Cele 5 răni emoționale ale copilăriei și cum ne influențează întreaga viață

Numim răni emoționale acele stări cauzate de evenimente care includ umilirea la nivel cronic, abandonarea fizică sau emoțională de către un părinte sau abuzul psihic sau sexual.

Cu toții ne naștem având 5 răni ale sufletului care se activează în anumite perioade ale copilăriei. Mai concret atunci când nu primeam iubirea și acceptarea părintilor noștri.

Aceste răni emoționale ne micșorează stima de sine și ne diminuează capacitatea de a ne rezolva problemele.

Aproape fiecare dintre noi suferim de un anumit tip de răni, majoritatea dintre acestea fiind cauzate în copilăria noastră. Acestea ne obligă să ne dezvoltăm anumite măști cu scopul de a reuși să facem față cerințelor vieții.

“Când un copil se naşte, el ştie, în adâncul lui, că motivul pentru care se încarnează este acela de a fi el însuşi, trecând print-o serie de experienţe. De altfel, sufletul lui a ales dinainte familia şi mediul în care se va naşte, cu un scop foarte precis. Toţi avem aceeaşi misiune, venind pe lume: aceea de a trăi o serie de experienţe până când ajungem să le acceptăm şi să ne iubim pe noi înşine trecând prin ele.

Atât timp cât o experienţă este trăită în non-acceptare, adică fiind judecată, în culpabilitate, teamă, regret sau orice altă formă de non-acceptare, oamenii îşi atrag fără încetare circumstanţele şi persoanele care îi fac să retrăiască aceeaşi experienţă. Așadar ei experimentează acelaşi tip de eveniment de mai multe ori pe parcursul unei vieţi, în scopul de a se vindeca.” (Lise Bourbeau- Cele 5 rani care ne impiedică să fim noi înșine)

La putin timp după naștere, ne dăm seama că atunci când vrem să fim noi înșine, acest lucru deranjează lumea adulților sau pe cea a apropiaților noștri.

Ajungem astfel la concluzia că, a fi natural, nu este bine, nu este corect. Este o descoperire dureroasă ce provoacă mai ales copilului, accese de furie.

Aceste crize devin atât de frecvente încât ajungem să credem că sunt normale. Sunt numite „crizele copilăriei sau tantrumuri”, iar mai apoi „crizele adolescenței”.

Poate au devenit ceva normal pentru oameni, dar cu siguranță nu constituie ceva firesc. Un copil care se agită în mod natural, care este echilibrat și care are dreptul de a fi el însuși nu face genul acesta de crize. Din nefericire, acest tip de copil nu există aproape deloc.

Majoritatea copiilor trec prin următoarele 4 etape:

1.Bucuria de a fi ei înșiși

După ce a cunoscut bucuria de a fi el însusi, copilul, va cunoaste durerea provocată de faptul că nu are dreptul de a acționa mereu așa, trecând astfel în cea de-a doua etapă.

2.Crizele de furie

Atunci când copiii cresc și își dau seama că a fi natural nu e întotdeauna corect, si îi deranjează pe adulți cu comportamentele lor. Acest lucru le produce frustrare, iar mai apoi crize de furie.

3. Revolta

Multe persoane vor râmâne închistate în această etapă pe toată durata vieții. Adică vor fi mereu în reacțiune, furioși sau în situații de criză.

In timpul celei de a treia si celei de a patra etape ne creăm mai multe măști (noi personalităti).  Folosim aceste măști pentru a ne apăra împotriva suferinței trăite pe parcursul celei de a doua etape.

4. Resemnarea

În cea de-a patra etapă, pentru a-și micșora suferința, copilul se resemnează și ajunge să-și creeze o nouă personalitate pentru a deveni ceea ce vor ceilalti să devină.

Există cinci tipuri de răni emoţionale principale, care se activează pe parcursul vieţii în funcţie de persoanele pe care le întâlnim şi de situaţiile prin care trecem. 

Aceste măști sunt în numar de 5 și corespund celor cinci răni importante, trăite de ființa umană.

Aceste răni sunt:

RESPINGEREA, ABANDONUL, UMILIREA, TRADAREA și NEDREPTATEA.

Cele 5 răni emoționale ale copilăriei și cum ne influențează întreaga viață 1

Fiecare rană emoțională poartă cu ea o anumită mască, după cum poți observa în imaginea de mai sus.

Deși noi toți avem din fiecare rană câte puțin, una va fi mereu predominantă și activă. Aceasta influentandu-ne viata din toate punctele de vedere. Această rană ne va dicta întregul comportament de la activarea ei până la vindecare.

Rana de Respingere

Cel care sufera din cauza ei se simte respins în ființa lui și în dreptul său de a exista. Poate fi o rană care să se formeze chiar din timpul existentei intrauterine. În cazul copiilor nedoriți sau al celor care s-au încarnat pentru a vindeca aceasta rană de respingere (se vor naste în familii care îi vor respinge, pentru a le da ocazia să învețe din aceasta experiență).

Respingerea este o rană foarte profundă, deoarece cel care suferă din cauza ei se simte respins în fiinţa lui şi, mai ales, în dreptul lui de a exista.

Cei care ne resping apar în viaţa noastră pentru a ne arăta cât de mult ne respingem pe noi înşine. Această rană apare foarte devreme în viaţa unei persoane – încă de la naştere sau chiar înainte de a se naşte.

Un astfel de exemplu

Este copilul care nu este dorit sau copilul care are alt sex decât doreau părinţii. Rana de respingere este trăită în legătură cu părintele de acelaşi sex.

Acest părinte a contribuit la activarea rănii deja existente. Părintele de acelaşi sex are rolul de a ne învăţa să iubim, să ne iubim şi să dăruim iubire. Părintele de sex opus ne învaţă să ne lăsăm iubiţi şi să primim iubirea. Dacă ai această rană se explică dificultăţile pe care le ai în a te accepta şi a te iubi.

Aceasta este întotdeauna activată de o frica la nivelul lui A FI și nu la nivelul lui A AVEA sau A FACE.

Spre exemplu: 

Dacă ai de vorbit sau de facut ceva în fața unui public, este posibil să te pregătești exagerat de mult si să nu dormi deloc. Frica ta adevarată nu este aceea că nu vei face bine lucrurile, ci mai degrabă aceea că vei fi judecat ca fiind nul, dacă nu faci prezentarea perfect, în functie de așteptările celorlalți si, mai ales conform propriilor tale asteptări, de obicei nerealiste.

Daca faci parte din aceasta categorie, este foarte posibil să te controlezi în ceea ce faci si în ceea ce spui, mai ales pentru a fi iubit si pentru a te simți acceptat așa cum ești, în loc să fii considerat bun de nimic.

Rana de Abandon

Rana trăită în cazul unui abandon se situează de la început la nivelul lui a avea şi a face, mai degrabă decât la nivelul lui a fi.

Aceasta este trăită în relaţie cu părintele de sex opus. Cei care suferă de abandon nu se simt suficient de hrăniţi la nivel afectiv. Este o persoană care dramatizează mult lucrurile, cel mai mic incident putând lua proporţii imense. Când un dependent face multe lucruri pentru cineva, o va face sperând să obţină în schimb afecţiune sau să primească mulţumiri, să se simtă important.

Această atitudine îi aduce însă, adeseori, dureri de spate, deoarece cară în spate responsabilităţi care nu îi aparţin. Dependentul are obiceiul de a se agăţa fizic de persoana pe care o iubeşte.

Rana de Umilire

Dacă suferi de rana de umilire, acestea sunt comportamentele de control cele mai frecvent folosite. Atunci când te temi ca vei umili o altă persoană sau că vei fi umilit sau că te vei umili tu însuti.

Rana de umilire este cel mai adesea trăită în relaţie cu mama, dar se poate să apară şi în relaţia cu ambii părinţi. Mama are un rol important în viaţa celui care suferă de rana de umilire, chiar dacă într-un mod inconştient şi involuntar. Această rană poate fi trăită pe diferite niveluri, în funcţie de ce anume s-a petrecut între vârstele de 1 şi 3 ani.

Trezirea ranii se produce în momentul în care copilul simte ca unuia dintre parinti îi este rusine cu el sau îi este teama că părintelui îi va fi rusine cu el – de exemplu, dacă este murdar sau dacă face o prostie (mai ales în public sau în fața familiei), când e prost îmbracat, etc.

Oricare ar fi situatia care îl face pe copil să se simtă umilit, jignit, comparat, lezat sau să îi fie rusine, în acel moment rana se activează si se amplifică.

Chiar foarte mic fiind, bebelusul poate simti dispretul părintilor si se poate simti umilit si rusinat. Această rană poate fi trăită pe diferite niveluri. În functie de ce anume s-a petrecut între vârstele de 1 si 3 ani. Copilul se poate simti stânjenit dacă are senzatia că este prea mult controlat de către un parinte, dacă crede că nu are libertatea de a actiona sau de a se mișca cum vrea el la nivel fizic.

Spre exemplu:

Un părinte îsi cearta copilul care a iesit sa se joace în noroi, cu hăinutele curate, exact înainte de sosirea invitaților. Dacă părintii vor povesti incidentul în fața invitaților, umilirea copilului va fi si mai accentuată. Într-o alta situatie, daca un copil cu o astfel de tipologie îl surprinde pe unul dintre părinti gol si simte că acel părinte se simte stânjenit si vrea să se ascundă, va învăța astfel că trebuie să îi fie rușine de corpul lui.

Copilul cu o astfel de rană îsi va crea o mască de masochist.

Masochismul este comportamentul unei persoane care găseşte plăcere şi chiar satisfacţie în suferinţă. Acea persoană caută durerea şi umilirea, de obicei într-un mod inconştent.

Una dintre caracteristicile acestei tipologii este aceea că nu îi place să se grăbească.

De asemenea, se îngrașa repede și se rotunjește când nu reușește să își controleze alimentația. Dat fiind faptul că masochistul vrea să pară puternic si să nu mai fie controlat, devine foarte performant si ia multe responsabilitati asupra sa. De aceea are deseori un spate puternic. Masochistul are talentul de a se plasa în situatii în care trebuie să aibă grijă de o altă persoană. Astfel, uită de sine din ce în ce mai mult.

Iar cu cât îsi asuma mai multe responsabilitati, cu atât ia mai mult în greutate. El se îngrașă în functie de locul pe care crede că trebuie să-l ocupe în viata lui. Atunci când masochistul va sti, în sinea lui, ca este special si important, nu va mai trebui să le dovedeasca acest lucru si celorlalti. Automat, el nu se va mai îngrașa.

Rana de Trădare

Aceasta rană este activată la vârsta de 2-4 ani și este trăită în relatie cu părintele de sex opus. Genul de control pe care îl exercita o fiinta cu o astfel de tipologie nu este motivat de aceleasi ratiuni precum controlul masochistului. Acesta din urma controleaza pentru a nu îi fi rusine, sau pentru a nu îl jena pe celalalt. In timp ce dominatorul controleaza pentru a fi atent la respectarea propriilor angajamente, pentru a fi fidel si responsabil sau pentru a se asigura ca ceilalti îsi respecta promisiunile.

Rana de tradare este cea care te determină cel mai mult să vrei să îi controlezi pe ceilalti. Acestea sunt diferitele mijloace de control utilizate atunci când îti este teamă ca vei fi trădat de către cineva sau că vei trăda tu pe cineva. Să nu uităm că ceea ce le facem celorlalti, ne facem de fapt nouă înșine.

Putem suferi de tradare de fiecare data când există o încalcare a încrederii, o minciună, o promisiune nerespectată, lașitate, o lipsă de responsabilitate.

Multe persoane care prezintă rana de trădare au suferit datorită faptului că părintele de sex opus nu şi-a respectat angajamentul conform aşteptărilor pe copilul le avea faţă de părintele ideal.

La nivelul comportamentului şi atitudinilor interioare, forţa este o caracteristică comună tuturor persoanelor care au o rană de trădare.

Ele sunt foarte exigente cu ele însele şi vor să le demonstreze celorlalţi de ce sunt capabile. Îşi vor reproşa enorm dacă renunţă la un proiect, dacă nu au avut curajul de a merge până la capăt. Le este foarte greu să accepte laşitatea celorlalţi. Fac tot ce le stă în putinţă pentru a fi persoane responsabile, puternice, speciale şi importante.

Dintre cele cinci tipologii, aceasta persoana este cea care are cele mai multe aşteptări, deoarece îi place să prevadă totul şi astfel să controleze. Ea vrea ca totul să se petreacă exact aşa cum a prevăzut şi este plină de aşteptări faţă de viitor. Această atitudine o împiedică să trăiască momentul prezent şi să se bucure de surprize.

Aşteptările faţă de ceilalţi au drept scop verificarea felului în care fac ceea ce au de făcut, dacă o fac bine sau nu, precum şi verificarea încrederii pe care o poate avea în ei.

Este foarte abilă în a ghici aşteptările celorlalţi. Deseori, spune sau face ceva în funcţie de aşteptările celuilalt, fără a avea neapărat intenţia de a face ceea ce a spus. Are o personalitate puternică. Îşi afirmă convingerile cu forţă şi se aşteaptă ca şi ceilalţi să adere la credinţele ei. Îşi formează foarte repede o părere despre cineva sau despre o situaţie şi este convinsă că are dreptate.

Rana de Nedreptate

Este trăită de către cei care sunt perfectioniști și care se acuză foarte usor. Urmatoarele mijloace de control sunt folosite față de sine însusi si fata de persoanele de acelasi sex. Acestea sunt comportamentele pe care le ai atunci când îti este teamă ca cineva va fi nedrept față de tine sau că tu vei fi nedrept (sau imperfect) față de cineva sau față de tine însuti.

O persoană care suferă de “rana de nedreptate” este o persoană care nu se simte apreciată la justa ei valoare, nu se simte respectată sau crede că nu primeşte ceea ce merită. Cineva poate, de asemenea, să sufere de rana de nedreptate şi când primeşte mai mult decât consideră că merită.

Copilul foarte mic, care s-a simţit respins dintr-un motiv sau altul, va încerca să nu mai fie respins, fiind cât mai aproape de perfecţiune.

Copilul trăieşte această rană mai ales în relaţia cu părintele de acelaşi sex.

După câţiva ani, în ciuda eforturilor lui de a fi perfect, nu se simte iubit şi consideră acest lucru ca fiind nedrept. În consecinţă, ia hotărârea de a se controla începând din acel moment şi de a deveni perfect. Acest lucru se întâmplă pentru ca nimeni să nu îl mai respingă vreodată. Astfel îşi blochează sentimentele, lucru care îl ajută să nu se mai simtă respins.

Dintre cele cinci caractere, aceasta persoana are cel mai des tendinţa de a-şi încrucişa braţele şi astfel îşi blochează energetic regiunea plexului solar.

Atunci când un rigid devine emoţionat, nu vrea să arate acest lucru. Ne putem da seama de acest lucru după tonul vocii, care devine sec şi inflexibil. Când este întrebat ce mai face, va răspunde invariabil: foarte bine!

Rigidul caută dreptatea şi justeţea cu orice preţ. Devenind un perfecţionist, caută mereu să fie corect. Pentru el este foarte greu să înţeleagă că, acţionând într-un mod perfect, conform propriilor criterii, poate fi în acelaşi timp nedrept.

Cel care suferă de nedreptate este mai înclinat să simtă invidie pentru cei care au mai mult decât el şi care, în opinia lui, nu merită. De asemenea, poate fi convins că ceilalţi îl invidiază când el are mai mult decât ei.

Vrea să se asigure că este demn de ceea ce primeşte. Gelozia este trăită mai mult de către fiinţele din tipologia dependent sau dominator.

Religia poate avea un efect mai mare asupra unui rigid decât asupra celor care prezintă celelalte răni. Binele şi răul, corect-incorect, sunt noţiuni importante pentru el. Aceste sunt şi principiile după care îşi ghidează viaţa.

De ce este importanta vindecarea rănilor emotionale?

Vindecarea acestor răni emoționale este importantă din mai multe motive.  Și anume:

  • duce la imbunatatirea sănătății
  • duce la îmbunătățirea relațiilor cu cei din jur
  • redă bucuria de a trăi

Rănile emoționale actionează ca un ghimpe. Pe lângă durerea pe care rănile emoționale le provoacă, ele mai cauzează si comportamente distructive.

Aceste răni ne fac uneori să distrugem tot ce am construit. Vindecarea rănilor emoționale este o necesitate dacă ne dorim să avem o viață fericită.

Modul în care comunicăm cu ai noștri copii ne ajută să determinăm modurile în care ei învață să-și controleze emoțiile și impulsurile.

Citește mai mult despre cum poți avea o relație grozavă cu al tău copil în cartea ”Copilul tău este un geniu!”:

Cele 5 răni emoționale ale copilăriei și cum ne influențează întreaga viață 2

Vei putea citi mai multe despre măștile acestor răni emoționale, dar și despre vindecarea lor aici!

Articol inspirat de cartea „Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înşine” – Lise Bourbeau.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes