Cum răspundem furiei copiilor și adolescenților atunci când suntem părinți?

Cu toții ne mai înfuriem uneori, atât copiii, cât și adulții. Furia este o emoție care poate varia de la a fi ușor iritat la o furie moderată, până la furie puternică.

Furia unui copil ne face de multe ori să ne simțim inconfortabil. Avem de multe ori o tendință naturală de a încerca să schimbam aceste stări ale copiilor noștri, astfel încât furia să dispară. Alteori oprim furia prin intimidare sau pedeapsă.

Dar, ce uităm de multe ori este că al nostru copil va experimenta situații care i-ar putea declanșa furie pe tot parcursul vieții. Nu putem opri declanșatorii de furie de fiecare dată, dar putem să le dăm copiilor instrumentele necesare pentru a înțelege furia și a o gestiona.

Cum răspundem furiei adolescenților atunci când suntem părinți?

1. Nu încerca să controlezi emoțiile copilului tău. Nu vei putea- și e în regulă, e ceva normal să nu poți.

Este bine ca un copil să fie furios, atât timp cât această furie este exprimată în mod corespunzător. Este un indiciu pentru el – și pentru tine- că nu se simte confortabil cu o situație.

2. Controlează-ți propriile emoții

Furia unui copil va declanșa deseori emoțiile părintelui. Cum te descurci, de obicei, când oamenii sunt furioși? Unii oameni sunt foarte inconfortabili cu furia – îi fac anxiosi sau temători.

Dacă ai crescut într-o casă unde furia însemna strigăte și pericol, furia copilului tău poate apăsa unele dintre butoanele tale emoționale.

Dacă nu ești conștient de problemele proprii, ai putea răspunde copilului în moduri care nu-l prea ajută să se dezvolte sănătos(cum ar fi dăruirea a ceea ce dorește doar ca să se oprească sau strigând înapoi).

Dacă observi că emoțiile tale se intensifică, respiră adânc și vezi de ce te simți cum te simți. Ce se declanșează în tine?

Inteligența emoțională

Oamenii care au o stare bună de sănătate emoțională sunt conștienti de gândurile, sentimentele și comportamentele lor.

Aceștia au învățat modalități sănătoase de a face față stresului și problemelor care sunt o parte normală a vieții, au o părere bună despre ei înșiși și au relații sănătoase.

Oamenii care lucrează la dezvoltarea inteligenţei lor emoţionale reuşesc să nu mai fie copleşiţi de provocările din viaţa de zi cu zi. Aceştia îşi pot controla emoţiile în situaţii tensionate şi se bucura de viaţa mult mai mult.

Îți dorești să dezvolți inteligența emoțională a familiei tale?

Dă click aici!

3. Evită să stabilești limite sau să aplici consecințe atunci când al tău copil este furios

Doar pentru că alegi să nu te cerți cu copilul tău nu înseamnă că cedezi și că alegi să fi nerespectat. Dacă al tău copil are nevoie de spațiu pentru a se liniști, atunci dă-i-l.

Dacă țipă la tine, e bine să aștepți în a stabili urmările. Să-i spui „Este lipsit de respect ceea ce faci! Ești pedepsit! atunci când se află în mijlocul unei creize emoționale, nu este cel mai indicat lucru.

Poți să-i explici mai târziu, după ce se linișteste că a greșit.

4. Ajută-ți copilul să recunoască momentele când furia sa urmează să se declanșeze

Există semne fizice care anunță că furie urmează să se declanșeze: dureri ușoare de stomac, un sentiment de tensiune, senzația de agitație, scrâșnit din dinți. Uneori, când suntem furioși, ne ținem respirația fără să conștientizăm.

Dacă al tău copil este atent la corpul său, va putea observa toate aceste semne din timp.

5. Amintește-ți că emoția este diferită de comportament

Problema nu este furia; este comportamentul care urmează după furie. Poți să validezi emoțiile copilului tău, adresându-te comportamentului care este îngrijorător: „Înțeleg că te-ai supărat când ți-am spus că nu poți merge acasa la prietenul tău. Uneori vor exista reguli sau limite care ar putea să te frustreze, dar spargerea lucrurilor nu va schimba această regulă sau limită și se va sfârși doar într-o consecință a acelui comportament. ”

Apoi ajuta copilul să identifice mai multe moduri pozitive în care își poate exprima emoțiile.

Dacă furia copilului tău este mare, poate ar fi bine să soliciți sfatul unui specialist. Chiar dacă al tău copil nu va participa, poți merge pentru a obține sprijin și sfaturi cu ce ai putea face ca părinte.

Indiferent de gradul de furie pe care îl prezintă copilul tău, el este responsabil pentru gestionarea acelei emoții. Iar el este în perioada de învățare. Învățarea nu se întâmplă peste noapte, dar cu sprijin și încurajare, îți poți ajuta copilul să-și gestioneze emoțiile.

 

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

This Post Has One Comment

  1. Daniel Ianas

    Multumesc pentru articol. Este extraordinar si foarte util. 🙂
    As avea un singur comentariu: personal, prefer sa folosesc cuvantul gestionare a emotiilor in locul controlului emotiilor. Cuvantul control imi este sinonim cu reprimarea emotiei, adica neacceptarea emotiei si abordarea unei atitudini radioase pana cand emotia se va revarsa in exterior. Spus mai plastic: ascunderea emotiei sub pres. Gestionarea o asociez cu retinerea emotiei, adica acceptarea emotiei neproductive, observarea ei in noi insine si intelegerea daca ea trebuie exprimata sau lasata sa treaca. As fi productiv sa fim pregatiti pentru a o exprima doar cand e cazul, dar niciodata intr-un mod violent sau agitat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes