Anxietatea sau frica excesivă sunt reacții normale ale copiilor la stres, potrivit studiilor Colegiului Psihologilor din Marea Britanie a reieșit că un copil din opt suferă de anxietate.
Pare o problemă relativ simplă și ea dispare dacă înlăturăm sursa stresului. Dar ce ne facem când acest stres este cauzat de un parc, de exemplu, sau de porumbei în parc sau, pur și simplu, de un câine mic.
Un copil ar trebui să se bucure de viață și acest lucru se întâmplă în mod normal. Mai puțin atunci când intervin aceste stări de anxietate care par a fi incontrolabile.
Dar cum îți dai seama dacă al tău copil suferă de aceste stări de anxietate?
Dacă se îngrijorează excesiv; dacă are probleme cu somnul; frica irațională; dureri de stomac; dureri de cap; evitarea grupurilor de copii; roaderea unghiilor; dacă se trage de păr sau dacă se irită din orice peste măsură, toate acestea sunt semne clare că ai un copil anxios.
Mai jos vei regăsi 6 pași pentru a elimina, în timp, această problemă care nu îi dă voie copilului tău să se bucure de copilărie.
1. NU pune presiune pe el/ea să fie la fel ca ceilalți
Noi toți suntem diferiți și așa suntem din prima clipă până în ultima clipă, iar această dorință de uniformizare provine dintr-o societate în care se încearcă ștergerea personalității și încurajarea unui comportament uniform.
Metoda de blamare a celor care își exprimau personalitatea era prin dezaprobare socială, adică prin a râde de celălalt cum că este ciudat, adică neconform cu mulțimea.
Și această metodă a generat frica de a fi judecat de ceilalți care, cu siguranță, știi cum se manifestă și cât de prezentă este în societate.
Eh, e cazul să nu pui presiune pe copilul tău pentru că asta îi provoacă ideea insuportabilă că el/ea este un/o ciudat(ă).
Nu este deloc așa și e normal ca noi să fim diferiți, chiar dacă e vorba de exprimarea unei frici altfel decât o fac ceilalți.
2. Rezolvarea situației presupune suport, sprijin și înțelegerea ei
Oarecum copilul se află în această situație datorită unei conjuncturi. Și, cel mai adesea, copii ajung să aibă aceste stări datorită faptului că ceilalți și, în special, părinții nu îi înțeleg anxietatea.
Cu toate că el încearcă să comunice cu părintele, acesta nu poate să îi înțeleagă problema. Pentru că nu știe sau nu poate să empatizeze cu copilul, adică să se pună în papucii acestuia și să înțeleagă de ce simte ceea ce simte.
Un simplu exercițiu de empatie preț de 5 minute, cu siguranță, va face minuni. Și vei înțelege de ce și, mai ales, care îi sunt efectele acestei stări de anxietate.
O dată ce ai înțeles efectele, vei dori să înțelegi cauza care generează anxietatea. Dar ce este important este faptul că al tău copil nu se mai simte singur în această problemă, ci are un aliat de încredere, propriul părinte.
3. Încurajează-l să vorbească despre îngrijorările lui
Încurajează-l să vorbească și cu ceilalți, nu doar cu tine, în special, când nu sunteți împreună, de exemplu, la școală.
Nu creați senzația că anxietatea este o problemă de familie pe care nu o regăsiți în altă parte. O să rămâi surprins(ă) de numărul oamenilor care se luptă cu probleme asemănătoare sau chiar cu aceeași problemă.
Cel mai bun mod de a face asta este să vorbiți deschis despre această problemă cu ceilalți. Și să îi oferiți un exemplu copilului prin propriul comportament.
Chiar dacă nu îți va arăta, cu siguranță, va ține minte exemplul și dacă și el/ea va avea ocazia, o va face cu siguranță.
4. Anxietatea, o situație de rezolvat la toți membrii familiei
Se întâmplă, cel mai adesea, ca anxietatea să fie luată de către copiii. Și asta pentru că exercițiul cel mai folosit este empatia. Și, adesea, această anxietate este luată de la unul dintre membrii familiei, de multe ori, chiar de la tine.
Iar dacă tu încerci să elimini anxietatea copilului tău, dar pe a ta nu recunoști că ar exista, este ca și când, pe de o parte ai reduce efectele. Dar pe cealaltă parte, le construiești din nou și din nou.
Dacă un alt membru al familiei are această problemă, este esențial ca ambii parteneri să se implice în procesul acesta de eliminare a anxietății.
Așa că … vorbiți deschis despre această problemă, dacă ea există.
5. Practicați meditația
Una dintre cele mai binefăcătoare acțiuni, meditația, are atât de multe beneficii încât Dalai Lama spunea că:
“Dacă fiecare copil de 8 ani ar fi învățat să mediteze, am elimina violența din lume într-o singură generație!”
Acesta este doar unul dintre efectele practicării în masă ale acestui obicei incredibil de util.
Cea mai simplă meditație pentru copii este următoarea: aprindem o lumânare; și ne uităm împreună cu copilul la acea flacără până când acesta se plictisește. Dar să nu exagerați, maxim 15 minute.
O simplă căutare pe Google și o să găsești diverse moduri de a medita.
6. Gândiți-vă la cel mai rău scenariu când se manifestă anxietatea
Stați de vorbă cu copilul și gândiți-vă la cel mai rău scenariu cu putință. De așa natură, încât să înțeleagă că anxietatea este doar în căpuțul lui/ei și că, în realitate, nu se întâmplă tot ceea ce își închipuie.
În esență, anxietatea este doar o proiecție. Care, de cele mai multe ori, în realitate nu se manifestă. Și, de cele mai multe ori, ceea ce ne gândim că o să ne provoace o situație neplăcută sau terifiantă, se demonstrează că nu este deloc așa și că totul a fost doar în capul nostru.
La fel e și cu copilul tău. Anxietatea se desfășoară doar în gândurile pe care le are. Învață-ți copilul să își controleze gândurile și să vadă de ce acel gând tot vine și revine.
Cu alte cuvinte, să nu se mai creadă pe el când apare acea frică, ci să își pună întrebarea dacă aceasta este reală.
Acești șase pași susținuți și practicați tot timpul, vor face minuni pe termen scurt. Doar că este necesară consecvența, ca în orice, de altfel.
Pe deasupra ramâne ca soluție generală dezvoltarea inteligenței emoționale. Iar eu am realizat un joc împreună cu fiul meu pe care îl găsești aici:
Spor la a elimina anxietatea din viața copilului tău!