Să recunoaştem: ,,nu’’ rămâne un cuvânt de bază în conversaţiile dintre părinţi şi copii. Oare ai fost vreodată atentă de câte ori pe zi spui ,,nu’’? În discuţiile cu cel mic, dar şi în general.

Ups, destul de des. Chiar îţi sugerez să notezi pe un carneţel, într-una din zile, de câte ori te auzi spunând ,,nu’’. Pare banal, dar ,,nu’’ este unul dintre cuvintele blocante cele mai puternice.

Ştiu. E greu să nu spui nu, mai ales când ai un copil foarte mic, dornic să descopere mediul înconjurător, dornic să exploreze şi să întoarcă pe dos şi casa, şi casele altora, şi regulile tale.

De fapt, cercetătorii au constatat că un copil aude cuvântul ,,nu’’ de 400 de ori pe zi. Îţi vine să crezi?

Efectele negative ale lui Nu asupra copilului

Deşi un ,,nu’’ poate fi necesar şi util, adesea, efectele sale asupra psihicului şi dezvoltării copilului sunt destul de neplăcute. Pentru că formarea copilului începe din prima zi de viaţă, iar aceste tipare negative rămân foarte bine fixate în structura copilului.

În plus, un mediu în care toată lumea strigă ,,nu’’ – devine un mediu stresant şi obositor. Pentru toată lumea!

Iată ce efecte poate avea NU asupra copilului tău

• Îl face să se simtă neînţeles
• Copilul începe să simtă că nu face nimic bine
• Presiunea lui NU determină copilul să se închidă în sine
• Copilul este închis între limite şi va creşte punându-şi singur limite
• ,,Nu’’ blochează orice posibilitate de a continua discuţia
• ,,Nu’’ blochează orice posibilă negociere
• Copilul se simte neascultat

Cred că ţi-am mai povestit, într-un articol anterior, cât de mult cred în puterea cuvintelor. Iar asta se datorează experienţei.

Cuvintele pot schimba imposibilul. Doar că oamenii, din păcate, folosesc doar partea distructivă din potenţialul cuvântului. Şi obţin rezultate pe măsură.
Hai să schimbăm asta.

5 moduri ingenioase prin care să spui „nu” fără să spui, totuşi, „nu”

Nimeni nu vrea să alerge prin casă şi să strige la ceilalţi, să spună ,,nu’’ de 400 de ori pe zi şi să cadă epuizat. Toată lumea vrea armonie, înţelegere şi linişte. Am dreptate?

Tocmai de aceea, când părinţii învaţă să îşi extindă posibilităţile de a spune ‘’nu’’, copiii primesc o şansă în plus la o dezvoltare armonioasă, iar toată familia intră într-o vibraţie pozitivă.

Îţi recomand să încerci şi să vezi ce se schimbă.

Iată câteva alternative eficiente la „nu”.

1. Spune-i copilului ce ai vrea să facă, nu ce NU ai vrea să facă

Decât să strigi la el şi să-i spui ce să nu facă, mai bine axează-te pe ce ai vrea să facă. Astfel, Nu mai face dezordine în camera ta, că nu mai pot să strâng toată ziua – se transformă în Îţi propun să strângem împreună jucăriile şi să le aşezăm în cutia lor, să se odihnească.

La fel, Nu mai face gălăgie – se transformă în Te rog să vorbeşti puţin mai încet, iar Nu mănânci îngheţată înainte de masă poate deveni Vom mânca îngheţată imediat ce terminăm cina.

Poţi găsi alternativă pozitivă pentru orice îţi doreşti să îi transmiţi.

Vei scăpa de stres, te vei odihni, nu vei mai fi nevoită să ridici tonul şi să foloseşti cuvinte blocante – care vă aduc frustrare tuturor.

2. Înlocuieşte-l pe nu cu aş prefera să

„Nu” este un cuvânt care blochează comunicarea şi care transmite, deopotrivă, o energie joasă, intimidantă.

Decât să îi spui copilului’’ nu îţi dau voie să te joci cu mingea sau nu ai voie acolo, mai bine îi spui aş prefera să te joci cu mingea puţin mai târziu, sau poate ne jucăm împreună, ce spui? Sau aş prefera să laşi lucrurile la locul lor şi să găsim împreună o altă variantă de petrecere a timpului liber.

Există multe căi prin care să îi spui nu fără ca el să audă cuvântul nu. În plus, cuvinte precum aş prefera, mi-ar plăcea, vin automat cu mai multă blândeţe şi pot face minuni.

3. „Nu” devine o alternativă interesantă

Când eşti tentată să îi spui nu, mai bine îl înlocuieşti cu o alternativă care să-i capteze atenţia şi să-i stârnească interesul. Astfel decât să îi spui „Nu mai stăm în parc, mergem acasă acum”, mai bine încerci „Am stat în parc deja câteva ore, mă gândeam să mergem acasă şi să desenăm împreună – sau ne jucăm ceva.”

Oferă-i alternative la care ştii că reacţionează pozitiv. Trebuie doar să-i muţi atenţia asupra unui lucru care să-l provoace, funcţionează mai bine decât să te impui şi să porneşti o nouă criză de personalitate.

4. Găseşte o explicaţie mai bună pentru care îi spui NU

Când te grăbeşti să îi spui „Nu mai înşira jucăriile în toată casa, ţi-am spus de o mie de ori”, mai bine încerci cu „Ce-ai spune să le oferim jucăriilor un loc al lor, în care să ne jucăm împreună?”

Iar în loc să ţipi la el şi să-i spui „Nu mai mânca bomboane înainte de masă” sau „Nu mâncăm dulciuri înainte să mâncăm mâncare”, mai bine îi oferi un platou şi îi spui „Haide să alegem împreună desertul pe care vrei să-l mănânci după cină sau prânz.”

Când primeşte o explicaţie pentru care îi ceri anumite lucruri, copilul va reacţiona mult mai bine, va fi mai deschis propunerilor şi, în multe cazuri, chiar entuziasmat să se implice în acţiunile iniţiate.

De ce această metodă este extraordinară:

• Oferă o abordare pozitivă
• Copilul nu simte că îi interzici, se concentrează pe alternativă
• Copilul este disciplinat – fără să ştie că îl disciplinezi

5. Înlocuieşte-l pe NU cu DA – şi schimbă puţin datele problemei

Te-ai gândit vreodată cât de simplu nu poate deveni da, atunci când schimbi doar puţin datele problemei. Când copilul îţi cere ceva, în loc să-l refuzi şi să-i spui autoritar că NU se poate, mai bine îi răspunzi cu DA cu entuziasm, însă stabileşti tu cum şi când.

Simplu. Iată cum.

Dacă îţi cere ciocolată în mijlocul hipermarketului – şi te temi de un posibil tantrum – în loc să îi spui nu, mai bine îi spui da, ce idee bună. Oricum nu aveam desert după masă, hai să alegem împreună aromele.

La fel stă treaba şi cu mersul în parc. Decât să işti un scandal spunându-i un nu categoric, mai bine îl înlocuieşti cu Sigur că mergem în parc, te rog doar să mă aştepţi puţin. Trebuie să termin ceva, să mă îmbrac potrivit pentru joacă şi vom merge.

Tu stabileşti când, noţiunea de timp a copilului e foarte vagă. Poţi amâna atât cât ai nevoie. Important e să îi oferi speranţa că va fi aşa cum îşi doreşte. Aşteptarea îi oferă şi mai mult entuziasm. Dar numai atunci când are certitudinea că va primi ce aşteaptă.

Concluzie

Sunt atâtea modalităţi prin care să comunicăm eficient cu copiii. Copilul are o structură specială, fragilă şi foarte deschisă modelajului.

Dacă primeşte energia şi cuvintele potrivite, va fi aproape imposibil să nu te înţelegi cu el.
Însă e nevoie de încredere, răbdare şi deschidere către alternativă. Ştii cum e spune: dacă vei continua să faci ceea ce faci, vei primi ceea ce ai deja. Schimbarea atitudinii poate schimba întreaga voastră relaţie.