Cum să-i vorbești copilului tău atunci când celălalt părinte este absent

Părinții care își cresc singuri copilul sunt adesea neliniștiți atunci când  vine vorba despre impactul pe care absența unui tată sau a unei mame îl va avea asupra copilului.

Menținerea unui echilibru familial, gestionarea unei întregi gospodării, educarea unui copil care crește fără ajutorul celui de-al doilea părinte necesită mai multă implicare și organizare decât atunci când în viața copilului sunt implicați ambii părinți.

 

Fii atent la nevoile emoționale ale copilului tău!

Cu toate acestea, atunci când un părinte rămas singur este atent la nevoile emoționale ale copilului său, copilul se poate dezvolta foarte bine chiar dacă locuiește într-o familie monoparentală.

În acest sens, specialiștii vorbesc despre câteva aspecte pe care părintele singur trebuie să le aibă în vedere. Iată ce poți face pentru a explica copilului tău lipsa celuilalt părinte și cum îl poți ajuta să se adapteze mai bine situației care te preocupă.

Bunăoară, când celălalt părinte este plecat și nu vrea să se implice:

1. Vorbește cu copilul tău despre circumstanțele din jurul concepției lui.

Chiar dacă nu pune întrebări, din acest moment începe cunoașterea sa despre sine și este punctul din care pornește în a-și construi identitatea. Vorbește-i despre celalălalt părinte și prezintă-l în mod obiectiv, fără judecată. Apoi, concentrează-te asupra persoanelor importante din viața micuțului tău: bunici, unchi, mătuși, vecini, prieteni de familie. Asigură-l că este important pentru tine și pentru mulți alți adulți din jurul său.

2. Spune adevărul, fără să dai vina pe celălalt părinte sau să-ți arăți tristețea.

Copilul tău trebuie să înțeleagă iubirea pe care o simți pentru el, mai degrabă decât amintirile neplăcute ale relației cu celălat părinte. Vorbește-i, dacă este cazul, despre conflictul dintre voi și spune-i că acesta nu are nicio legătură cu el, că nu are de ce să se simtă vinovat.

3. Permite-i copilului să-și exprime tristețea sau furia pentru absența celuilalt părinte.

Pe măsură ce va crește, va deveni din ce în ce mai conștient că multe familii sunt formate din doi părinți prezenți. Emoțiile lui sunt complet normale – permite-i așadar să jelească părintele care nu este prezent.

4. Liniștește-ți copilul adesea spunându-i că îl iubești și că ești acolo pentru el.

În cazul în care celălalt părinte nu vrea să se implice, este normal ca puiul tău să se întrebe de ce nu merită ca tatăl sau mama lui să-i fie alături. Spune-i că e posibil ca celălalt părinte să nu fi avut șansa să-l cunoască ca tine. De asemenea, deoarece copilul tău simte că a fost abandonat o dată, s-ar putea să se teamă că va fi abandonat din nou de adulții pe care îi iubește. Trebuie să-l liniștești și să-i spuni că-i vei fi întotdeauna alături atunci când va avea nevoie.

5. Nu încerca să scuzi și să aperi celălalt părinte, dacă acesta își exercită drepturile de vizitare doar ocazional sau inconsecvent.

Prezintă-i copilului faptele și pune în cuvinte sentimentele sale. De exemplu, îi poți spune: „Ți-a promis că vine să te vadă azi și nu a venit. Este normal să fii dezamăgit. Te înțeleg. Ai dreptul să fii supărat.” Încetul cu încetul, copilul va deplânge pierderea părintelui idealizat. Va învăța să accepte ceea ce acest părinte îi poate oferi în timp ce își satisface celelalte nevoi de la alți oameni.

6. Prezintă-i alte modele copilului tău

O mamă sau un tată nu pot fi înlocuiți, dar un alt bărbat sau o altă femeie pot fi modele pentru copilul tău. Este important să-i prezinți alte modele, astfel încât să poată construi relații puternice cu alți adulți. Și aceste modele pot ajuta copilul în staisfacerea unor nevoi emoționale. În acest fel, copilul va învăța să aibă încredere în adulți. Pentru a face acest lucru, copilul trebuie să poată fi în contact regulat cu astfel de persoane pe o perioadă lungă de timp. Prin urmare, este important să îi oferi copilului modele fiabile, stabile, afectuoase și liniștitoare.

Pe de altă parte, în ceea ce te privește pe tine ca părinte, este necesar ca tu însuți să ai în vedere câteva aspecte:

  • Nu-ți mai dori să joci ambele roluri

La început, părintele unic dorește să mențină un echilibru familial. Pentru a face acest lucru, se străduiește să îndeplinească și rolul de tată și pe cel de mamă. Greșeală! Acest lucru poate deveni suprasolicitat.

  • Acceptă să faci greșeli

Când ești părinte singur, ai dori să fii un fel de super-erou care controlează și gestionează totul. Însă, a-ți permite să faci greșeli, să fii obosit sau să ai limite este, de asemenea, un bun exemplu pentru copilul tău.

  • Stabilește-ți prioritățile

Din punct de vedere practic, a fi singurul adult care conduce o întreagă familie necesită mult mai multă organizare.

  • Delegă sarcini

Dacă celălalt părinte nu mai este prezent sau este mai puțin implicat, nu ezita să ceri ajutor unui prieten sau unei alte rude apropiate, demne de încredere.

  • Fă-ți timp pentru tine

Este important ca părintele singur să se simtă bine, să-și acorde timp pentru a-și încărca bateriile. A te priva de anumite plăceri înseamnă a fi mai obosit și mai puțin răbdător cu copilul tău. Nu uita – bunăstarea copiilor depinde de cea a părinților.

  • Gestionează absența celuilalt

Acest lucru se traduce diferit în funcție de situație. În caz de divorț, spre exemplu, a ataca celălalt părinte înseamnă a introduce copilul în starea de conflict, a-l obliga să ia parte la tensiunile dintre voi. „Se va simți trist pentru că este o parte din el însuși cea pe care o critici”, afirmă, în acest context, Valérie Roumanoff.

Dacă este vorba despre un părinte decedat, cel mai bun comportament este să-l „aduci pe celălalt la viață prin amintiri”. Este important să vorbești cu copilul despre părintele său, povestind întâmplări din trecut, pasiuni etc.

  • Renunță la vinovăție

Valérie Roumanoff remarcă faptul că un părinte singur „se simte adesea vinovat că nu poate oferi echilibrul ambilor părinți”. Cu toate acestea, „este mai bine pentru un copil să crească cu părinți despărțiți decât într-o casă plină de resentimente și certuri”. Nu despărțirea face rău copilului, ci condițiile în care aceasta are loc. Dacă este fără ură, dacă copilul nu este implicat, puiul de om poate evolua și crește în seninătate și bunăvoință.

Concluzie

Prin urmare, spune-i copilului tău adevărul despre situația în care te afli folosind cuvinte adecvate vârstei lui și răspunzând la toate întrebările pe care ți le pune. În plus, asigură-ți copilul de iubirea pe care i-o porți, mărturisește-i că este important pentru tine și că vei avea întotdeauna grijă de el.

Pe de altă parte, ai în vedere faptul că, pentru a ajuta la satisfacerea anumitor nevoi emoționale, este important ca alți adulți din jurul tău să-i servească drept modele.

În acest sens, pentru a descoperi strategii de dezvoltare a inteligenței emoționale, pentru o conectare profundă și reală cu copilul tău, îți propunem să descoperi și ideile surprinse în cartea ”Copilul tău este un geniu!”, scrisă de Florin Alexandru în colaborare cu prof. Florian Colceag.

Dacă ai trăit și tu momente asemănătoare, împărtășește cu noi și ajută-ne cu experiența ta.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes