Cercetările au constatat că atenţia, concentrarea pe momentul prezent şi a gândi înainte de acţiona sunt tehnici de mare ajutor pentru echilibrul emoţional al copiilor.

În plus, acestea îl pot ajuta pe cel mic să fie mai atent la sentimentele lui, să le gestioneze mai bine, să ia decizii mai înţelepte şi să îşi reducă stresul.

Anxietatea este tot mai răspândită în rândul copiilor, iar părinţii nu prea mai ştiu ce măsuri să ia şi cum să îi ajute. Mai mult decât atât, în numeroase cazuri chiar părinţii sunt cei care transmit copiilor starea de panică.

Eu îmi tratez momentele de anxietate prin meditaţie. Niciodată nu e prea târziu, nici prea devreme pentru a învăţa meditaţia. Învaţă-l să mediteze, învaţă-l tehnici simple de relaxare şi ocupă-te să aveţi măcar 15 minute pe zi pentru a le pune în practică. Împreună.

Cum ştii că ai un copil anxios?

Cel mai simplu, aş defini anxietatea ca starea de agitaţie şi îngrijorare cronică. Un copil anxios este un copil într-o permanentă panică, agitaţie, debusolare şi nelinişte, copleşit de stres. Un copil anxios va face tot mai greu faţă interacţiunii cu ceilalţi, cu situaţiile noi care apar sau cu situaţii vechi, pe care le consideră primejdioase.

Cele mai frecvente simptome ale anxietăţii la copilcum ajutam un copil anxios

  • Grijă excesivă pentru lucruri neconcrete
  • Insomnie
  • Somn întrerupt
  • Agitaţie
  • Oboseala cronică
  • Probleme de concentrare
  • Iritabilitate
  • Crize de furie şi plâns
  • Atacuri de panică

Dacă ai un copil anxios, probabil ştii deja că, în încercarea de a-l ajuta…eşti chiar tu cea care cedează şi îi amplifică lui starea. Ai dreptate, nu e uşor, dar este esenţial să îţi menţii echilibrul.

Pentru că atunci ai şanse tot mai mari să îl ajuţi pe cel mic să treacă peste această problemă.

Şi noi cădem pradă anxietăţii, iar de multe ori nu ştim cum să gestionăm stările de panică şi îngrijorare. Gândeşte-te că unui copil îi e de două ori mai greu. Iniţial nu ştie ce i se întâmplă, iar când înţelege teama, nu ştie cum să o gestioneze. Şi cine să îi ajute dacă nu noi?

5 metode eficiente prin care ajuţi copilul să scape de anxietate

Experienţa cu copiii m-a învăţat că nu există situaţii care să nu poată fi rezolvate, ci doar un timp diferit pentru fiecare. Iată ce metode îţi propun să aplici pentru a-ţi ajuta copilul în lupta cu anxietatea.

1. Scopul nu este acela de a elimina anxietatea, ci de a ajuta copilul să o gestioneze

Suntem tentaţi să îi cerem celui mic să elimine din viaţa sa toţi factorii de stres şi toate situaţiile care îl fac anxios. În plus, ne zbatem şi noi să facem acelaşi lucru pentru el.

Greşit! Scopul nu este acela de a elimina anxietatea, ci de a ajuta copilul să o gestioneze. Ajută-l să înţeleagă ce simte, de ce, explică-i anxietatea şi lucrează cu el la acceptarea şi gestionarea sentimentelor. Ca un efect secundar, anxietatea se va diminua imediat ce copilul tău va înţelege că îşi poate stăpâni sentimentele.

Poţi folosi eroul lui preferat – pentru a-i explica importanţa de a fi curajos şi a descoperi că el deţine controlul asupra a tot ce îl sperie. Să nu uităm că anxietatea este, în mare parte, o teamă nejustificată pentru ceva ce nu există în realitate. O teamă pentru ceva ce îşi proiectează copilul că ar putea fi.

2. Nu feri copilul de lucrurile care îl sperie

ce faci daca ai un copil anxiosDoar pentru că îţi vei vedea copilul într-o situaţie inconfortabilă nu înseamnă că trebuie să îl retragi imediat de acolo.

Menajarea exagerată are efect doar pe termen scurt. Copilul se va calma, va primi ce îşi doreşte, va scăpa de senzaţia trăită, dar nu va înţelege ce se întâmplă şi nu va şti să o gestioneze.

În curând, situaţia se va repeta, iar anxietatea se va manifesta din nou. Totul trebuie experimentat, înţeles şi gestionat.

3. Setaţi-vă împreună aşteptări realiste

Dacă îi setezi copilul aşteptări nerealiste, acesta va ceda şi va fi copleşit de stres.

Nu îi poţi garanta că va lua premiul cel mare, că va ajunge primul din echipa de fotbal sau că va ajunge balerină. Nici că nu va eşua în unele momente. Nici că nu vor fi copii care să râdă.

Nu poţi controla totul. Însă poţi seta aşteptări realiste. Îl poţi încuraja să facă lucrurile cu pasiune şi implicare, să dea tot ce e mai bun, să îşi vadă de drum şi să nu ia în seamă răutăţile celorlalţi. Îi poţi arăta că ai încredere în el orice ar fi. Atunci copilul va înţelege că nu are motive să se teamă.

4. Nu întări temerile copilului tău

Dacă ştii că se teme de un test, de un meci, de reacţia celorlalţi la prezentarea lui – sau de vizita la medic, nu îi întări teama cu întrebări şi discuţii nesfârşite pe aceste subiecte.

Dacă îl vezi deschis la discuţie, prezintă-i partea bună a tuturor lucrurilor, asigură-l că totul va fi bine, că îl vei ajuta să treacă prin toate şi că, în final, toate vor trece. Nu mai încerca să găseşti formula magică, poartă-te firesc, copilul înţelege mai multe decât crezi, iar soluţiile sunt aceleaşi – şi pentru cei mici, dar şi pentru noi.

Doar abordarea este puţin diferită.

5. Discutaţi despre concretizarea temerilor celui mic

Da, îţi sugerez să iei în calcul şi această variantă. Discută cu copilul tău despre ce s-ar întâmpla dacă temerile lui s-ar adeveri. Dacă ar lua notă mică, dacă ar râde copiii, dacă i-ar fura cineva lucrurile la care ţine, dacă ar ajunge la doctor, dacă n-ai ajunge la timp să îl iei de la şcoală.

Cam acestea sunt cele mai frecvente temeri ale celor mici. Discutaţi-le împreună şi explică-i exact ce s-ar putea întâmpla dacă s-ar ajunge până la concretizarea temerilor lui. Oferindu-i explicaţii şi soluţii, copilul va elimina treptat anxietatea. De ce? Simplu. Pentru că va dispărea teama de necunoscut.

Evident, dacă ajungi în punctul în care nu te mai descurci singură, cere ajutorul unui specialist. Un psihoterapeut te poate ajuta să gestionezi mai bine relaţia cu cel mic, iar el îl va ajuta să îşi înţeleagă emoţiile şi mecanismul anxietăţii.

ajutor pentru copii anxiosi

Ce ar trebui să mai ştii

E foarte posibil să te numeri printre mamele tentate să creadă că e greu să explici unui copil ce este anxietatea şi cum să o gestioneze. Că doar e copil! Da, este copil, dar asta nu înseamnă că nu e capabil să înţeleagă cum funcţionează şi ce poate face pentru a-şi controla emoţiile.

Cu cât ştie mai devreme ce sunt emoţiile – şi că el singur le poate alimenta şi controla, cu atât mai uşor îi va fi să depăşească obstacolele. Vorbim, practic, despre inteligenţa emoţională, aspectul neglijat de o mulţime de părinţi.

Copilul are nevoie de mai mult decât cursuri extraşcolare, diplome, mâncare sănătoasă şi haine curate. Inteligenţa şi sănătatea lui emoţională sunt factorii esenţiali pentru o dezvoltare armonioasă.

Comunicarea deschisă, joaca liberă şi încrederea în sine sunt factorii esenţiali unui start de succes în tratamentul anxietăţii. Acordă atenţie dezvoltării emoţionale a copilului. Ambele emisfere cerebrale sunt la fel de importante.

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes