Am văzut ce este empatia și de câte feluri este ea. Să vedem în continuare ce metode există pentru a o dezvolta în copiii noștri.

Iată câteva metode prin care să dezvolti empatia copilului tău:

1.Fii cât se poate de comunicativ și deschis față de copilul tău

E foarte posibil ca uneori să fi nervos și să nu ai răbdare cu al tău copil. Spune-i copilului tău „sunt nervos în acest moment, am nevoie de 5 minute să mă liniștesc, te rog să aștepți puțin”, sau „atunci când strigi la mine mă simt nerespectat, ție ți-ar plăcea ca eu să strig la tine? ” etc.

2. Fii chiar tu empatic cu copilul tău

Un copil își dezvoltă empatia în măsura în care o simte, o experimentează cu persoanele din jurul lui. Cu cât un părinte este el însuși mai empatic, cu atât și copilul său are șanse mai mari să dezvolte această abilitate.

3. Definește sentimentul

Copiii mici înțeleg și disting sentimentele doar dacă le pot diferenția. Spune-i „e frumos din partea ta ca ai vorbit cu băiețelul acela care stătea singur” – și, în acest fel, va observa că îi prețuiești reacția. De asemenea, subliniază și emoțiile negative, pentru a învăța din ele: „Frățiorul tău suferă pentru că i-ai luat jucăria, ce poți face ca să-l înveselești?”

4. Invață-l pe copilul tău emoțiile și încurajează-l să și le exprime

Pentru ca al tău copil să fie empatic este nevoie în primul rând să recunoască emoțiile. Noi suntem primii care etichetăm și punem în cuvinte emoțiile copiilor noștri, încă de când sunt bebeluși.

5. Fii receptiv și evită pedeapsa

Ajută-l pe copilul tău să își înțeleagă stările și să-și identifice emoțiile, iar atunci când e foarte greu să comunici cu el, conectează-te cu el printr-un joc. Tuturor copiilor le plac jocurile și acestea sunt cea mai rapidă cale de a-l ajuta să iasă din acea emoție puternică, și așa vei putea evita să îl pedepsești.

6. Vorbește cu al tău copil despre efectul comportamentului nostru asupra persoanelor din jur și învată-l să-și observe propriile emoții reflectate în ceilalți.

Un copil cade şi plânge. Îi poţi spune copilului tău: „Copilul acela a căzut şi s-a lovit la picior. Plânge pentru că îl doare, aşa cum şi tu plângi când te loveşti. „

Un copil nu vrea să plece din parc şi ţipă. Ii poţi spune: „Copilul acela este furios fiindcă nu vrea să plece acasă. Tu cum te simţi când plecăm din parc?”

7. Învață-l ce înseamnă să fii bun cu ceilalti și să împărtășească

Un copil cade în parc chiar lângă el şi plânge. Ii poţi spune: „Copilul plânge pentru că a căzut. Cum îl poţi ajuta?” Dacă nu îi vine vreo idee, îi poţi sugera tu opţiuni: „ Poţi să îl ajuţi să se ridice/ Il poţi întreba dacă are nevoie de ajutor” etc

Dacă un copil varsă un pahar de apă intenţionat. Ii poţi spune „ Sunt supărată că ai vărsat apa, deşi te-am rugat să nu mai faci acest lucru. Cum poţi repara situaţia?„ Dacă nu vine cu o soluţie, îi poţi sugera tu: „M-aş simţi mai bine dacă ai şterge apa cu o cârpă / Vrei să te ajut să ştergi apa de pe jos? „

Un copil îl loveşte la locul de joacă intenţionat. Copilul tău se va simţi probabil speriat, nedumerit, frustrat. După ce se linişteşte şi ii oferi confortul necesar, îi poţi spune „Probabil acel copil era furios şi nu a ştiut cum să se calmeze. Din acest motiv te-a lovit pe tine. Cu siguranţă nu s-a gândit că te va durea / că te va speria / că te va enerva. Ce ai vrea să faci acum?” Ii poţi sugera: „ Am putea să mergem împreună la el şi să îi spunem că atunci când loveşte alt copil, acel copil suferă. Ai vrea să faci asta?„

8. Arată-i prin propiile tale acțiuni ce înseamnă să fii empatic

Deseori copiii ne imită mai mult decât ne ascultă. Copilul tău îţi observă comportamentul şi îl repetă. Iţi imită mimica, mişcările, obiceiurile, ticurile. In acelaşi mod va observa când tu manifeşti empatie faţă de ceilalţi: faţă de partenerul de viaţă, prieteni, necunoscuţi.

9. Fii un model rațional și non-agresiv pentru copilul tău

Deși e greu să nu te superi când face câte o prostie, încercă să nu folosești furia pentru a-i influența/ schimba comportamentul.

Atunci când este certat, copilul se închide în el și refuză să mai comunice. Educația prin exemplul personal este mult mai eficientă, mai ales dacă îți păstrezi calmul (desigur, copilul trebuie să știe că îi dezaprobi comportamentul și că ești supărat/ă).

10. Arată înțelegere celor din jur

Vorbește cu membrii familiei atunci când îi observi într-o “pasă mai proastă” și caută să îi ajuți; în acest fel va învăța și copilul tău să se comporte la fel în situații similare

11. Spune-i povești zilnic

Una dintre cele mai bune metode de a-i face pe copii să conștientizeze ce înseamnă empatia este prin povești.

Poveștile au rolul de a angaja părți ale creierului copilului pe care nu le foloseste în mod uzual, trecând de partea rațională și permițând implicarea directă la nivel emoțional.

Poveștile conțin cuvinte înțelepte, răspunsuri, conexiuni curioase. Poveștile ne dezlimitează și ne transformă, ne îmbogățesc viața.

Poveştile sunt un prilej minunat de a discuta despre emoţii şi de a exersa comportamentul empatic. Personajele din cărţi trec prin aventuri, au de înfruntat pericole şi interacţionează cu alte personaje, mai bune sau mai rele. Profită de moment şi discutați pe baza cărţilor pe care le citiţi împreună.

Spre exemplu:

• „Ce crezi că simte puiul de găină când nu o găseşte pe mama lui?”
• „Prinţesa era tristă că nu avea voie să meargă la bal. Cum ai putea să o ajuţi dacă ai fi în poveste?”
• „Iepuraşul este furios fiindcă nu ştie cine i-a furat morcovii. Vezi cum stă încruntat şi are faţa roşie? Tu ce i-ai spune dacă ar fi chiar aici în faţa ta?”

12. Reacţionează cu empatie atunci când copilul se loveşte sau are o problemă

De câte ori ai spus:

• Hai că nu te doare deloc! Nu mai plânge.
• Nu ai păţit nimic.
• Nici nu se vede unde te-ai lovit. De ce mai plângi?

Prin aceste cuvinte i-ai transmis copilului tău mesajul următor: nu prea îmi pasă dacă eşti rănit şi oricum ceea ce simţi nu este în regulă.

De fapt, un copil care se loveşte simte durerea fizică. De ce am nega acest lucru, încercând să minimizăm situaţia?

Ba mai mult, adăugăm şi un disconfort emoţional: copilul simte durerea dar îi este teamă să exprime asta fiindcă noi o negăm.

Dacă tu te-ai răni, ultimul lucru pe care ai vrea să îl auzi este „hai că nu ai nimic, nu te mai plânge”.

Ce poţi face în schimb?

Adoptă una din strategiile următoare:

• Imi pare rău că te-ai lovit.
• Cât de tare te doare?
• Hai să te pupe mama / Hai la mine în braţe.
• Unde te-ai lovit?
• Vrei să dăm cu cremă / să punem un pansament / să curăţăm rana?
• Ai o rană? Te pupă mama să treacă mai repede.

Vei observa cum crizele de plâns devin mult mai scurte, uneori chiar copilul nici nu plânge ci vine direct să îl pupi să îi treacă.

In plus, vei observa că atunci când te loveşti tu, copilul tău va reacţiona exact ca tine: îţi va pupa rana să se vindece mai repede.

13. Exersează empatia prin joacă

Copiii se joacă cu păpuşi sau cu diverse obiecte. Deseori construiesc poveşti şi le acorda diverse roluri. Prin intermediul acestor jocuri de personaje poţi vedea cum înţelege copilul tău emoţiile şi cum le interpretează. In plus, poţi să te joci tu cu el prin intermediul scenetelor cu păpuşi şi să îi explici în joacă anumite emoţii.

Chiar dacă pare o metodă naivă, pentru copii, jocul este cea mai bună metodă de învăţare.

La început copiii sunt foarte spontani în comportamentele lor și nu sunt conștienți de cât de importante sau neimportante sunt acestea.

Ei urmaresc consecințele și repetă acele comportamente care le-au adus un beneficiu. Atrăgându-i atenția și oferindu-i un feedback pozitiv, atunci când al tău copil are o atitudine empatică sau atrăgându-i atenția asupra efectelor pozitive pe care această atitudine le-a avut, va întări comportamentul empatic.

Trebuie să ținem minte că un copil îi reflectă pe adulții din viața lui. Iar limbajul pe care-l folosim, „vorbește” despre ce fel de persoane suntem.

• Cum îi descrii pe ceilalți?
• Ai un ton tolerant sau critic?

Asta vor copia și copiii. Vorbindu-i de rău pe alții în fața copiilor, spunând lucruri de genul

• „El e rău”,
• „Ea e o răsfățată”,
• „El este enervant”,

Atunci când nu recunoști emoțiile celorlalți, ci pui doar etichete, nu folosești un limbaj empatic.

Trebuie doar să-ți reamintești că toți copiii sunt buni și că sunt motive care stau în spatele comportamentelor lor.

Acest principiu te va ajuta pe tine, dar și pe copilul tău să vedeți binele din ceilalți.

Dacă cel mic are vreo altercație cu un alt copil, poți să-i spui așa:

„Este enervant?

Poate îi e foame sau s-a trezit azi prea devreme și e obosit.

Știi și tu cum este să-ți fie foame și să fii obosit, nu-i așa?”

„Este rea cu tine? Poate a avut o zi proastă la școală. Zilele trecute ai spus că s-a purtat frumos. Ea e, în general, drăguță, nu?”

Ajutându-i pe copii să înțeleagă sentimentele ce stau în spatele comportamentelor negative și conducându-i spre concluzii mai blânde -așa se învață empatia.

Un joc extraordinar, creat special pentru a dezvolta această abilitate în noi și copiii noștri este EQ Game – Alfabetul Inteligenței Emoționale. Puteți juca împreună acest joc, ce vă permite să învățați despre fiecare emoție în parte:

Situații în care nu se manifestă empatia la copii:

• prezența unor tulburări ca autismul, Asperger sau tulburarea borderline, care sunt caracterizate printr-o lipsă a capacităṭii empatice
• lipsa empatiei parentale

Iată câteva exemple de lipsă a empatiei parentale:

• Un copil mai micuț cade, se lovește și vine plângând la părinte sau la bunic. Acesta fie îl ceartă că nu e atent pe unde merge sau că nu trebuia să se cațăre, fie îi spune că nu trebuie să plângă, că băieții nu plâng sau că nu are de ce, că nu-i mare lucru ce i s-a întâmplat.
• O altă scenă: un adolescent vine îmbufnat de la școală fiindcă prietenii râd de el din diverse motive, iar părintele îi face morală că nu știe să își aleagă prietenii și că mai bine s-ar ocupa mai mult de lecții.

Dacă al tău copil nu pare să arate empatie față de ceilalți, cere-i regulat să îți facă un serviciu, să consoleze un prieten sau să ajute un copil mai mic, spre exemplu.

Făcându-l să remarce cât îi sunt apreciate gesturile, se va simți valorizat. Apoi, va înțelege mai bine cum se pot simți ceilalți față de comportamentul și atitudinea sa.

Cu cât ne încurajăm copilul să empatizeze mai mult, cu atât va înţelege mai uşor emoţiile, va comunica mai eficient, dar va avea și reacţii pozitive la întâmplările prin care trece.

Așadar, te invit, drag părinte, să-l încurajezi să-și dezvolte empatia, o calitate definitorie pentru succesul în viață.