„Ce naiv este omul: distruge prezentul făcându-şi griji pentru viitor şi plânge în viitor amintindu-şi de trecut.” Ali Ibn Abi Talib
De mii și mii de ani, trăim identificandu-ne cu mintea condiționată, din care a rezultat un simț limitat și iluzoriu al sinelui, care se luptă în permanență, fiind veșnic temător, neliniștit și în conflict cu el însuși și cu ceilalți.
Am auzit cu toții despre puterea momentului prezent și despre beneficiile „trăirii în acum”. Și totuși, mințile noastre sunt proiectate să se gândească la viitor sau să rememoreze situațiile din trecut.
Zi de zi ignorăm realitatea minunată și ne formăm în minte gânduri, proiectând o altfel de realitate care este destul de negativă și care ne face din ce în ce mai nefericiți.
Fiecare clipă face ca în noi să apară nenumarate sentimente și gânduri. Acolo unde sunt gândurile noastre, acolo este și un mare potențial al energiei noastre sufletești și fizice. Acolo este o parte a conștiintei noastre.
Acest lucru înseamnă că suntem poate prezenți fizic, dar nu trăim cu conștiința noastră în prezent. Eu nu trăiesc în momentul prezent și în mine, ci în exteriorul meu.
De ce ne e greu să trăim în prezent?
- pentru că trăim separați de sinele nostru și ne manifestăm mai mult din ego
- pentru ego momentul prezent e aproape inexistent, numai trecutul și viitorul sunt considerate importante
- mintea noastră percepe timpul ca fiind liniar
- suntem zilnic foarte stresați
- trecutul ne acaparează o mare parte din atenție, cu alte cuvinte ne fură prezentul
- avem prea multe responsabilități
- ne facem prea multe griji legate de viitor
Cui se datorează încordarea ta?
Faptului că te identifici cu tot felul de gânduri, de temeri:
- de moarte
- de faliment
- de boală
- etc
Această încordare îți afectează și corpul, nu doar mintea.
Ce înseamnă să trăiești în momentul prezent?
Să trăiești în prezent înseamnă să:
- conștizezi, conștientizarea te face să nu te mai identifici cu mintea, cu temerile din ea
- îți observi deciziile și să te întrebi dacă-ți aduc beneficii reale?
- îți observi gândurile și să te întrebi dacă te ajută sau dacă-ți fac rău?
- îți observi acțiunile și să te întrebi dacă prin intermediul lor te îndrepți spre ceea ce îți dorește cu adevărat?
Faci ceea ce faci cu ușurintă și naturalețe?
Dacă răspunsul este nu , atunci înseamnă că timpul doar acoperă momentul prezent și viața este percepută ca o povară sau ca o luptă.
Trăim cu adevărat doar atunci când mintea noastră este acolo unde suntem și noi!
Ce câștigăm dacă învățăm să trăim în prezent?
Atunci când nu suntem conectați la momentul prezent, trăim într-o mare iluzie. Fie că ne facem planuri de viitor sau că ne gândim la ce s-ar fi putut întâmpla în trecut dacă luam o anumită decizie, nu facem decât să ne amăgim singuri.
Dacă reușim să ne detasăm, nu numai că să scăpăm de stresul psihic, care ne distruge sănătatea, dar învățăm și să găsim acea liniște interioară.
Așa vom reuși să ne iertăm pentru greșelile făcute si vom fi împăcați cu noi înșine știind că fiecare lucru care trebuie să se întâmple se va întâmpla.
Cum învățăm să trăim în prezent?
-ne acordăm zilnic câteva minute pentru a efectua exerciții de respirație profundă;
-ne înconjurăm de lucrurile de care avem cu adevărat nevoie în clipa respectivă;
-gasim plăcere și bucurie în tot ceea ce facem;
-zâmbim zilnic dacă se poate;
-evităm să ne aglomerăm;
-ne implicăm cu adevarat în ceea ce facem la momentul prezent;
-ne dezvoltăm spontaneitatea cu fiecare zi care trece;
-ne organizăm eficient timpul;
-învățăm să ne bucurăm de lucrurile simple
Acceptarea prezentului este acceptarea vieții însăși, fiindcă momentul de acum este inseparabil de viață. Dacă nu începi să trăieşti în prezent, n-ai să poţi să uiţi şi să ierţi trecutul. Primul mare pas pentru a trăi starea de prezență este iertarea.
Ce faci acum îți determină rezultatele de mâine!
La fel și ce nu faci acum îți garantează lipsurile de mâine!
Momentul prezent nu este ceea ce faci tu acum, ci momentul în care faci ceea ce faci.
Opreste-te pentru o clipă din tot ceea ce faci. Permite-ți să fii aici, acum, în mod conștient, fără a încerca să ajungi în alt loc sau în alte circumstanțe.
