Adolescentul meu nu îmi răspunde la telefon. Ce pot să fac?

Mulți adolescenți, odată ce cresc și caută libertate și independență, tind să nu mai răspundă părinților la telefon (atât la mesaje, cât și la apeluri).

Părinții devin îngrijorați, mai ales când adolescenții sunt ieșiți cu prietenii și ignoră apelurile părinților. Totuși, chiar dacă, pe moment, ca părinte, te îngrijorezi atunci când adolescentul tău nu îți răspunde la telefon, ar fi bine SĂ NU:
  • Îl pedepsești pentru că nu îți răspunde.
  • Îi iei telefonul pentru o anumită perioadă.
  • Îl cerți.
  • Îl critici.
  • Îi reproșezi.
  • Îl învinuiești.
  • Încerci să-l manipulezi: „Dacă ai ști cât de îngrijorată am fost când nu mi-ai răspuns, am crezut că ai pățit ceva rău!”, „Dacă nu-mi răspunzi la telefon atunci când te sun, ți-l confisc!”, „Sunt mama/tatăl ta/tău, cum să nu vorbești cu mine la telefon? Nu merit nici măcar asta?”

Făcând toate acestea, e foarte probabil ca adolescentul:

  • Să îți răspundă la telefon pentru că îi este frică de tine, de reacția pe care o vei avea dacă acesta nu-ți va răspunde. Ori cu siguranță nu-ți dorești ca propriului adolescent să-i fie teamă de tine și să facă anumite lucruri din obligație, și nu pentru că simte și își dorește să o facă.
  • Să încerce să se razbune pe tine și să nu îți mai răspundă la telefon în niciun context, indiferent dacă știe că îl cerți sau nu.
  • Să considere vorbitul la telefon cu tine o corvoadă și să evite să te sune când pleacă pentru perioade mai lungi – la facultate, de exemplu.
  • Să înțeleagă nevoia ta de a-l tot suna ca pe o dorință de a-l controla și a ști mereu ce se întâmplă cu el și ce face.

În loc să îți suni adolescentul de fiecare dată când e ieșit sau când sunteți în locații diferite și vrei pur și simplu să știi ce face – dă-i un mesaj. Chiar dacă e foarte probabil să nu-ți răspundă nici la acela, e mai bine decât să-l suni. Un mesaj prin care vrei să te asiguri că e bine și că totul e în regulă e mult mai bine văzut de adolescenți decât să tot fie sunați.

Evită să-l suni atunci când este ieșit cu prietenii. Asigură-te că știi cu cine iese și în ce locuri iese, dar nu-l suna în timpul în care e ieșit la plimbare sau la un film, de exemplu, pentru că, de cele mai multe ori, va percepe asta ca o dorință de a-l controla și nu se va simți deloc bine să tot fie sunat de părinți în timp ce e împreună cu prietenii.

 

Adolescentul are nevoie de timpul lui, în care să comunice cu persoanele de vârsta lui, să interacționeze, iar un apel de la un părinte îl va deranja cu siguranță – mai ales dacă prin acel apel nu i se comunică un lucru cu adevărat important, care nu merita amânare și care nu ar fi putut fi comunicat decât în acel moment. 

Dacă adolescentul e plecat pentru o perioadă mai lungă, de exemplu, și îți dorești să comunici cu el și să știi dacă e totul în regulă, ați putea stabili de comun acord o oră care să fie convenabilă pentru amândoi și atunci să discutați. De asemenea, dacă e într-o tabără și are felurite sarcini în program și timpul lui se împarte între activități, mese și interacțiuni cu ceilalți participanți, stabiliți să vorbiți prin mesaje o dată pe zi, de exemplu, sau să-ți trimită un mesaj înainte de culcare prin care să îți spună un simplu „Sunt bine!”.

Adolescenților nu le place să fie controlați și își doresc propriul spațiu și propriul timp. O ieșire cu prietenii e o metodă de a evada și de a se distra, de aceea nu vor fi deloc încântați să știe că inclusiv în acele momente părinții îi vor căuta și vor dori să știe ce fac și unde sunt. Despre locurile unde se duc și cu cine se duc puteți discuta acasă, în rest, atunci când sunt ieșiți, își doresc intimitate și spațiu personal. Iar asta e absolut firesc pentru dezvoltarea lor sănătoasă.

Adolescentul meu nu îmi răspunde la telefon. Ce pot să fac? 3

În general, adolescenții vor fugi de control – iar dacă nu vor fugi de el, atunci vor fi atât de prinși în ghearele controlului exercitat asupra lor, încât le va fi frică, vor deveni neîncrezători și practic e ceea ce numim abuz emoțional. 

De aceea, e important să știi să-ți construiești o atitudine sănătoasă față de propriul adolescent. Dacă vei fi stresat(ă) de fiecare dată când iese cu prietenii, când pleacă de acasă, când merge într-o vacanță pentru mai multe zile și tu nu ești lângă el, nu vei face decât să-l stresezi și pe el, să îl obligi să îți răspundă chiar și atunci când nu e disponibil, când e ocupat, deci să îi încalci propriile limite.

Permite-i adolescentului tău să își seteze propriile limite și încearcă să i le respecți. Nu-l vei ajuta nici în viitor, în momentul în care va pleca de acasă, dacă îl vei stresa mereu sunându-l și îți vei dori să fie mereu dispus să vorbească cu tine.

Un adolescent are propriile lui trăiri și nu întotdeauna își dorește să vorbească la telefon, indiferent dacă ești sau nu părintele lui. Iar dacă vei încerca mereu să îl obligi să te sune și nu îi vei da libertatea de a vorbi doar în anumite momente, atunci s-ar putea să nu își mai dorească să-ți răspundă deloc. Sau, cum scriam și mai sus, îți va răspunde, dar va fi mereu stresat, îi va fi frică, va percepe vorbitul cu tine drept o obligație.

Înainte să-ți mai suni adolescentul atunci când e ieșit cu prietenii, e dus într-o vacanță/într-o tabără, e la școală (deși, în mod normal, un adolescent nu ar trebui să fie sunat/să i se trimită mesaje la școală decât dacă trebuie să îi comunici ceva foarte important, care nu trebuie amânat, altfel știi unde este și ce face), e acasă și tu ești la muncă/în altă parte:

  • Gândește-te dacă e într-adevăr important ceea ce vrei să îi spui și nu poți amâna.
  • Gândește-te dacă nu-l suni din propria-ți nevoie de a-l controla și a ști mereu ce face și unde e.
  • Gândește-te dacă nu îl deranjezi – pentru că îl vei deranja dacă joacă fotbal cu băieții sau adolescenta ta e ieșită cu prietenele la un suc.

Nu-ți obliga adolescentul să îți răspundă doar pentru că vrei să vorbești cu el și vrei să te asiguri că știi tot ceea ce face, respectă-i propriile limite, propriul spațiu și timp, construiți-vă împreună încrederea unul în celălalt, nu-l face să îi fie teamă de tine și de reacțiile pe care le vei avea în caz că nu îți răspunde la telefon/nu aude telefonul și nu încerca să-l manipulezi sau să-l înduioșezi doar ca să te asiguri că va fi mereu dispus să vorbească cu tine la telefon.

De asemenea, poți citi aici și câteva modalități prin intermediul cărora comunicarea cu propriul tău adolescent poate deveni mai ușoară și mai plăcută pentru amândoi.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes