Conștiința morală reprezintă capacitatea unei persoane de a lua în considerare punctul de vedere al altora înainte de a acționa. Datorită conștiinței morale, o persoană este capabilă să evalueze consecințele acțiunilor sale asupra celorlalți și să înțeleagă dacă ceea ce face este corect sau greșit. Prin urmare, conștiința morală face posibilă considerarea comportamentelor  ca fiind acceptabile sau nu.

Conștiința morală a unui copil se dezvoltă puțin câte puțin pe măsură ce acesta observă reacția adulților la acțiunile pe care le întreprinde. Această conștientizare se instalează treptat și, pe măsură ce își dezvoltă abilitățile sociale, copilul învață să țină cont și de ceea ce simt alții.

Prin conștiința morală, un copil descoperă autocontrolul și devine conștient de responsabilitatea acțiunilor sale. Pentru că, în esență, este frumos să trăiești în armonie cu ceilalți. Cu toate acestea, conștiința morală a unui copil nu este dobândită pe deplin decât în ​​jurul vârstei de 7 sau 8 ani, susțin specialiștii.

În acest sens, în cartea sa, „Să ne iubim necondiționat copiii”, Alfie Kohn, aduce în discuție ideea că toate ființele umane se nasc bune, cu capacitatea de a avea grijă de ceilalți. Un motiv în plus ca părinții să înțeleagă necesitatea renunțării la pedepse, amenințări, recompense deoarece toate acestea împiedică dezvoltarea firească a naturii morale a copilului.

Pornind de la această idee, Alfie Kohn face 5 recomandări cheie pentru cultivarea simțului etic și moral al copiilor.

Iată care sunt acestea:

1. Dovedește un interes real pentru copil

Atunci când nevoile lui emoționale sunt îndeplinite (prin atașament securizant, respect, interacțiuni calde, empatie, dragoste necondiționată), copilul nu mai trebuie să se îngrijoreze de ele (de exemplu, prin dezvoltarea unor strategii inadecvate de căutare a atenției, prin minciună pentru a se proteja de pedeapsă etc). Cu alte cuvinte, odată nevoile afective satisfăcute, copilul simte că se poate deschide către ceilalți.

2. Arată-i exemplul unei persoane cu o conștiință morală autentică

Spre exemplu, mințirea copilului nu-l învață onestitatea. Poate părea mai ușor să spui că nu există mai multe bomboane decât să explici de ce nu mai are voie să mănânce. Însă acesta este un moment bun pentru a învăța copilul, prin exemplul personal, că nu toate deciziile etice sunt ușor de luat, deoarece anumite valori sau nevoi pot concura.

3. Lăsă-l să experimenteze și să-și exprime punctul de vedere

A oferi copilului oportunitatea de a-și exprima sentimentele și nevoile în situații de dezacord, de a practica soluționarea problemelor în raport de câștig-câștig sunt modalități de a-l învăța ce înseamnă grijă față de celălalt, de a-l învăța să ia în considerare nevoile și opiniile altora.

4. Vorbește cu copilul tău

Cea mai impresionantă dezvoltare morală are loc la copiii ai căror părinți dialoghează cu ei, cerându-le să-și clarifice opinia, punând întrebări atente, reformulând și verificând că înțeleg. În plus, copiii care sunt implicați activ în tot felul de decizii dovedesc în timp un grad mai înalt de raționament moral.

De aceea, Alfie Kohn amintește că nu este suficient să le spunem copiilor ce este bine și ce este greșit, ci că trebuie să îi ajutăm să se întrebe de ce este greșit și să se gândească la efectele acțiunilor lor asupra celorlalți.

Copilul trebuie încurajat să spună ce consideră că este greșit, ce îl deranjează, ce simte, chiar și atunci când încă nu a găsit cuvintele potrivite. Cel mai bun mod de a-l ajuta este să-l însoțești cu iubire și răbdare în procesul de creștere, astfel încât să vadă că ajutorul și nu rănirea celuilalt  îi poate aduce beneficii.

5. Ajută-l să-și schimbe punctul de vedere

Ideea schimbării punctului de vedere este aceea de a face copiii capabili să decodeze expresiile faciale ale altor persoane pentru a le înțelege emoțiile,  dar și de a promova dorința de a ști ce simt ceilalți.

    Cum poți face acest lucru?

• exemplaritate: arată-i că nu este necesar să răspundă cu violență. Este mai eficient să încercăm să pătrundem în lumea cuiva care nu ne place, să-i căutăm nevoile nesatisfăcute, să-i înțelegem motivațiile; practica comunicării non-violente și a atenției ne pot ajuta pe această cale.

• să preluăm noi înșine punctul de vedere al copiilor în situații de conflict sau în fața unui comportament inadecvat: din punctul de vedere al nevoilor, emoțiilor și atașamentului, poți practica rezolvarea conflictelor fără a pierde.

• întrebări deschise: „Această persoană nu pare astăzi bine dispusă. Ce crezi că i s-a întâmplat? Crezi că cineva a spus ceva despre ea? „.

• discuții despre cărți, emisiuni TV, filme: „vedem toate acestea prin ochii medicului, dar ce crezi că simte fetița bolnavă?”.
• încurajează schimbarea punctului de vedere între frați: „spuneți-mi ce s-a întâmplat, dar prefaceți-vă că sunteți fratele vostru și descrieți-mi ce vă imaginați că a simțit celălalt”.

Concluzie

Este bine de reținut că înainte de 4 ani, chiar dacă copilul are o viziune foarte egocentrică asupra lumii, acesta poate înțelege ce comportamente sunt acceptabile și ce nu. În plus, conștiința morală a unui copil mic se dezvoltă în special prin observarea reacțiilor adulților din jurul său la acțiunile pe care le întreprinde.

Astfel, în jur de 4 sau 5 ani, copiii încep să vadă consecințele acțiunilor lor și își dau seama că anumite comportamente sunt acceptate în unele situații, dar interzise în altele.

În concluzie, ideea nu este aceea de a învăța copilul să facă mereu pe placul celorlalți, ci aceea de a-l ajuta să se simtă în siguranță, în armonie cu propria persoană și cu lumea toată, să înțeleagă că libertatea fiecăruia ține până acolo unde începe libertatea celuilalt, așa cum frumos afirmă John Stuart Mill.

Mai multe informații despre cum poți susține dezvoltarea virtuților copilului tău, găsești și aici. 

Tu cum abordezi acest subiect cu copilul tău?