Atunci când așteptările adulților sunt realiste, este usor pentru copil să experimenteze succesul și să se simtă valoros.
Pe de alta parte, atunci când așteptările sunt prea mari sau prea rigide, părintii își exprimă dezamagirea în legatură cu acțiunile copilului.
Cu cât aceste dezamăgiri sunt exprimate mai des, cu atât copilul se poate considera mai putin valoros, acest lucru scăzându-i stima de sine.
Iată 3 lucruri pentru care se îngrijorează părinții cel mai mult și ce pot ei face în schimb:
1. „Copilul meu este prea agresiv”
Nimeni nu-și dorește ca al său copil să lovească, să strige sau să se joace agresiv cu alții. Este important să realizăm faptul că acest lucru este tipic copiilor mai mici. Acest lucru se întâmplă deoarece majoritatea lor nu dispun încă de abilități verbale adecvate pentru a-și face cunoscute emoțiile.
Pentru mulți copii, lovirea, împinsul și strigatul sunt cele mai bune abilități de rezolvare a problemelor pe care le au la îndemână.
Acest lucru nu înseamnă că trebuie să acceptăm comportamentul agresiv fără să luăm măsuri în cele din urmă. Este important să recunoaștem că ceea ce face copilul este normal.
Ce pot face părinții?
Atunci când se liniștește, este important să ne coborâm la nivelul lor, să-i privim în ochi și să le spunem: „Lovitul, mușcatul, împinsul sunt neplăcute, îi rănesc pe ceilalți și produc durere”.
De asemenea, este important să observăm în ce situații lovesc ai noștri copii. Ce vor să transmită? Ce nu le place? Ce vor să exprime?
2.”Copilul meu nu împarte nimic cu nimeni”
Acesta este unul dintre cele mai dificile lucruri cu care ne confruntăm atunci când vine vorba de copii mici, atât acasă, cât și la grădiniță.
Unul dintre motivele pentru care cei mici nu reusesc să înteleagă conceptul de împărtire a lucrurilor este pentru ca nu pot vedea lucrurile dintr-o altă perspectivă. Până la urmă, abia au învățat să mearga și să vorbească.
Copiii învață imitând ceea ce văd. E important să le oferim ocazia să învețe să împartă chiar de la noi.
Cum?
Invită-l si pe el să muste din sandvișul tău sau lasă-l să te ajute să decorați o prăjitură, chiar dacă e nevoie să cureți jumătate de oră în urma lui.
Explică-i ce faci și mentionează de mai multe ori cum “împarti” ceva cu el, mâncarea sau treburile casnice:
“Mmm, ce bun e sandvisul meu. Vrei sa iei si tu o gurita? Uite“.
Iar atunci când intentionează să împartă si el ceva la rândul său, laudă-l. Cu răbdare si perseverență, copilul va fi atras de atitudinea pozitivă si se va simti bine repetând aceste actiuni. Împărțitul va deveni un reflex, ceva natural.
Ce pot face părinții?
Să fie empatici și să le fie alături fără să-i umilească sau să-i oblige să împartă.
„Știu că e special pentru tine și nu vrei să îl împarți acum. Știu că ești un copil generos și cred că atunci când vei simți să faci acest lucru, o vei face.”
3.”Copilul meu își face greu prieteni „
„Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii.“ ~Aristotel
Mulți părinți au teama că ai lor copiii vor întâmpina dificultăți în a-și face prieteni.
În primii lor ani de viaţă, cei mai mulți dintre copii, mai ales cei singuri la părinţi, au tendinţa de a se juca singuri, de a fi individualişti. În general, copiii timizi, tăcuţi, rezervaţi şi mai retraşi, îşi fac mai greu prieteni.
Unii copii nu au prieteni pentru că se exprimă mai greu şi nu au curajul să spună ce gândesc în faţa celorlalţi copii, ei preferând, de multe ori, să se joace singuri sau cu copii mai mici decât ei.
Ce pot face părinții?
Să-i învețe pe copii abilitățile sociale prin jocuri
Reacțiile nedorite pot fi corectate și prin joc. Cele mai eficiente activități didactice pentru corectarea unor comportamente nedorite sunt: poveștile cu tâlc, jocurile de rol și jocurile dramatice.
Noi îți recomandăm jocul EQ Game – Alfabetul Intelingenței Emoționale care vă ajută pe toți să vă dezvoltați poate cea mai importantă calitate pentru obținerea succesului în viață: inteligența emoțională.
De asemenea seara, înainte de culcare, îi putem citi copilului o fabulă sau o poveste cu tâlc.
În afară de mersul la grădiniţă sau la şcoală, practicarea unui sport sau cultivarea unei aptitudini l-ar putea ajuta să aibă mai multă încredere în el şi să se obişnuiască cu prezenţa celorlalţi. Însă nu-l forţa să facă ceva ce nu dorește sau care nu-i place.