Copiii, părinții și tehnologia – 5 întrebări despre viitor și cum evităm dependența de ecran

Cercetările arată că un copil își petrece chiar și peste 5 ore pe telefon, tabletă, laptop sau alte dispozitive. Părinții sunt disperați să-i scoată pe copii din ecrane. Ei fug de la jocuri la rețele sociale, de la televizor la platforme video. Despre pericole s-a scris și se va mai tot scrie. Dar ce facem în condițiile în care tehnologia avansează din ce în ce și acaparează domeniile unul câte unul?

Cu ce se confruntă părinții din ziua de azi?

Recomandarea specialiștilor este să limităm timpul petrecut de copil la dispozitive.

Cu toate astea, problema se pune în tot felul de termeni diferiți. Vrem să studieze calculator la școală, dar timpul petrecut acolo este util? Este contorizat în ecuația timpului total petrecut de un copil la dizpozitive? Apoi apare problema modului cum își petrece timpul în fața ecranelor.

Și nu în ultimul rând, despre acces și accesibilitate. Să le luăm pe rând.

kid absorbed by screenȘcoala nu are tocmai renumele unui bun ghid în raport cu evoluția vieții. Mai ales când e vorba de tehnologie. Relația dintre ea, setea de specialiști IT din piață, noile condiții și oportunități scoase la iveală de a patra revoluție industrială și obligativitatea unei fluențe în utilizare a unor resurse tehnologice în perspectiva integrării în piața muncii dau socotelile peste cap.

Știm însă un lucru sigur, valabil în orice aspect al vieții: ce e prea mult, strică. De unde știm când e prea puțin?

Televizorul este socotit drept dispozitivul cel mai dăunător. Cel puțin asta spun psihologii, care invocă cel mai mic grad de utilizare a resurselor cerebrale în fața ecranului TV, raportat la celelalte dispozitive.

E greu de definit azi ce mai înseamnă televiziune, în măsura în care definiția ei migrează mai degrabă spre ideea de bază de date cu diferite grade de acces. În rest, sunt chiar jocuri recomandate într-un proces activ de gândire.

Dincolo de asta, poate fi pusă în discuție ipoteza puterii exemplului. Adulții din jurul copiilor din ziua de azi sunt foarte atașați de dispozitivele lor. Cum mimetismul este unul din mecanismele de absorbție la care recurg copiii, trebuie să ne punem problema, noi adulții, în ce măsură putem cere o schimbare de paradigmă în lipsa unei atitudini conforme cu pretențiile.

5 întrebări pe care și le pune o persoană care gândește critic

what's next stickerComportamentul unei persoane care gândește critic este sinonim cu explorarea limitelor de către copii. Importanța și impactul lucrurilor se probează prin metode empirice, adică printr-un proces banal de testare (trial and error). Rolul diferitelor lucruri este testat prin creativitate și de dispoziția de a studia informații din domenii diferite, inclusiv divergente.

Dar cum se raportează la viitor o persoană care gândește critic? Iată 5 întrebări specifice pe care și le pune un curios, creativ, care gândește în parametrii gândirii critice:

  1. Ce ar putea să existe în viitor și nu există acum?
  2. Ce ar putea să se întâmple și nu s-a întâmplat până acum?
  3. Ce decizii vor fi luate și puse în practică?
  4. Ce realizări vor exista și care nu există la ora aceasta?
  5. Care dintre tiparele de comportament actuale vor dispărea în viitor?

Care este calea cea mai potrivită de a îmbina utilul, necesarul și recreativul?

Cele cinci întrebări stau la baza cercetării viitorului Răspunsurile pot varia enorm, iar limitele imaginației sunt foarte largi.

Reformulați întrebările acestea și întrebați-vă copiii, în perioade diferite ale creșterii lor, cum proiectează ei viitorul: lumea pe care o văd versus lumea pe care și-ar dori-o. Poate că uneori calea cea mai simplă este să aflăm direct de la sursă cum gândesc și ce așteptări au ei de la viață. Proiecția noastră, în absența opiniei lor va prezenta imperfecțiuni ce se pot transforma în diferențe de opinie greu de conciliat.

De asemenea, tehnologia include cursuri online, clipuri de tip „cum să…”, e-books, programe de design și proiectare (inclusiv pentru copii) ș.a.m.d. Toate acestea sunt utile. Dar ca să vedeți ce este mai potrivit să accesați, întâi vedeți spre ce înclină copilul, ce aptitudini pot fi cultivate și ce pasiuni dezvoltă. Pașii până la tehnologie necesită implicarea voastră activă în viața offline. Vreți să petreacă mai puțin timp pe tabletă? Fiți alături de ei mai mult în viața lor offline.

Toddler piling cubes wth drawingsActivități sunt suficiente. Cursuri sunt peste tot. Dar cel mai important este să fiți alături de ei. Apelați la jocuri și jucării care să medieze relația voastră prin crearea unor subiecte de discuție.

Căutați acele jucării și jocuri care să vă ajute să vă descoperiți copiii, dar care să-i ajute și pe ei să vă descopere pe voi și ceea ce doriți să le transmiteți.

Vorbiți deschis despre emoțiile pe care vi le provoacă anumite lucruri. Dacă voi nu deschideți poarta aceasta, e greu ca ei s-o facă din proprie inițiativă. Prezentați-le viața în cât mai multe dimensiuni posibile: ruralul, natura, beneficiile și obstacolele vieții la țară și a celei de oraș, artele și artizanatul, istoria și relația sa cu locurile, cărțile și tipurile de citit și de scris.

Folosiți jocurile drept inspirație, preluând rutina și regulile acestora. Apoi proiectați asta în viața de zi cu zi. Așa vor învâța nu doar să fie creativi, ci și faptul că există o ierarhie a pașilor de urmat până la capăt. Și nu utilizați tehnologia drept recompensă. Ghidați-le pașii spre tehnologie începând de la lucrurile simple. Și învățați-i că ea este o resursă, nu un mod de viață. O unealtă, nu un fel de-a fi. O posibilitate, nu unica.

Dan,
Cel cu întrebările

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes