrabă decât criticarea celui pe care dorim să-l stopăm are rezultate mult mai bune.

Ce înseamnă atenția pozitivă? În ce fel concentrarea pe comportamentele adecvate, și nu pe cele greșite, este diferită față de a ne face că nu vedem și a-i lăsa să scape atunci când se comportă într-un mod greșit?

 

Ce este atenția pozitivă?

Este ușor să acționăm într-o manieră dură și neplăcută atunci când copiii fac sau spun ceva ce nu ar trebui și să nu avem nici un fel de reacție atunci când ei se comportă așa cum ar trebui. Atenția pozitivă înseamnă o schimbare de optică prin care încurajăm comportamentul bun și încercăm să ignorăm părțile mai puțin plăcute. Mutăm atenția.

Idea este aceea că, pentru copii atenția părinților este atât de puternică încât, orice comportament căruia noi îi vom acorda mai multă atenție, se va întări chiar dacă noi le spunem să se oprească.

Mutarea atenției este un lucru simplu, dar presupune rescrierea unor norme de educație vechi de zeci de ani. Avem nevoie de practică pentru a face acest lucru să devină obicei.

 

Cum implementăm atenția pozitivă?

Cum transformăm acest concept în practică? Atenția pozitivă poate lua multe forme, incluzând încurajări verbale, îmbrățișări, pupici, mici cadouri. Poate fi diferit pentru un copil de 3 ani față de un adolescent, dar ideea de bază rămâne aceeași.

Cheia, ne spune Lindsay Gerber, psiholog clinician la Child Mind Institute, este să fim cât mai expliciți și specifici în ceea ce lăudăm pentru ca ei să știe ce comportament să repete. Experții o denumesc uneori laudă etichetată.

În loc să spunem “Bravo!” sau “Îmi place cum faci asta”, să încercăm să spunem exact ceea ce fac bine. De exemplu, am putea spune: “Mă bucur să văd că împarți creioanele colorate cu fratele tău“ sau “Este super că ai terminat de făcut lecțiile înainte să folosești tableta.” Indiferent de vârstă, spunându-le că apreciem ceea ce fac, îi va face să se simtă bine, iar când știu exact pentru ceea ce sunt lăudați, cu siguranță vor avea același comportament și în viitor.

Citește în acest articol Ce efecte au cuvintele nepotrivite adresate copiilor 

Cum rămâne cu comportamentul nedorit?

Aceasta este partea cea mai provocatoare. Dacă un copil se comportă într-o manieră care nu este sigură pentru el sau pentru cei din jur, este evident că trebuie să intervenim. În alte situații, faceți tot posibilul să ignorați comportamentul greșit, iar atunci când a încetat oferiți atenția pozitivă pentru exact acest lucru, că s-a oprit.

Experții în comportamentul copiilor numesc asta ignorare activă. Retrăgându-ne atenția le transmitem mesajul că nu aceasta este maniera în care ei vor primi ceea ce își doresc, adică atenția noastră. Întărim acest mesaj prin oferirea atenției pozitive după ce comportamentul nedorit a încetat.

Faptul că ignorăm pe moment un comportament nu înseamnă că nu vom discuta despre acest lucru. Vom face acest lucru mai târziu, nu în momentul în care acesta se produce.

“Când suntem în mijlocul evenimentului este bine să respirăm profund, să observăm și eventual să îi redirecționăm către altceva sau să ignorăm activ.

Îi putem redirecționa întrebându-i dacă vor o gustare sau amintindu-le de un eveniment plăcut ce urmează să aibă loc în familie.După ce furtuna a trecut, reveniți la subiect și discutați”, ne sugerează Dr. Gerber

 

Atenția pozitivă în acțiune

Haideți să luăm un exemplu de comportament neplăcut cu care aproape toți părinții se întâlnesc măcar o dată: sunteți la cumpărături și copilul face un tantrum pentru că vrea o acadea. A ceda și a-i lua ceea ce își dorește este modul simplu de rezolvare, dar și modul sigur în care acest comportament va reveni și data viitoare. Negocierea (Poți să mănânci o prăjiturică acasă) va avea cam același rezultat.

Mulți părinți se simt rușinați și judecați de ochii celor din jur și simt că trebuie să facă un adevărat spectacol din a fi ferm și a spune copilului să înceteze, folosind un ton ridicat sau amenințându-l. Șansele cele mai mari sunt ca nici voi și nici copilul să nu vă simțiți prea bine, iar repetarea comportamentului este foarte posibilă , atâta timp cât atenția i-a fost acordată.

Atunci când practicăm atenția pozitivă, ar trebui să ignorăm tantrumul până ce acesta se oprește. Când copilul s-a oprit este momentul să-i oferim atenția pozitivă. “Sunt mândră de tine pentru că ai reușit să te calmezi, să respiri adânc și să înțelegi că acest lucru nu poate fi făcut în acest moment.”

Când ați ajuns acasă și furtuna emoțională a trecut, este momentul să discutați. Dr. Gerber ne invită să folosim validarea atunci când discutăm acest subiect. “Am văzut că ți-a fost destul de greu când ți-am spus că nu poți lua acadeaua. Cănd spun nu, înseamnă că nu putem lua acel lucru în acel moment. Când se va mai întâmpla asta, în viitor, ce crezi că putem face? Cum crezi că putem rezolva mai ușor situația?”

În acest fel, spune DR. Gerber, am înțeles și validat stare lor emoțională, nevoile și dorințele, dar reconfirmăm  totodată regulile, limitele și prioritățile impuse ca părinte. Astfel îi vom învăța cum să rezolve o problemă și îi vom determina să-și asume propriul comportament.

Ignorarea tantrumurilor nu le va face să se oprească instantaneu. Trebuie să avem răbdare și să fim conștienți că s-ar putea să devină mai rău înainte să devină mai bine. Este necesar ca ignorarea activă să fie repetată de câteva ori până când tantrumul sau comportamentul nedorit să se oprească definitiv.

Adoptarea modelului atenției pozitive cere răbdare și multă practică. Uneori este posibil să ne pierdem controlul și să izbucnim, ceea ce este perfect normal. Suntem oameni. Când acest lucru se întâmplă, îl putem transforma într-un moment de învățare. Ne putem cere scuze, ne putem exprima propriile trăiri și frustrări și putem discuta despre ceea ce putem îmbunătăți, împreună.

Un aspect foarte important este oferirea timpului de calitate copiilor zilnic. Alegând să petrecem măcar 10 minute zilnic doar cu ei, jucând jocuri care le plac, sau pictând sau meșterind ceva, ne vom asigura că ei primesc atenția necesară și nu vor mai recurge la comportamente nedorite doar pentru a ne atrage atenția.

EQ Game – Alfabetul inteligenței emoționale  poate fi o oportunitate de conectare minunată. Jucându-vă alături de copilul vostru veți crea o legătură profundă veți construi bazele comunicării pe termen lung. Veți învăța să recunoașteți expresiile faciale, să înțelegeți cum se construiește o trăire emoțională, să descoperiți care sunt cele două emoții de bază și care sunt emoțiile ce provin din acestea, dar și cum să gestionați situațiile de criză emoțională din viața voastră și a copilului vostru.

Acest timp de calitate, în care ne conectăm cu copiii noștri va duce la întărirea legăturiii și nu în ultimul rând va scădea riscul ca ei să dezvolte probleme de sănătate mentală sau alte afecțiuni legate de disconfortul emoțional.