Competiția: benefică sau dăunătoare în evoluția copilului tău?

Competiţia

Înseamnă că eu şi cu tine facem acelaşi lucru, fiecare în felul său sau respectând aceleași reguli. Iar la sfârșit ne sunt evaluate rezultatele.

Modul de viață actual se bazează în mare parte pe competiție. Dacă privim atent în jurul nostru, copilul întâlnește competiția peste tot: în jocurile bazate pe scor, în relație cu frații sau cu prietenii de joacă. Uneori în relație chiar cu părinții, în clasă, în cadrul concursurilor la care participă.

Competiția este văzută într-o lumină atât de negativă pentru că, de cele mai multe ori, este folosită într-un mod total dăunător pentru copil.

După cum bine știe orice părinte, competiția începe de la cele mai mici vârste:

  • „al meu mănâncă singur de la un an”
  • „al meu face deja la oliță, deși încă nu stă în funduleț”
  • „sunt cu trei zile mai mare decât tine”
  • „ursul meu e mai frumos decât ursul tău pentru că e roz”

Vă sună cunoscut?

E clar, comparațiile cu cei din jur încep de la cele mai mici vârste. Și tot de la cele mai mici vârste începe goana după rezultate bune.

Suntem de acord cu faptul că, într-o anumită măsură, este bine să ne dorim să fim cei mai buni. Și să le transmitem această ambiție și copiilor noștri. Rezultatele bune ne aduc mai târziu în viață privilegii, promovări, recunoaștere.

Competiția în familie

Poate să apară atât între frați (dacă există mai mulți copii în familie), dar si între părinte și copil. Apariția fratelui mai mic reprezintă de multe ori începutul rivalității între frați și a competiției.

De asemenea, comparațiile între frați încurajează competiția între aceștia. Pentru a evita rivalitatea dintre frați, este bine să te asiguri că petreci suficient timp cu fiecare dintre ei. Și că nu le compari calitățile sau defectele cu scopul de a-i motiva să fie mai cuminți, mai organizați etc.

Spre exemplu: „De ce nu ești și tu la fel de ordonat ca fratele tău?

Competiția între părinte și copil apare atunci când cel mic nu se bucură de suficientă atenție din partea unuia dintre părinti. Și consideră că este necesar să câștige atenția părintelui.

Pentru a evita urmările neplăcute ale competiției în familie, este bine să acorzi suficientă atenție fiecărui membru al familiei; să petreci timp împreună cu fiecare și să încurajezi cooperarea între celălalt părinte și copii.

Competiția în grupul de prieteni

Apare de la:

  • un joc pe care vor să-l câștige
  • de la dorința de a câștiga simpatia unei fete sau a unui băiat aflat în afara grupului
  • a lua note mai bune decât restul etc.

Competitia se poate manifesta și sub forma comparațiilor referitoare la accesoriile, telefoanele sau hainele copiilor din grup.

Este bine să vorbești copilului tău despre competiția care apare în relație cu prietenii sau copiii de aceeași vârstă.

Ajută-ți copilul să facă diferența dintre competiția benefică (aceea care îi ajută să își dezvolte anumite competențe: cine știe cel mai bine o anumita limbă străină, cine se pricepe cel mai bine la calculatoare etc.); și cea nesănătoasă (bazata pe criterii precum: cine are cele mai frumoase haine, cei mai bogați părinti etc.)

Competiția cu sine însuși

Este probabil ultima care apare în viața unei persoane, mediul de învățare și de viață orientându-i pe copii mai puțin spre competiția cu ei înșiși și mai mult spre competiția cu cei din jur.

Aceasta formă de competiție este însă și cea care îl poate ajuta pe copil să obțină cele mai bune rezultate. Pornește de la motivația interioară a copilului de a evolua, de a depăși actualul nivel al unei abilități, de a-și explora propriile capacități.

Competiția cu sine are mare legătură și cu încrederea în sine a copilului. Citește despre activități concrete pe care le poți realiza cu al tău copil în câteva minute zilnic pentru a-i crește încrederea în sine în cartea ”Copilul tău este un geniu!”, scrisă de Florin Alexandru împreună cu prof. Florian Colceag (supranumit ”antrenorul de genii”):

Competiția: benefică sau dăunătoare în evoluția copilului tău? 1

Competiția sănătoasă învaţă copilul că este capabil, că va reuși, că este deja bun. Dar că e nevoie să accepte şi alţi oameni în jur.

Dintre aceştia s-ar putea ca unii să fie chiar mai buni. De la aceştia copilul are încă de învăţat.

Competiţia nesănătoasă porneşte de la faptul că oricum n–are sens să te gândeşti că vei câştiga, că ceilalţi sunt oricum mai buni sau au noroc sau pile sau că ar trebui eliminaţi.

Competiţia presupune şi egalitate. Nu poti pune o maimuţă şi un taur să se caţere în copac şi să stabileşti învingătorul. Copilul trebuie să înţeleagă că fiecare avem calităţile noastre şi că uneori nu e important să intrăm în anumite competiţii.

Competiţia sănătoasă aduce bucurie şi încredere în forţele proprii. Chiar dacă nu câştigi, ştii că vei putea să te perfecţionezi. În schimb, compeţiţia nesănătoasă generează frustrare, furie, devalorizare chiar ură.

Când este competiția dăunătoare?

  • Când este impusă din exterior

De cele mai multe ori, copilul nu alege să intre într-o situaţie de competiţie, ci este împins spre ea de părinţi sau de sistemul de învăţământ.

Copilul obligat să intre în competiţie o va face din:

  • teama de a nu-i dezamăgi pe ceilalţi
  • frica de eşec
  • pentru a le face pe plac celorlalţi (care îşi îndeplinesc propriile ambiţii prin intemediul copilului).

În aceste cazuri nu este vorba de interesul sau dorinţă de perfecţionare din partea copilului. Competiţia, care ar avea ca principal scop motivarea copilului, nu reuşeşte în acest caz decât să-l streseze şi să-l îndrepte spre o direcţie impusă de ceilalţi, pe care el nu o doreşte de fapt.

Dacă ar putea alege, copilul forţat să intre în competiţie ar renunţa la ea în secunda doi şi s-ar simţi mult mai eliberat.

  • Când distruge relațiile cu ceilalți

Unul din marile inconveniente ale competiţiei este că îl face pe copil să îi vadă pe ceilalţi ca pe adversari care trebuiesc învinşi și nu ca pe potenţiali prieteni.

Această mentalitate îl împiedică pe copil să aibă relaţii de cooperare cu ceilalţi şi de multe ori se stabilește o atmosferă tensionată și ostilă între ei.

Nu e de mirare de ce unii copii extrem de competitivi sunt evitaţi de cei din jur, care nu doresc mereu să-şi măsoare forţele sau să fie dominați.

  • Când amplifică teama de eșec

În urma competiţiei unii câştigă şi alţii pierd, evident, situaţia de pierzător nu este plăcută, orice ai face.

Însă pentru unii copii eşecul este ceva de-a dreptul insuportabil, pentru că se asociază cu sentimentul lipsei de valoare şi cu teama de a pierde iubirea celorlalţi.

Din cauza fricii de eşec copiii se vor bloca în situaţiile de competiţie şi vor acumula eşecuri şi mai mari.

Astfel, pentru aceşti copii, competiţia nu este un prilej de a-şi pune în valoare calităţile ci o condamnare la acumularea de noi eşecuri şi dezamăgiri.

  • Când este nedreaptă

Din dorinţa de a scoate ce-i mai bun din ei, unii părinţi îşi pun copiii să intre în competiţie cu adversari mult mai pregătiţi decât ei, în speranţa că aceştia se vor motiva mai tare.

Pentru copii însă, aceasta este o situaţie în care ei se pot simţi copleşiţi, şi atunci, simţind că nu au șanse, se demotivează.

Competiția cu adversari cu mult peste nivelul copilului are, la fel ca şi confruntarea directă cu cea mai mare frică, șanse imense să fie doar un eșec la care ne expunem copilul.

  • Când pierderea presupune umilirea sau respingerea copilului

Din păcate, multe competiţii nu au ca scop stabilirea unui câştigător cât mai ales umilirea unui pierzător (cine ajunge ultimul e prooost, ziceam noi când eram mici).

Cine e ultimul la învăţătură, cine e cel mai leneş, iată tipul de competiţie care îl face pe copil să se simtă umilit şi induce sentimente de ruşine.

Copilul aflat în rolul ultimului este deseori poreclit, şi aceste porecle se pot lipi de el ca nişte etichete negative, urmărindu-l ani în şir.

E de la sine înţeles că această situaţie, mai ales dacă se repetă, afectează serios stima de sine a copilului.

  • Când este folosită ca un prilej de stârni invidia celorlalți

Această situaţie este reversul medaliei de mai sus. Mulţi copii intră în competiţie doar pentru a-i face invidioşi pe ceilalţi atunci când câştigă şi pentru a se lăuda cu succesul lor.

Pentru ei, succesul nu este valoros dacă nu-l poți folosi ca să-i umpli pe ceilalți de ciudă că tu ai câștigat şi ei au pierdut.

Această mică satisfacţie sadică are ca efect faptul că ceilalţi fie se îndepărtează de lângă el, fie încearcă să-şi ia revanşa.

Pe lângă faptul că deteriorează relațiile cu ceilalți, acest tip de competiţie îi implantează copilului convingerea că atunci când unul câştigă ceilalţi pierd. Și că nu se poate ca toată lumea să câştige.

  • Când îl învață pe copil că scopul scuză mijloacele

Dacă un copil percepe miza competiţiei ca fiind mare (fie poate câştiga ceva important, fie poate pierde ceva important) atunci e tentat să facă orice ca să-şi atingă scopul: să trişeze, să-şi descalifice adversarii, să înşele, etc.

Dacă nu este corectat, el va tinde să folosească aceste soluţii şi în alte situaţii. În timp, el îşi poate dezvolta obiceiuri negative sau trăsături de caracter nedorite.

  • Când în urma ei copilul nu-și dezvoltă nici o abilitate nouă

    • Cine are cei mai frumoși ochi?
    • Cine e cel mai bogat?
    • Cine are cele mai multe jucării?
    • Cine a fost în cele mai multe excursii vara aceasta?

Iată un tip de competiție în care copilul nu poate face ceva concret ca să câștige (nu îşi poate schimba nici ochii, nici statutul socio-material). În acest caz, tot ce-i rămâne de făcut este să spere că va câștiga; fără să simtă că poate contribui cu ceva la asta.

Dacă va câștiga, va obține o victorie nemeritată. Dacă pierde, i se induce un sentiment de inferioritate inutil.

Cum îți poti ajuta copilul să facă față competiției într-un mod benefic?

  • este important să îți înveți copilul diferența dintre competiția sănătoasă și cea nesănătoasă.
  • învață-l pe copil să își asume responsabilitatea asupra rezultatelor obținute atât succesul, cât și eșecul trebuie privite ca lecții din care poate învăța lucruri utile în timp
  • este indicat să treacă de la competiția cu ceilalți la competiția cu el însuși
  • vorbește-i despre succes si eșec. „Nu exista eșec, exista doar feedback”este o fraza care îl poate ajuta pe copil; dar si pe tine, să priviți rezultatele obținute într-o manieră mai relaxată
  • încurajează-l să își facă prieteni cu aceleași interese sau preocupări
  • explorează gândurile și emoțiile pe care le resimte copilul tău față de ideea de competiție
  • recunoaște semnele stresului care pot să-și facă apariția în cazul copilului tău și ia măsurile necesare pentru a le îndepărta

Fii alături de copilul tău și ajută-l să descopere bucuria de a învăța sau de a se pregăti pentru o competiție. Discutați despre lucrurile care îi aduc bucurie și satisfacție de-a lungul acestui proces. Întreabă-l ce îl fascinează și care sunt momentele cele mai interesante. Succesul trebuie să fie o consecință, nu un scop.

Copilul tău cum face față competiției?

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes