Alexandra Birca este un om tare frumos pe care am îndrăgit-o din primul moment în care am interacţionat pentru simplul fapt că este un autodidact.
Este genul de om care în fiecare zi munceşte la cel mai frumos proiect al vieţii ei, la ea însăşi şi eu personal cred că astfel de oameni reuşesc orice şi-ar propune.
Sunt acei oameni care nu ţin cont de bariere şi orice se întâmplă în viaţa lor presupune experienţă de viaţă.
Pur şi simplu nu ai cum să nu iubeşti un om frumos ca ea.
1. Înainte să începem, ne poți spune câteva cuvinte în plus despre tine, despre experiența pe care ai avut-o în lucrul cu copiii, părinții și ce ai învățat din ea?
Sunt mama unei fetițe de 6 ani, dar uneori am impresia că ea e un adult care mă învață pe mine lucruri extraordinare. Acum vreo 2 ani am descoperit că am o pasiune pentru dezvoltare personală și mi-am început călătoria. Datorită lucrului cu mine, cu mintea și emoțiile mele, pot spune, cu siguranță, că relația cu copilul meu s-a imbunătătit radical. Am devenit mult mai prezentă în discuțiile cu Victoria, am manifestat mai mult interes pentru tot ce consideră ea că este important pentru ea și i-am oferit multă încredere și spațiu ca să învețe să decidă singură și să își formeze propria idee despre lumea inconjurătoare.
2. Sunt tatăl unui baiețel de 9 ani și am observat o schimbare radicală în modul în care își alege jucăriile (săbii, pistoale, arme) și lucrurile noi personale – inscripțiile de pe diferite haine, articole școlare etc.
Ar trebui să mă îngrijoreze acest aspect?
Din punctul meu de vedere, nu consider că ceea ce face copilul tău este îngrijorător. Jucăriile, inscripțiile de pe tricouri etc. sunt o formă de exprimare a creativității si a lumii lui interioare. Cred că ține de emoțiile copilului și consider important ca, prin jocuri distractive, să descoperi ce anume semnifică fiecare jucărie, orice alt obiect, pentru el. Este lumea lui interioară exprimată în exterior.
3. Crezi că activitatea de a crea o jucărie împreună cu copiii noștri poate aduce beneficii importante relației părinte – copil? Un exemplu în acest sens ar fi o mică barcă realizată dintr-o cutie de lapte și o doză de răcoritoare.
Care crezi că ar fi aceste beneficii?
Orice lucru, obiect creat împreună cu copilul aduce beneficii extraordinare nu doar copilului tău, dar și ție însuți. Cele mai importante aspecte pe care le dezvolți în acest tip de activități sunt: lucrul în echipă, încrederea de sine, creativitatea, comunicarea, spiritul de lider și, în același timp, între adult și copil se stabilește o legătură emoțională și de încredere esențială în orice relație părinte-copil.
4. Ne poți da un singur exemplu de exercițiu pentru dezvoltarea creativității?
Unul din jocurile pe care le jucăm în familia mea: una din noi două sau cînd suntem toți trei, începe o poveste și celălalt continuă povestea folosindu-și propria imaginație.
5. Ce este iubirea, Alexandra?
Numai cînd rostești cuvântul IUBIRE simț cum mi se umple inima de bucurie și zîmbesc.
Pentru mine iubirea este acel sentiment de mulțumire profundă, care vine din interior și nu este condiționat de nimic din afară. Iubirea vine împreună cu lacrimi de fericire, care sunt însoțite de o căldură în tot corpul, un sentiment pe care îl pot accesa mereu și pretutindeni. Mă uit la mine și simț iubire, mă uit în jur și simț iubire, pentru că asta suntem, nimic mai mult ,nimic mai puțin, doar iubire.
6. În perioada când am fost copil am suferit datorită lipsei egalității între frați, eu fiind cel mai mic dintre cei patru frați. Spune-mi, te rog, care e cauza, în general, pentru care părinții favorizează pe unul dintre copii? Inconștient, desigur.
Cum putem conștientiza, ca părinți, că îl favorizăm pe unul dintre copii? Există o cale comună pe care să o putem aplica eficient?
Părinții obișnuiesc să le spună copiilor că îi iubesc la fel pe amândoi, iar asta, cred eu, creează confuzie în mintea copilului. Consider că este potrivit ca părintele să explice fiecărui copil că el este diferit de fratele lui, că simte diferit, gândește diferit, se raportează la lumea exterioară diferit, iar asta îl face minunat, îl face unic și că niciodată nu va exista un copil asemeni lui. Deasemenea, consider esențial faptul că părintele are nevoie să afle modul în care fiecare copil comunică cu lumea înconjurătoare astfel încît să-i poată vorbi în „limba lui” fără a recurge la comparații.
7. În cazul unui divorț între părinți, care ar trebui să fie comportamentul ideal al ambilor părinți, chiar dacă există un “război rece” între ei privind custodia, metoda de educație și, nu în ultimul rând, ambițiile personale?
Consider că potrivit ar fi, mai întâi de toate, ca ambii părinți să comunice cu copilul ca de la adult la adult. De multe ori credem că al nostru copil este prea mic ca să înțeleagă și, din lipsă de comunicare și claritate, nu facem decît să lăsăm copilul să își creeze propriile interpretări și propriile scenarii, care, de cele mai multe ori, îi afectează încrederea de sine și respectul. Apoi este important ca fiecare din părinți să conștientizeze nevoile copilului și să fie alături de el în acest proces trasformațional, fără a aduce în relația cu copilul propriile lor răni emoționale.
8. Fiul meu are o fobie legată de artificii. Ne poți spune, te rugăm, câțiva pași în remedierea sau chiar tratarea fobiilor de acest gen?
În domeniul Programării Neuro-Lingvistice există tehnici pentru a înlătura fobiile de orice gen.
9. Crezi că avem o problemp în privința Creativității la nivel de țară, din perspectiva programei școlare existente – clasele primare?
Cum îi putem ajuta pe copiii noștri să redescopere plăcerea de a învăța, aici vorbim de cei care sunt în clasa a 2-a sau mai mari?
Consider că sistemul școlar ar trebui să implementeze cât mai multe metode de a stimula creativitatea copiilor, mai ales de la o vârstă fragedă. Folosirea diferitor jocuri vor trezi în copil dorința de a învăța și a afla cât mai mult, iar astfel procesul educațional devine ceva distractiv și natural.
10. Cum ți se pare decizia celor din sistemul de învățământ finlandez de a renunța la predarea materiilor în școli?
Nu știam pînă acum de acest sistem, aflasem de curând, și faptul că finlandezii dezvoltă principiul de egalitate mi se pare genial. De asemenea, faptul că acei copii nu sunt supuși testelor și examenelor până la 16 ani, creează un context în care fiecare copil este acceptat și încurajat să se manifeste așa cum este și nu mai apare pericolul ca ei să crească cu convingerea că rezultatele lor determină poziția socială în grupurile de prieteni sau propria lor valoare.
11. Să presupunem că ești dascăl în acest moment și ai în curricula școlară pentru ziua de mâine numerele prime, spune-ne, te rugăm, cum ai desfășura această lecție distractivă pentru un grup de 30 de elevi?
Îți mulțumesc pentru exercițiul de imaginație
Știi ce aș face? I-aș ruga să îmi explice ei cum aș putea eu să le explic tema astfel încît să le fie distractiv, captivant și util. Să vină ei cu sugestii și idei.
12. Ne poți recomanda câteva exerciții practice legate de inteligența emoțională pentru părinții care nu reușesc să petreacă suficient de mult timp cu copiii lor?
Menționăm că una dintre cauzele gestionarii nepotrivite a sentimentelor de către copiii noștri este chiar lipsa părinților.
a)Unul din exerciții ar fi ca părintele și copilul să facă un desen în care să exprime ce emoții a simțit fiecare în una din zile, referitor la tot ce s-a întîmplat.
b)Prin mișcări ale corpului și feței să transmită celuilalt cum s-a simțit fiind departe unul de celălalt.
c)În cazul în care copilul are o jucărie preferată, să întrebe jucăria lui despre cum se simte copilul, astfel încît copilul să răspundă în numele jucăriei.
d)La sfârșitul zilei să întrebe copilul ce a fost cel mai minunat lucru în acea zi și cel mai neplăcut.
13. Ce importanță are trăirea muzicală în dezvoltarea armonioasă a unui copil?
Uneori mi se întîmplă ca Victoria, fetița mea, să îmi ceară să schimb muzica pentru că o anumită muzică o poate face să se simtă tristă. Ea este un copil muzical și forma ei de a se exprima este prin dans și cântec. Consider că toți copiii sunt atât de sensibili, încât au capacitatea să se sincronizeze cu fiecare notă muzicală.
Ascultăm împreună muzică clasică și la pian înainte de culcare, ceea ce cred că este esențial în echilibrul emoțional a copilului.
14. Ce sfaturi ai oferi cuplurilor care se gândesc să dea naștere unui copil?
Cuplurilor care se gândesc să dea naștere unui copil le sfătuiesc să facă cursuri de dezvoltare persoanală, astfel încât să învețe să comunice eficient cu ei înșiși, să descopere ce convingeri limitative și ce tipare mentale au preluat din copilărie pentru a oferi copilului mic o educație sănătoasă din punct de vedere emoțional.
15. Care sunt proiectele de suflet în care ești implicată și care este acel proiect măreț la care încă visezi?
Sunt implicată în mai multe proiecte, unul din aceste proiecte este de voluntariat, în colaborare cu Academia Română de Coaching, condusă de Loredana Lățiș. De asemenea, fiind Life&Relationship Coach am propriile mele proiecte în care mă focusez pe dezvoltare personală, pe coaching și mentoring, pentru oamenii care doresc să lucreze profund cu propria persoană și să își creeze o viață împlinită și fericită.
Iar visul meu este să înființez o școală de coaching și să organizez cursuri de dezvoltare personală pentru toți profesorii din școlile din Republică Moldova. Consider că în perioada scolară, copilul are nevoie de o educație adecvată fiecărei personalități pentru a deveni un adult responsabil și puternic.
16. Care sunt cele mai importante trei sfaturi pe care i le-ai da unui părinte?
Cele mai importante 3 sfaturi ar fi:
1) ascultă-ți copilul fără ca să îți impui propriile convingeri și principii
2) arată-i că ai mare încredere în el, prin comportamente concrete
3) spune-i mereu că îl iubești și arată-i acest lucru prin mângâieri, prin a fi prezent, prin jocuri, prin incurajări.
17. Pe lângă aceste sfaturi, care este cea mai bună carte pe care ai recomand-o unui părinte?
Îmi aduc aminte perioada în care relația mea cu copilul meu era destul de tensionată și în acea perioadă am citit cartea „Cum să vorbim copiiilor dacă vrem să ne asculte și cum să-i ascultăm pentru ca ei să ne vorbească” de Adèle Faber și Elaine Mazlish.
În rest experimentez zi de zi ceva nou ca să aflu ce funcționează în relația noastră părinte-copil.
