Salutare! Sunt Paul Melinte, unul din co-fondatorii Tikaboo, iar acesta s-ar putea să fie unul din cele mai importante articole pe care le-ai citit vreodată, deoarece o să-ți vorbesc despre un subiect extrem de important pentru tine și familia ta: social media.

Majoritatea oamenilor nu realizează încă lucrul acesta, dar social media este deja una din cele mai importante forțe ce la va modela viața, atât lor, cât și copiilor sau nepoților.

Cum să folosești social media în mod sănătos și să nu cazi în capcana drogurilor sale

Iar acest trend doar se va accelera de acum încolo, indiferent că ne place sau nu.

De modul în care folosim rețelele sociale depind multe lucruri, începând de la nivelul nostru de fericire, și până la productivitatea noastră sau șansele de care profităm sau nu în viață.

Și îți spun și de ce!

Social media este un drog… unul foarte periculos deoarece este în același timp drog, dar și virus.

De ce rețelele sociale sunt ca un virus

Dependența noastră de Facebook nu este doar imaginară, un moft cum cred unii, ci o dependență biochimică extrem de puternică. Și este o dependență care a fost creată în mod intenționat.

Stăm pe Facebook așa de mult deoarece acesta activează diverși centri ai recompensei din creierul nostru, făcându-l să ne inunde cu substanțe precum dopamina.

De fiecare dată când cineva ne dă like ori un comentariu la o postare sau doar anticipăm că s-ar putea întâmpla lucrul ăsta, în creierul nostru se eliberează o doză de dopamină.

Un alt declanșator al dopaminei este noutatea, adică atunci când vezi sau anticipezi că vei vedea ceva nou, se eliberează… ai ghicit, dopamină!

Și ce căutăm noi pe Facebook atunci când scrollăm cu înverșunare?!

Exact! Noutate!

Sau mai exact: mica noastră doză de dopamină.

Ce este dopamina și cum ne modifică ea comportamentul?

Dopamina este o substanță eliberată de creierul nostru al cărui rol este, printre altele, de a ne motiva să facem anumite acțiuni, precum sexul sau mâncatul și, mai nou, să utilizăm rețelele sociale, nu doar ca și consumatori de conținut, ci ca și creatori.

Dopamina este responsabilă de o mare parte din acțiunile noastre, chiar și de acele acțiuni pe care încercăm să ni le explicăm/prezentăm ca pe decizii logice.

Cum să folosești social media în mod sănătos și să nu cazi în capcana drogurilor saleDe altfel, acum ceva timp, un fost președinte fondator la Facebook, Sean Parker, a recunoscut că Facebook a fost gândit să profite de influența dopaminei asupra noastră și a creat astfel un imperiu extrem de profitabil pe această vulnerabilitate în psihologia umană.

Gândește-te un pic la asta… de fiecare dată când postezi ceva, creezi în mod gratuit conținut pe care alții îl vor consuma ca să primească dopamina declanșată de noutate.

Ești motivat să faci asta deoarece speri că o să primești dopamina declanșată de like-urile și comentariile primite.

Iar dacă like-urile vin și creierul învață că, postând, vei primi acele like-uri, acțiunea de a posta frecvent pe Facebook (sau alte rețele sociale) devine un obicei, căci la fel ca un dependent de orice alt drog, noi vom dori din ce în ce mai multă dopamină.

După ce postezi ceva, revii să vezi câte like-uri ai primit?

Eu unul recunosc: am devenit în decursul anilor dependent de acele like-uri, oricât de prostesc ar părea asta (căci e prostesc) și după ce postam ceva, deși mi se părea o tâmpenie, mă tot reîntorceam pe Facebook să văd dacă și cine a reacționat.

Pe de altă parte, am reclame pe care le gestionez cu mii sau zeci de mii de like-uri și distribuiri, dar care nu îmi provoacă aceeași reacție.

De ce? Deoarece nu simt că eu, Paul, aș primi validare, nefiind numele meu acolo. Deci creierul nu îmi dă doza de dopamină de care am nevoie.

Dar dopamina are și alți declanșatori, nu doar Facebook-ul.

social media este un drog

Când vedem o față atrăgătoare, câștigăm o sumă de bani frumoasă, facem sex, mâncăm o mâncare delicioasă sau fumăm, dopamina este eliberată și activăm/creăm un circuit al recompensei care ne îndeamnă să repetăm acțiunea care a dus la eliberarea dopaminei.

De aceea suntem atât de dependenți de sex, frumusețe, bani și mâncare în exces.

Iar Facebook (și alte rețele sociale), cum spuneam, are exact același efect asupra creierului nostru.

Rețelele sociale – Cea mai mare rețea de traficanți și consumatori de „droguri”

Practic se poate spune că rețelele sociale au creat cea mai mare rețea de traficanți și consumatori de „droguri” din istoria omenirii și, nu doar că au creat-o, ci au și făcut-o să fie acceptată social.

De fapt, dacă stau și mă gândesc bine, poate nu e chiar cea mai mare, ci doar una din cele mai mari.

Până la urmă zahărul, cafeaua, alcoolul, știrile negative și alte elemente prezente pretutindeni în cultura noastră sunt tot droguri deoarece folosesc aceleași mecanisme din creierul nostru ce ne fac dependenți de ele.

Dar dopamina nu este singura substanță după care tânjim și pe care rețelele sociale ne-o oferă.

Mai avem și oxitocina, „hormonul dragostei”

Cum să folosești social media în mod sănătos și să nu cazi în capcana drogurilor sale 3

Atunci când trecem prin momente grele și postăm lucrul acesta pe Facebook, sau invers, atunci când sărbătorim ceva important (am luat permisul, am terminat un maraton, e ziua noastră de naștere, etc.), suportul și aprecierile pe care ceilalți ni le oferă determină creierul să elibereze acest hormon al dragostei pe care eu l-aș numi mai degrabă un hormon al relațiilor sociale bune.

Ca să înțelegi care e rolul său și cât de puternic este, trebuie să știi că Homo Sapiens, o specie cu abilități fizice slabe, nu a ajuns în vârful lanțului trofic datorită creierului său mare.

Dacă ar fi fost așa, neanderthalienii ar fi trebuit să fie aici, nu noi.

Ei aveau un creier mai mare ca al nostru, erau mai puternici și mai rezistenți, dar au fost exterminați de către Homo Sapiens.

Ce ne-a adus pe noi în punctul în care suntem azi este capacitatea de a forma grupuri mari de indivizi, mai mari ca orice altă specie.

Yuval Harari pune asta pe seama capacității noastre de a spune povești.

Eu unul cred, uitându-mă și la ce se întâmplă astăzi, că pe lângă capacitatea de a spune povești, a fost și receptivitatea sau dependența noastră de oxitocină care vine din dorința și disponibilitatea de a face parte dintr-un grup mare care să ne apere.

E logic ca un individ care este conștient că este vulnerabil și mai puțin înzestrat fizic și/sau mental decât cei care i-ar putea dori răul, își va dori să fie protejat de un grup mare, mai mult decât își dorește asta un individ puternic.

Iar rolul oxitocinei este să producă senzații plăcute atunci când simțim că suntem înconjurați de oameni care ne vor binele, astfel încât să repetăm comportamentele care ne-au dus în acea postură.

Cum să folosești social media în mod sănătos și să nu cazi în capcana drogurilor sale

Ei bine, se pare că arhitecții acestor rețele sociale au înțeles foarte bine faptul că, deși nu ne pândesc prea mulți prădători feroce la ieșirea din casele noastre confortabile, simțim, în continuare nevoia de a avea cât mai multe relații „bune”.

Pentru creierul nostru nu contează că, de multe ori, cei care ne oferă sprijinul sau aprecierea pe Facebook nu ne sunt chiar așa apropiați sau că sunt doar politicoși.

Lipsindu-i elemente importante pe care în viața reală le analizăm automat și inconștient pentru a depista intenția și emoțiile din spatele mesajului, elemente precum limbajul corpului, micro expresiile faciale sau tonul vocii, el se hrănește cu orice interacțiune pozitivă sau aparent pozitivă.

Și dacă tot a venit vorba despre micro expresiile faciale și emoțiile pe care acestea le trădează, cred că trebuie menționați și așa numiții „neuroni oglindă”.

Ce sunt neuronii oglindă și ce treabă are Facebook cu asta?

E simplu! Ai observat vreodată că dacă îi zâmbești unui copil, acesta îți zâmbește și el?

Ei bine, acum 9 luni, sora mea l-a născut pe Robert.

Din păcate, nu am apucat să îl văd prea mult în realitate. Dar compensăm prin faptul că mă mai sună din când în când pe messenger, și ne vedem pe cameră, ocazie cu care am observat că, de câte ori se uită la telefon, iar eu îi zâmbesc… Robert îmi întoarce zâmbetul.

De unde știe un copil de 9 luni să facă asta?

Neuronii oglindă sunt responsabili de imitarea emoțiilor pe care le vedem. De aceea se spune că primul limbaj pe care îl învățăm este limbajul emoțional.

Dacă vedem o față zâmbitoare, chiar și în poze, avem tendința să zâmbim și noi.

Dar acești neuroni mai au și un alt rol, ușor de observat tot la copii: învățarea prin imitație, responsabilă de cam tot ce știm și facem, de la cum articulăm cuvintele și până la maniere sau alte norme culturale.

Tot neuronii oglindă sunt responsabili și de empatie

Așa că, dacă punem toate aceste elemente cap la cap, emoțiile care se răspândesc prin Facebook cu viteza celui mai puternic virus și faptul că modalitatea principală prin care oamenii învață este imitația, începem să înțelegem ce putere extraordinară au rețelele sociale de a ne modela viața schimbând cultura.

Așadar, dacă ăsta este modul în care funcționăm, hai să vedem cum putem folosi social media într-un mod mai sănătos și cu beneficii maxime.

Ca să-ți fie mai ușor să aplici ce citești, am creat o listă de pași. Nu o să public aici toți pașii, deoarece acest articol este parte dintr-o carte la care lucrez, dar ți-i pot spune pe primii trei.

1. Conștientizează că nu o să fie ușor

Cum să folosești social media în mod sănătos și să nu cazi în capcana drogurilor saleConștientizează că orice planuri ți-ai face astăzi în legătură cu social media, nu or să fie ușor sau rapid de implementat. Lucru valabil, de altfel, în cam toate ariile vieții tale.

Nu știu tu cum ești, dar eu când am o idee bună, care mă entuziasmează și știu că mi-ar putea schimba viața, tind să-mi zic chestii de genul:

„Gata, de azi/mâine fac x, y, z și o să se întâmple nu știu ce minune.”

Din păcate, realitatea este că majoritatea schimbărilor pe care îți vei propune să le faci în viața ta, necesită timp, muncă, răbdare și capacitatea de a continua, chiar dacă o dai de zece ori în bară și nu te ții de promisiune.

Trebuie să faci asta până devine rutină sau ceva ce ai integrat foarte foarte bine în mintea și viața ta.

După ce s-a întâmplat lucrul ăsta, nu vei mai avea nevoie de voință pentru a menține acele schimbări, ci doar să fii atent la pericolul „doar astăzi, doar o dată, doar acum etc.”

„Doar astăzi/acum intru pe Facebook în afara programului pe care mi l-am stabilit…” este egal cu  „Fumez doar o țigară!”.

Ca fost fumător îți pot spune că asta este cea mai mare vrăjeală pe care ți-o poți spune singur și, până nu recunoști cât de mult rău îți fac genul ăsta de minciuni, vei continua să suferi.

Da, la  o persoană din 100 s-ar putea ca așa să fie… doar o dată.

Dar tu știi că nu e cazul tău. Din clipa în care „ai sărit calul”, o vei face și a doua oară, și a treia, și tot așa mai departe până când obiceiurile negative, care sunt mai ușor de ținut, iau locul celor pozitive și te trezești că ești captiv din nou.

Revin totuși, cu o precizare foarte importantă:

Nu contează că ai sărit calul. Ce contează este să continui cu obiceiul pozitiv!

Într-un final, „cărările neuronale” din mintea ta, responsabile de obiceiul pozitiv, vor deveni mai largi (pe măsură ce le folosești) și deci mai atractive decât vechile cărări negative, acum pline de buruieni.

Asta înseamnă că, deși acum poate să pară că nu faci progrese prea mari sau chiar că o dai în bară, în timp, când vei avea de ales între cele două obiceiuri, îți va fi mult mai ușor să alegi obiceiul pozitiv.

2. Ușurează-ți misiunea

Se știe că resursele noastre de voință și energie nu sunt un fel de izvor nesecat din care să tot putem lua fără să se vadă. Pe parcursul unei zile, cu cât ne folosim energia și voința pentru a face lucruri grele, care nu ne plac sau care nu ne-au intrat în rutină, rezervele de voință și energie se golesc.

Tocmai de aceea este destul de greu să urmărești mai multe obiective în același timp sau să încerci să instalezi/schimbi mai multe obiceiuri deodată.

Nu zic că e imposibil, zic doar că e greu. Dar nu trebuie să te sperii de treaba asta deoarece am și două vești bune:

Vestea bună #1: Cu cât îți antrenezi voința mai tare și mai des, cu atât aceasta se va dezvolta, exact ca un mușchi.

Dar mare atenție, deoarece utilizarea voinței în exces, în sensul de trage de noi și a face lucrurile chiar când suntem sleiți de energie, poate duce la un nivel crescut de cortizol, hormonul stresului, care poate provoca destul de multe neplăceri, inclusiv boli serioase.

Se pare că există o corelație între cortizol, reducerea nivelului de testosteron și cancer. În același timp, el reduce alte funcții importante, precum reproducerea sau imunitatea.

De ce cred că întâmplă asta? Deoarece cortizolul face parte din celebra reacție „luptă sau fugi”, o reacție menită să ne apere de pericole iminente.

Așa că, în momentele în care stresul e atât de ridicat încât corpul ne crede în pericol, funcții care nu sunt atât de importante atunci scad (imunitatea se pare că ar fi una) și crește concentrația de glucoză în sânge pentru a fi folosită de către mușchi la luptă sau fugă (motiv pentru care sportivii au adeseori nivelul de cortizol mare).

Cum să folosești social media în mod sănătos și să nu cazi în capcana drogurilor saleProblema este că dacă ești stresat de câte ai de făcut, dar ce ai tu de făcut nu implică prea multă forță fizică (fugă sau luptă), înseamnă că nu folosești acea glucoză și produci dezechilibre în organism.

Și cumva, intuitiv, noi știm lucrurile astea deoarece am auzit cu toții că stresul îngrașă sau că dacă ești stresat, ar trebui să mergi să faci sport (dar nu în exces) și să te eliberezi de stres (corpul find deja pregătit pentru asta).

Astea fiind spuse, știu că sunt un pic tehnice explicațiile mele, revenind la voință și simplificând lucrurile, sfatul meu este să o dezvolți treptat și să nu exagerezi trăgând de tine până pici, lucru de care recunosc că eu unul m-am făcut vinovat și am resimțit efectele.

Iar dacă te simți stresat/ă, dormi, relaxează-te sau fă un pic de mișcare (moderată și nu mai mult de 60 de minute).

De altfel, sportul moderat, pe perioade de timp mai scurte de 60 de minute, se pare că în timp determină corpul să nu mai elibereze atât de mult cortizol când ai de-a face cu situații emoționale puternice.

Cu alte cuvinte, sportul moderat (maxim 60 de minute pe zi) ne face imuni la situații stresante.

Un alt lucru pe care îl poți face pentru a-ți îmbunătăți voința, dar și pentru a-ți reduce nivelul de cortizol, este să meditezi periodic.

A fost o vreme în care făceam asta și mă simțeam foarte bine, iar de curând am reluat acest obicei. Folosesc meditația ghidată Vipassana și meditez dimineața, când nivelul cortizolului este în mod natural mai mare.

Vestea bună: #2 Poți fi mai smart ca telefonul tău și astfel să nu ai nevoie de voință.

Tehnologia este făcută să ne captiveze și se pare că e făcută bine. Așa că nu ar fi mai smart din partea noastră ca decât să-i opunem rezistență (forță vs forță), să o evităm precum un karateka priceput?

Eu zic că da și am găsit deja modalități prin care putem face asta. Eu, spre exemplu, pierdeam mult timp pe telefon, dimineața și seara, deoarece oriunde mergeam prin casă, aveam telefonul după mine.

Cum să folosești social media în mod sănătos și să nu cazi în capcana drogurilor saleÎmi tot spuneam: „Mâine dimineață voi citi, scrie, medita etc.”

Ghici ce alegeam să fac, în schimb, cu timpul meu. Să stau pe telefon, evident.

Așa că nu mai bine elimin eu din start alternativa asta evitând să țin telefonul după mine tot timpul?

Ba da, și se pare că funcționează de minune.

Da, și asta presupune un mic act de voință ca să duci telefonul într-un loc din care să nu îl poți deschide imediat, așa cum ai face dacă l-ai avea în buzunar sau pe masă. Dar nu ai nevoie de la fel de multă voință ca în cazul în care nu ai face asta și orice economie contează la final de zi.

Alte teste care au funcționat cel puțin câteva săptămâni și pe care le-am făcut în trecut:

» Am dezinstalat aplicația de pe telefon și stăteam doar pe laptop, dar mult mai puțin;

» Am folosit un addon de Chrome care îmi bloca newsfeedul – asta pe laptop, dar acum nu știu de ce, dar nu mai pot sta aproape deloc pe Facebook pe laptop, deci nu mai am nevoie de addon.

Dacă testezi și niciuna din soluțiile astea nu funcționează pentru tine, atunci citește următorul punct.

3. Urmărește doar oameni și pagini care aduc cea mai mare valoare în viața ta

În momentul acesta, Tikaboo publică destul de multe reclame pe Facebook. În  plus, avem colegi care scriu periodic articole pe care le distribuim pe Facebook și Facebook Messenger la peste 100.000 de oameni.

Practic, viața mea profesională depinde acum, într-o măsură semnificativă, de aceste instrumente.

Îți spun lucrurile astea ca să înțelegi că nu sunt anti-Facebook sau alte rețele sociale. Consider că sunt instrumente foarte puternice și poți face mult bine cu ajutorul lor, dar sunt săbii cu două tăișuri. Le poți folosi în folosul  tău, dar există riscul să te și tai în ele.

Uite ce fac eu (sau încerc să fac) pentru a mă asigura că nu mă tai în ele și că le folosesc în avantajul meu.

Este o formulă în trei pași:

1. Caut să mă conectez și să urmăresc (cu) cât mai mulți oameni și pagini care mă inspiră să devin mai bun și de la care am ce învăța;

2. Asta înseamnă că dau unfollow sau unlike foarte des celor care nu îndeplinesc acest criteriu deoarece timpul și energia sunt resurse extrem de prețioase;

3. Dar, mai simplu decât să stau să dau unfollow și unlike cui nu îmi aduce valoare este să îmi limitez timpul petrecut pe rețele sociale la maxim 30 de minute pe zi și să dau see first la cele mai interesante pagini/profile astfel încât să nu apuc să văd decât ceea ce postează ei.

Opțiunea de a da „see first” („vezi mai întâi” dacă ai Facebook în română) mi se pare genială, așa că, dacă nu ai profitat încă de ea, îți sugerez să o faci acum, căci îți va îmbunătăți foarte mult calitatea timpului petrecut în social media.

Evident că îți recomand să dai like (dacă nu ai dat deja) și apoi „see first” („vezi mai întâi”) la Tikaboo România, iar dacă ești pasionat/ă de marketing, afaceri sau dezvoltare personală, paginilor Inside Hero, Paul Melinte și Autoeducație (pe ultimele două voi reîncepe să postez curând).

Cum faci asta exact? E simplu! Vezi în clipurile de mai jos!

În clipul de mai jos ai explicația pentru mobil.

Iar în următoarele două, pentru desktop, atât în engleză, cât și în română.

Sper ca ideile prezentate să te ajute să folosești rețelele sociale în avantajul tău și să eviți să devii sclavul acestor rețele.

Iar dacă te ajută, distribuie, te rog, articolul. E un gest mic, dar dacă ne unim forțele, acest gest mic va însemna enorm pentru modul în care unii oameni vor folosi rețelele sociale.

În mod normal, am fi putut să-l afișăm noi la foarte mulți oameni folosind promovarea plătită, dar mă cam îndoiesc că Facebook ne va lăsa să promovăm un astfel de articol. 🙂

Așa că, depinde doar de tine dacă aceste idei se vor răspândi sau nu.

Cu drag,

Paul Melinte

This Post Has 4 Comments

  1. Olya vode

    Hello, Tikaboo 🙂 Interesant articol. Insa nu sunt de acord cu faptul ca cercetatorii nu acorda un interes real acestui fenomen. Ba din contra, de la lansarea, in 2004, a Facebook, au existat cateva mii de articole stiintifice publicate pe teme diverse: la de online agenda-setting, la third-person effect, la authenticating social media news in literatura legata de fake news. Si asta tine doar de comunicarii. Putem comunica pe acest subiect mult mai larg si va pot furniza niste studii elocvente pe zona asta

    1. Paul Melinte

      Bună, Olga!

      Nu îmi dau seama unde am zis sau am sugerat că „cercetătorii nu acord un interes real acestui fenomen”, dar dacă am facut-o, dezmint aici deoarece știu că da, se fac cercetări și în unele cercuri se discută intens despre asta.

      Din păcate discuțiile, sau mai bine zis concluziile, rareori ajung în mainstream, adică să fie cunoscute și adoptate de mase.

      Orice studii ai, mai ales dacă-s sintetizate în cărți, sunt binevenite, căci sunt fascinat de acest subiect.

      P.S. Sunt curios: de ce ai zis bună, Tikaboo și nu Paul. Întreb deoarece îmi tot doresc să scoatem mai mult la suprafață din personalitatea autorilor noștri.

  2. Tio Enfa

    In mare, este ok ce se spune in articol. Insa, oamenii sunt fiinte sociale si aceasta necesitate de socializare este atat de puternica incat e greu de controlat. De fapt, exact cum se spune si in articol, suntem aici ca urmasi a homo sapiens-ilor exact pentru ca aveau mai dezvoltata partea de socializare in grupuri mari. Retelele sociale sunt o realitate, si pe viitor va fi si mai pregnanta aceasta realitate in viata noastra, vrem nu vrem, aceptam sau nu acest lucru. Chiar eu pregatesc una pe care o vom lansa vara viitoare, cu niste concepte noi foarte interesante. Insa ceea ce vreau sa subliniez este ca orice venin toxic, folosit in masura exacta si in locul exact poate avea efec benefic, terapeutic chiar. Insa la extrema opusa avem orice lucru bun care folosit in exces duce la otravire sau dependentza. Cine pune linia? Unde punem linia? Eu cred ca face parte din dezvoltare noastra ca rasa umana, si ca va trebui sa ne adaptam si la asta exact ca la alte si alte lucruri prin care a trecut omenirea. Iar pe parcursul acestei adeptari, de fapt al oricarei adaptari, unii vor gasi nisele de unde sa prospere, iar altii se vor alege doar cu veninul adaptarii. Bun venit la evolutie !! 🙂

    1. Paul Melinte

      Salut! Citesc printre rânduri și îl aud pe Harari. 🙂

      Da, omul este în vârful lanțului trofic și stăpânul datorita capacității noastre de a ne organiza în grupuri mari de oameni.

      Sunt de acord cu Harari aici!

      Cu toate astea, dacă este să ne recunoaștem originile, trebuie să luăm în calcul și ceea ce spunea antropologul Robin Dunbar prin 1990, și anume că numărul maxim de relații adevărate pe care un om le poate menține este undeva pe la 150.

      Așa că rețele sociale, cu miile de „prietenii” pe care fiecare dintre noi îi are, ne ajută întradevăr să socializăm, dar nu la nivelul la care am fi tentați să credem. Putem verifica asta uitându-ne câți prieteni avem în listă și cu câti comunicăm frecvent.

      În ceea ce privește evoluția (sau mai degraba schimbarea), ai dreptate…

      De fapt, cred că rețele sociale fac pentru relații sociale, cam ce a făcut internetul pentru gândire.

      Dacă vei citi „Superficialii”, o să vezi că tiparul a distrus capacitatea oamenilor de a memora, dar le-a oferit gândirea profundă dându-le acces la cărți.

      Iar internetul a distrus capacitatea de a gândi profund și de a ne concentra pe o singură activitate pentru o perioadă lungă de timp, dar a dezvoltat creativitatea.

      Similar, rețelele sociale măresc numărul de conexiuni dintre oameni și capacitatea de a ne organiza pe diverse interese foarte rapid, ceea ce este un lucru bun, dar scade calitatea celor mai multe relații.

      Asta îmi aduce aminte de o scenă din „Las fierbinți” pe care am vazut-o pe YouTube și în care polițistul Robi se plânge că nu are niciun prieten.

      Ca să accentueze lucrul acesta, el spune că de ziua lui nu-l sună nimeni și până și maică-sa îi scrie mesaje.

      Trist, dar adevărat!

      Așa că dacă faci o rețea și vrei să faci ceva inovator, gîndește-te la o variantă în care să ții cont de „numărul lui Dunbar” și de faptul că nu contează doar cantitatea, ci și calitatea.

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes