Cum să rezolvi o problema în 8 pași?

Inteligența emoțională este capacitatea noastră de a identifica, de a gestiona și de a exprima propriile emoții, luându-le în același timp în considerare și pe cele ale altora.

În acest context, una dintre componentele inteligenței emoționale implică a-i ajuta pe copii să găsească singuri soluții la problemele lor. Această abilitate le va fi necesară pentru a calma relațiile conflictuale, pentru a lua decizii în cunoștință de cauză sau chiar pentru a face față dificultăților zilnice cu încredere.

În acest sens, Isabelle Filliozat ne propune opt pași de urmat pentru a rezolva o problemă:

1. Favorizează întotdeauna relația

Cu cât situația este mai dificilă, cu atât este mai importantă umplerea rezervorului de dragoste, mai cu seamă atunci când copilul ne poate atinge limitele.

2. Evaluează nevoile și posibilitățile fiecărei vârste

Paradoxal, copilul pare a crește întotdeauna mai repede decât te aștepți și este întotdeauna mai mic decât ai crede! Este aproape imposibil ca un părinte să ghicească întotdeauna bine, căci rezistența copilului tău îți arată limitele și nevoile lui.

3. Gândește-te: cine are problema?

Aceasta este problema mea? Atunci îmi exprim nevoia. În schimb, dacă problema este de partea copilului, o ascult. Nu este nevoie să concurezi cu propriul copil pentru nevoile tale.

Exemplu de problemă care aparține copilului: țipă, insultă, plânge, dă din picioare etc. Comportamentul excesiv al copilului tău reflectă dificultățile pe care le întâmpină.

Exemplu de problemă a unui părinte: o mamă care nu vrea să-și lase copilul la creșă pentru a merge la serviciu își poate proiecta emoțiile asupra copilului. Micuțul plânge ca răspuns la problema mamei.

4. La ce problemă răspunde acest simptom?

Care este nevoia, deficitul sau excesul (nevoi fiziologice, biologice, emoționale, psihologice)? Care este esența gândurilor copilului? Comportamentele care cauzează probleme sunt, în fapt, soluții. Spre exemplu, dacă copilul tău are febră, încerci cu siguranță să-i scazi febră, dar știi că este un simptom și că este util să identifici cauza. Abia când ai identificat această cauză, vei căuta medicamentul potrivit.

5. Care este scopul meu?

Ce urmăresc ca părinte? Eliberarea de propriile tensiuni, contracararea sentimentului de neputință, protejarea unui frate mai mic, asigurarea siguranței fizice, să-l liniștesc, să-l învăț ceva? etc.

6. Discută cu copilul tău despre diferite opțiuni de atitudine

Este important să nu te lași prins de ideea că ar fi posibilă o singură atitudine și, prin urmare, o singură soluție. Fiecare soluție are consecințele sale. Acesta este motivul pentru care este util să definești obiectivul. Chiar și în atingerea aceluiași obiectiv, sunt posibile adesea rute diferite. Ideea unui lucru „corect” de făcut în toate circumstanțele este sursa unui sentiment de vinovăție la părinți, sentiment destul de inutil și distructiv.

7. Implementează atitudinea aleasă

Odată aleasă atitudinea potrivită, rezultatele nu sunt întotdeauna imediate, mai ales dacă schimbi mult stilul educațional. Multe noi abilități parentale pozitive vor avea un impact instant. Pentru alții însă, poate exista un timp în care copilul să fie în expectativă.

8. Evaluează rezultatul

Acum poți să verifici dacă a fost vorba despre un comportament natural legat de vârsta copilului sau despre  manifestarea unei probleme, dacă a încetat comportamentul sau dacă a apărut un alt simptom, o altă manifestare. 

Concluzie

După ce ai răspuns cu empatie la problema copilului tău, trebuie să-l sprijini în rezolvarea problemelor. Acordă-i timpul necesar pentru a se calma, ajută-l în identificarea problemei, în căutarea soluțiilor și în evaluarea soluțiilor găsite

În acest fel, îi dezvolți copilului tău mai multe abilități:  învață să gândească, să înțeleagă singur, să discearnă, să aleagă, să-și fixeze obiective, să fie responsabil, să facă propuneri. În plus, astfel, copilul își dă seama că există o mulțime de soluții diferite, că unele pot fi mai potrivite în anumite circumstanțe, în timp ce altele mai puțin potrivite. Cu alte cuvinte, îl înveți că „inteligența inimii este capacitatea de a rezolva problemele ridicate de viață […], este a ști să iubești și să construiești prin încercările vieții”, după cum afirmă Isabelle Filliozat. 

Mai multe informații despre cum îți poți ajuta copilul să se dezvolte armonios găsești și în acest articol. 

Tu cum abordezi problemele copilului tău?

 

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes