Experții în educație au constatat că dacă le oferim copiilor atenția pozitivă în schimbul celei negative, copiii vor fi mult mai dispuși să-și corecteze comportamentul. A încuraja comportamentul dorit, mai degrabă decât criticarea celui pe care dorim să-l stopăm are rezultate mult mai bune.

Atunci când copiii au un comportament inadecvat, primul lucru pe care părinții și educatorii încercă să facă e să îi corecteze, prin indicații, despre ceea ce nu fac așa cum se cuvine. Este ușor să acționăm într-o manieră dură și neplăcută atunci când copiii fac sau spun ceva ce nu ar trebui. Însă nu avem nici un fel de reacție atunci când ei se comportă așa cum ar trebui.

Ce este atenția pozitivă?

Atenția pozitivă înseamnă o schimbare de optică prin care încurajăm comportamentul bun și încercăm să ignorăm părțile mai puțin plăcute.

Pentru copii, atenția părinților este atât de puternică încât orice comportament căruia noi îi vom acorda mai multă atenție, se va întări chiar dacă noi le spunem să se oprească.

Mutarea atenției este un lucru simplu, dar presupune rescrierea unor norme de educație vechi de zeci de ani. Avem nevoie de practică pentru a face ca acest lucru să devină obicei.

Cum implementăm atenția pozitivă?

Atenția pozitivă poate lua multe forme, incluzând încurajări verbale, îmbrățișări, pupici, mici cadouri. Poate fi diferit pentru un copil de 3 ani față de un adolescent, dar ideea de bază rămâne aceeași.

Cheia, ne spune Lindsay Gerber, psiholog clinician la Child Mind Institute, este să fim cât mai expliciți și specifici în ceea ce lăudăm pentru ca ei să știe ce comportament să repete. Experții o denumesc uneori laudă etichetată.

În loc să spuneți

• Bravo!
• “Îmi place cum faci asta”

încercați să spuneți exact ceea ce fac bine. De exemplu, puteți spune:

• Mă bucur să văd că împarți creioanele colorate cu fratele tău
• Este super că ai terminat de făcut lecțiile înainte să folosești tableta

Folosind atenția pozitivă, spunându-le copiilor că apreciem ceea ce fac, îi va face să se simtă bine, indiferent de vârstă. Când ei știu exact pentru ceea ce sunt lăudați, cu siguranță vor avea același comportament și în viitor.

Cum rămâne cu comportamentul nedorit?

Dacă un copil se comportă într-o manieră care nu este sigură pentru el sau pentru cei din jur, este evident că trebuie să interveniți. În alte situații, faceți tot posibilul să ignorați comportamentul greșit. Atunci când a încetat, oferiți atenția pozitivă pentru exact acest lucru, pentru faptul că s-a oprit.

Experții în comportamentul copiilor numesc asta ignorare activă. Retrăgându-ne atenția, le transmitem copiilor mesajul că nu aceasta este maniera în care ei vor primi ceea ce își doresc, adică atenția noastră. Întărim acest mesaj prin oferirea atenției pozitive după ce comportamentul nedorit a încetat.

Faptul că ignorăm pe moment un comportament nu înseamnă că nu vom discuta despre acest lucru. Vom face acest lucru mai târziu, nu în momentul în care acesta se produce.

 “Când suntem în mijlocul evenimentului este bine să respirăm profund, să observăm și eventual să îi redirecționăm către altceva sau să ignorăm activ. Îi putem redirecționa întrebându-i dacă vor o gustare sau amintindu-le de un eveniment plăcut ce urmează să aibă loc în familie.După ce furtuna a trecut, reveniți la subiect și discutați”, ne sugerează Dr. Gerber

Ce mai poți face în astfel de situații?

1. Găsește motivul, de ce-ul din spatele comportamentului. Comportamentul este un mesaj și cu cât reușim să înțelegem acest lucru mai repede, cu atât vom reuși să răspundem nevoilor reale ale copilului.
2. Concentrează-te pe comportamentele pozitive. Surprinde-i/observă-i când fac un lucru bun mai degrabă decât când fac lucruri cu care nu ești de acord. Caută ocaziile pe care poți să faci o remarcă pozitivă, când poți să-I lauzi (în mod real) și să-i apreciezi eforturile, realizarea sau măcar intenția.
3. Rezistă tentației de a oferi atenție negativă.  Când vezi că al tău copil se poartă irațional/ nepotrivit, rezistă tentației de a-l certa, a țipa, a-l cicăli sau a ține morală. Reacțiile negative nu vor face altceva decât să întrețină ciclul interacțiunilor negative. Folosește limitele ferme dar blânde pentru a opri comportamentul, fără a acorda atenție negativă.
4. Dă-i timp și spațiu pentru joaca liberă. Un copil care este suprastimulat, cu un program rigid și încărcat, care poate este și impus, căruia nu i se dau opțiuni de a alege sau de a refuza o anumită activitate, se va răzvrăti împotriva acestei lipse de timp liber, de libertate, prin comportamente negative.
5. Oferă-i timpul tău. Petreceți 15-30 de minute de timp special cu ei, timp de joacă și conectare, fără întreruperi și fără distrageri,  doar conectare profundă, prin joc, ascultare și atenție pozitivă. În așa fel te asiguri că ei primesc atenția necesară și nu vor mai recurge la comportamente nedorite doar pentru a atrage atenția.

Atenția pozitivă în exemple

Cel mai la îndemână exemplu e un comportament neplăcut cu care aproape toți părinții se întâlnesc măcar o dată: sunteți la cumpărături și copilul face un tantrum pentru că vrea ceva anume. A ceda și a-i lua ceea ce își dorește este modul simplu de rezolvare, dar și modul sigur în care acest comportament va reveni și data viitoare. Negocierea va avea cam același rezultat.

Mulți părinți se simt rușinați și judecați de ochii celor din jur și simt că trebuie să facă un adevărat spectacol din a fi ferm și a spune copilului să înceteze, folosind un ton ridicat sau amenințându-l.

Atunci când practicăm atenția pozitivă, ar trebui să ignorăm tantrumul până ce acesta se oprește. Când copilul s-a oprit este momentul să-i oferim atenția pozitivă.

“Sunt mândră de tine pentru că ai reușit să te calmezi, să respiri adânc și să înțelegi că acest lucru nu poate fi făcut în acest moment.”

Când ați ajuns acasă și furtuna emoțională a trecut, este momentul să discutați. Dr. Gerber ne invită să folosim validarea atunci când discutăm acest subiect.

“Am văzut că ți-a fost destul de greu când ți-am spus că nu poți lua ce ți-ai dorit. Cănd spun nu, înseamnă că nu putem lua acel lucru în acel moment. Când se va mai întâmpla asta, în viitor, ce crezi că putem face? Cum crezi că putem rezolva mai ușor situația?”

În acest fel, spune Dr. Gerber, am înțeles și validat stare lor emoțională, nevoile și dorințele, dar reconfirmăm totodată regulile, limitele și prioritățile impuse ca părinte.

Ignorarea tantrumurilor nu le va face să se oprească instantaneu. Trebuie să avem răbdare și să fim conștienți că s-ar putea să devină mai rău înainte să devină mai bine. Este necesar ca ignorarea activă să fie repetată de câteva ori până când tantrumul sau comportamentul nedorit să se oprească definitiv.

Atenția pozitivă cere răbdare și multă practică. Uneori este posibil să ne pierdem controlul și să izbucnim, ceea ce este perfect normal. Când acest lucru se întâmplă, îl putem transforma într-un moment de învățare.

Pentru a practica atenția pozitivă vă puteți juca împreună cu copiii EQ Game, un joc în care își pot dezvolta inteligența emoțională. Puteți să vă înscrieți împreună și în Academia Emoțiilor, o școaă altfel, unde copilul tău va învăța să-și dezvolte diverse abilități necesare emoționale.

Voi ați încercat până acum această metodă? Ce rezultate ați obținut?