În jurul vârstei de 7 ani, intervine o criza de creștere. Criza vârstei de 7 ani, care este, totodată, una dintre cele mai importante etape ale maturizării copilului.
La această vârstă copiii au o nouă viziune asupra lumii și trec într-o nouă etapă de dezvoltare. Tot în această perioadă copiii par să fie mai încăpățânați si mai irascibili.
Deși la vârstă de 7 ani copilul are o personalitate deja formata, fiind capabil să primească și să asimileze o cantitate mare de informații, el continuă să fie copil și are nevoie de timp liber pentru joacă.
Iubirea și acceptarea
O altă nevoie foarte importantă pe care o au copiii la această vârstă, este iubirea și acceptarea părinților.
Schimbările stărilor emoționale la această vârstă este una comună, copiii fiind irascibili și imprevizibili. Pre-adeloescenții se simt mai stresați în legătură cu școala și prieteniile.
Schimbările hormonale încep să-și facă apariția chiar dacă nu observi încă schimbări fizice.
Ce putem face noi ca părinți să ne ajutăm pre-adolescenții atunci când trec de la o stare la alta?
Morocănos și Supărat
Copilul tău vine de la școală, tu îl întrebi cum a fost ziua lui și el spune „bine” pe un ton iritat din care poți să îți dai seama că ziua lui nu a fost prea bună.
La această vârstă copiii nu prea doresc să vorbească despre experiențele lor. Iar felul în care noi părinții îi chestionăm nu-i ajută prea mult în acest sens.
Ce putem face în schimb?
Spune-i ceva de genul: ” Mi se pare că nu prea ai chef de vorbit. Te înțeleg, și sunt aici dacă ai nevoie de mine”.
Mai târziu, într-un moment mai relaxat înainte de culcare, întreabă-l dacă s-a întâmplat ceva despre care vrea să vorbească. Sau, întreabă-l în timp ce faceți o activitate distractivă împreună în weekend. La această vârstă poate fi mai ușor pentru copiii să aducă subiectele grele în discuție, dacă sunt implicați în altceva.
Suprasensibil și dramatic
La reuniunea de familie, fiul tău cade și se lovește la genunchi. Plânge de durere ca și cum ar fi sfârșitul lumii. În cele din urmă, îi spui: „Haide că ești bine, nu mai exagera atât”. Iar el răspunde pe un ton răstit „Nu, nu sunt bine deloc!” plângând și mai tare.
Soluția ar fi ca data viitoare, să reziști nevoii de a sublinia faptul că a reacționat în mod exagerat la ce i s-a întâmplat. În schimb, recunoaște-i sentimentele și încearcă să fii empatic/ă.
Spune-i ceva simplu:” Cred că trebuie să te doară foarte tare. ” Apoi dă-i un sărut si spunei-i: sunt aici pentru tine. ”
În cazul în care alte persoane sunt în jur, propune-i să faceți o plimbare ca să se detașeze de situație.
Furios și extrem de furios
Dacă fratele său mai mic i-a distrus în mod accidental construcția lui de Lego preferată sau tu ai întârziat să-l iei de la școală 10 minute, nu fii surprins dacă are un tantrum asemănător unui copil mic, cu strigăte și bătut din picioare.
Soluția ar fi să rămâi calm. Dacă te enervezi, ar putea deveni o luptă de putere.
Atunci când copiii trăiesc emoții puternice nu sunt dispuși să asculte și să învețe. Poți pur și simplu să-i recunoaști emoțiile spunând: „Se pare că ești supărat. Haide să încercăm împreună un exercițiu de respirație!”
Dacă ne învățăm copiii cum să facă față emoțiilor lor de la aceste vârste, acest lucru îi va ajuta pe tot parcursul vieții.
Nemulțumit și certăreț
Pe măsură ce copiii testează limitele independenței lor, ei vor avea puncte de vedere puternice și vor refuza de multe ori cooperarea cu părinții lor.
Dacă al tău copil spune că ceva este „prost” sau „plictisitor”, nu pune la suflet și nu-i ține morașă. Spune-i doar: „îmi pare rău că te simți așa,” și mergi mai departe.
Atunci când vine vorba de anumite activități, cum ar fi făcutul temelor, puteți evita luptele de putere prin stabilirea așteptărilor și a consecințelor dinainte.
Nu suntem responsabili de emoțiile copiilor noștri
Nu ești responsabil de stările schimbătoare ale pre-adolescentului tău. Fiecare copil este unic. Există lucruri care îl vor enerva în mod inevitabil. Responsabilitatea noastră nu este să îl protejăm de toate emoțiile neplăcute.
Scopul nostru este să ne creștem copii în siguranță
Atunci când suntem empatici și ne creștem copiii cu iubire le este mai ușor să facă față emoțiilor dificile. Inainte de a putea face acest lucru, este esential să ne putem gestiona propriile emoții cum ar fi: anxietatea, furia, tristetea, frustrarea pe care le trezesc crizele de furie ale copilului nostru.
Copiii învață de la noi cum să-și gestioneze emoțiile
Iar acest lucru se întâmplă pe măsură ce cresc.
Oamenii care au o stare bună de sănătate emoțională sunt conștienti de gândurile, sentimentele și comportamentele lor.
Aceștia au învățat modalități sănătoase de a face față stresului și problemelor care sunt o parte normală a vieții, au o părere bună despre ei înșiși și au relații sănătoase.
Îți dorești să dezvolți inteligența emoțională a familiei tale?
Dă click aici!
Oamenii care lucrează la dezvoltarea inteligenţei lor emoţionale reuşesc să nu mai fie copleşiţi de provocările din viaţa de zi cu zi. Aceştia îşi pot controla emoţiile în situaţii tensionate şi se bucura de viaţa mult mai mult.
Dacă ți-a plăcut ce ai citit, distribuie pe Facebook și ajută și alți părinți!
- Distribuie Pe Facebook
- 377 shares
This Post Has One Comment
Din respect pentru cititori dar mai ales pentru stiinta numita PSIHOLOGIE, putina rigoare nu strica . Prin urmare, cel putin afirmatia ” la vârsta de 7 ani copilul are o personalitate deja formata” ar trebui validata de psihologi.