În articolele anterioare v-am scris despre importanța creativității și a gândirii critice în dezvoltarea copiilor. Am pus la temelie resursele provenite din arte, cu precădere cele performative, drept construcție și întreținere a unor abilități necesare atât în prezent cât și în viitor. Și v-am repetat că abilități precum gândirea critică și creativitatea sunt resurse din ce în ce mai cerute în perspectiva viitorului acela plin de tehnologie.

Ce, cât și până unde putem săpa după aceste resurse?

Gamification – calea de a schimba paradigma

Mulți dintre noi avem format încă din școală reflexul că partea de dezvoltare a noastră – fie pe plan personal, fie pe plan profesional – necesită un efort însoțit de sobrietate, solemnitate, severitate. Adunați la asta toate clișeele despre arte despre care v-am povestit și eu și Emilia Furduiu în articolele noastre și vedeți ce se adună.

Da. Poate părea abstract sau complicat să te gândești că o artă poate deveni resursă pentru descoperire, motivație și destindere, toate în același timp. Dar dacă lăsăm la o parte ideea că joaca și arta sunt activități frivole, neînsemnate și inutile (ba chiar distructive) în procesul de dezvoltare a unui copil (și chiar a unui adult), atunci se poate construi ceva frumos.

Gamification este folosirea elementelor și caracteristicilor jocurilor în rezolvarea și derularea proceselor și problemelor. Cu alte cuvinte, să faci lucrurile să pară ca o joacă. Diferă doar miza, rezultatele și recompensele. Așadar, mare atenție să transmiteți clar mizele, recompensele și să construiți responsabilitatea asupra faptelor. Unde nu există nicio regulă, va fi haos. Iar copiii testează limitele până la epuizare.

Altfel spus, cineva a luat foarte în serios ideea de joacă, a analizat-o în profunzime, i-a preluat mecanismele și le-a integrat în procesele profesionale. Conceptul acesta funcționează atât în inovare, cât și în marketing sau resurse umane. Fără gamification n-am fi avut la nivelul pe care-l știm companii precum Google, Microsoft, Nike, Deloitte, Cisco, Autodesk, Spotify etc.

Ieșiți afară! 3 activități outdoor care stimulează creativitatea și gândirea critică

Ieșitul afară e sănătos. Într-adevăr, mulți dintre părinți locuiesc în zone urbane înconjurate de blocuri, clădiri administrative și de birouri pe kilometri întregi. Iar apoi e câmpul, unde nu mai e nimic. Nu toată lumea își permite să meargă des în natură. Timpul și latura financiară sunt doi zmei care se opun mereu la astfel de inițiative.

Dacă tot am pomenit de arte și resursele ei, una din activitățile posibile este confecționarea de obiecte din resursele pe care natura vi le oferă.

Scoici, conuri de brad, pietre, surcele, frunze, flori; toate astea și multe altele pot constitui materie primă pentru confecționarea de obiecte de tip arts&crafts.

Adăugați rețetei lipici, vopseluri, bandă adezivă sau orice altceva și lăsați-i imaginația copilului să zburde. Apoi, organizați în familie, între prieteni un târg ad-hoc de arts&crafts. Lăsați copilul să-și pună singur valoare pe propriile creații și familiarizați-l cu conceptul de antreprenoriat stimulându-l să-și prezinte oferta.

Probabil mulți dintre voi sunteți familiarizați cu ideea de cazemată pe timp de iarnă. Extindeți acest concept pentru oricare anotimp. Și aruncați-i o provocare: să-și ia jucăriile preferate din casă și să meargă în natură să-și construiască exclusiv cu resursele pe care le găsește acolo o lume pentru jucăriile aduse. Veți antrena copilului capacitatea de percepție și observație, modul cum se raportează la jucării și cum vede o lume.

Construiește o lume poate fi un joc pe care să-l repetați în diverse anotimpuri și locuri. Vedeți ce se repetă și ce variază. Cât de departe merge, cât de meticulos și cât de laborios. Nu uitați să întrebați ce realizează și care este scopul construcției.

Kitul supraviețuitorului nu este numele unei viziuni apocaliptice asupra vieții, ci un joc foarte interesant de făcut cu copilul vostru, în relație cu mediul în care trăiește.

Așadar, provocați-vă micuții să-și facă un set de obiecte cu care consideră că ar putea supraviețui în pustiu, departe de lume și de casă. Luați o geantă, sau un ghiozdan mai vechi și vedeți ce adună. Controlați totuși opțiunile și impuneți restricții. Creativitatea și gândirea critică înfloresc de regulă în preajma limitărilor.

Deci, poate să aleagă orice, în limita a 20 de obiecte. În felul acesta cel mic este forțat să devină nu doar creativ, ci și selectiv și critic. Întrebați de ce a luat ce a luat și la ce va folosi fiecare din obiectele alese.

Resursele artistice, creativitatea, gândirea critică și jocurile în aer liber

Creativitatea presupune adaptarea lucrurilor la nevoi. Bazinul de resurse, orice dimensiune ar avea acesta, reprezintă uneltele cu care orice minte creativă lucrează. Iar lumea din jur, oricât de restrânsă ar fi ea, reprezintă sursa de inspirație și interpretare. Teatrul și filmul fac exact aceste lucruri: lucrează cu resurse materiale, cu imaginație, interpretează lumea și sintetizează o bucată din ea. De aceea insist că artele aduc la îndemână o bază importantă de lucru și dezvoltare personală.

Jocurile în aer liber sunt în general un bun sprijin atât pentru fizic, cât mai ales pentru minte. E greu să iei pulsul lumii în care trebuie să trăiești dacă nu-i cunoști dimensiunile, oportunitățile și limitările. Un joc precum v-ați ascunselea exact asta face: explorează spațiul, cu limite și oportunități.

E greu să fii inspirat dacă nu explorezi. Veți spune că inernetul oferă resurse nelimitate.

Sunt de acord că oferă resurse multe. Dar nu oferă experiențe. Mirosuri, gusturi, experiențe tactile, fum în ochi și sunete asurzitoare, certuri în autobuz sau atingerea valurilor. Inspirația vine din complexitatea lucrurilor care se petrec dincolo de pereții camerelor. Iar aceste experiențe se vor integra în informația din cărți și internet, astfel încât mintea să aibă de unde să genereze creativitate.

Tikaboo vă propune jocuri care încurajează explorarea fizică, a minții și a spiritului. Nu vă feriți de jocuri și nu vă feriți de interpretări cât mai diverse. Ineditul în atitudine trebuie să ne bucure; lipsa lui să ne îngrijoreze. Lăsați-vă copiii să aleagă și întrebați-i care sunt motivele pentru care au ales ce-au ales. Cred că v-ați îngrijora dacă n-ar alege niciodată nimic.

Dan,
Omul cu întrebări