Astăzi vreau să vorbim despre valori. Rareori mai auzim vorbindu-se despre valori, importanţa lor şi felul în care acestea ne transformă din oameni obişnuiţi în oameni extraordinari.
Eu cred într-un lucru: înainte de a fi orice îţi doreşti să fii profesional, eşti om. Iar ceea ce eşti ca om…îşi pune puternic amprenta asupra carierei tale.
Valorile fac diferenţa între un şef şi un lider, între un geniu şlefuit şi unul nedescoperit, între un copil ajuns adult reuşit şi unul care sare din eşec în eşec.
Chiar dacă mulţi părinţi consideră că nu prea poţi învăţa copiii despre valori, mai ales când aceştia sunt foarte mici, mie experienţa îmi spune exact invers. Până în jurul vârstei de 5-6 ani, copiii sunt bureţi cu capacitate nelimitată de absorbţie a informaţiei. Tot ce îi învăţăm are şanse maxime de a rămâne în memorie şi de a fi aplicat.
5 Valori pe care copilul trebuie să le învețe până la vârsta de 5 ani de la tine
Valorile pe care le predăm copiilor până la vârsta de 5 ani înseamnă educaţie. O formă de educaţie psihologică, afectivă, strâns legată de inteligenţa emoţională. Un copil care va înţelege cele mai importante valori umane, va fi un copil care va aduce o schimbare în lume. Aşadar, cu cât mai mulţi, cu atât mai bine.
Iată 5 valori pe care copilul trebuie să le cunoască până la vârsta de 5 ani
1. Onestitatea
Onestitatea înseamnă mai mult decât a fi sincer. Înseamnă să îţi înveţi copilul să caute adevărul, să îl îmbrăţişeze şi să îl susţină. Când îi predai copilului onestitatea, explică-i şi exemplifică-i importanţa acesteia.
Poţi începe prin a-i explica ce înseamnă să fii sincer, cum te ajută sinceritatea, cât de important este să spui adevărul, să îţi asumi greşelile şi să înveţi din ele. Să nu recurgi la minciună – doar pentru a scăpa mai uşor dintr-o situaţie.
Totodată, ceea ce îl înveţi pe el ar trebui să fie o regulă şi pentru tine.
Nu uita de puterea exemplului. Iar atunci când descoperi sau simţi că eşti minţită, nu recurge la critică, la reproşuri şi la afişarea dezamăgirii.
Onestitatea îl va ajuta pe copilul tău să ia decizii corecte, bazate pe adevăr, să îşi atragă în jur oamenii potriviţi, asemeni lui, şi să rămână demn şi asumat, în orice situaţie.
2. Dreptatea
Cam greu să îi explici unui preşcolar cum stă treaba cu dreptatea, nu? Aşa ar putea să pară. Însă cu metodele potrivite, totul se simplifică. Dreptatea ar trebui să îi fie copilului tău prima lecţie valoroasă. Pentru a-i explica mai uşor ce înseamnă dreptatea şi cum se aplică ea, te voi sfătui să o aduci mai aproape de empatie.
În momentul în care copilul înţelege vorba ,,ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face’’, el înţelege că nu e corect, drept, să facă anumite lucruri. Îl înveţi să se imagineze în locul celorlalţi şi să se gândească exact cum s-ar simţi dacă i s-ar întâmpla lui.
Fii atentă la lucrurile mici: când strică jucăria altui copil, când are tendinţa de a-i marginaliza pe ceilalţi, când spune el însuşi că nu e corect, atunci e momentul potrivit să discutaţi despre dreptate.
Fiind foarte sincer şi deschis, copilul simte imediat când este nedreptăţit. Exact atunci va înţelege cel mai bine lecţia dreptăţii.
Un copil care cunoaşte dreptatea, încă din primii ani de viaţă, va fi un adult care îşi va ghida acţiunile după aceasta, va cunoaşte un principiu moral puternic, va şti exact ce şi când i se cuvine, iar luptele se vor transforma în negocieri oneste.
3. Bunul simţ
Bunul simţ rămâne etalonul valorilor. Şi cum ar fi dacă l-am face să revină şi în societatea noastră? Dacă l-am accepta, îmbrăţişa şi preda, mai departe, copiilor noştri? Probabil am avea parte de o schimbare majoră.
Mitul potrivit căruia bunul simţ nu mai este de dorit în zilele noastre, nu face decât să ne îndepărteze de la evoluţie. Când îi predai copilului tău bunul simţ, îl înveţi să fie un om politicos, cu bune maniere şi relaţii sănătoase. Îl educi pentru viitorul său de succes şi îi oferi secretul unui om valoros. Adică exact ce îi lipseşte societăţii noastre, astăzi: calitatea umană.
Învaţă-l puterea scuzelor, a unui mulţumesc, a unui compliment, începeţi cu bunele maniere la masă, permite-i să vadă în familie, între voi, o relaţie bazată pe respect şi puterea bunului simţ. Când educaţia este predată cu blândeţe şi deschidere, fără constrângere, devine aproape imposibil ca un copil să nu se formeze corespunzător.
Din familie pleacă toate lucrurile bune, dar şi cele mai puţin bune. În societate, copilul este oglinda familiei din care provine.
4. Iubirea
Câţi părinţi îşi învaţă copiii despre iubire? Puţini. Unii consideră că iubirea se subînţelege, alţi părinţi sunt de părere că e suficient să îşi iubească tăcut copiii, fără să le spună, iar mulţi părinţi aleg să nu vorbească preşcolarilor despre iubire. De ce să nu vorbim copiilor despre iubire? Pentru că nu ştim cum, pentru că nu ştim ce e iubirea? Uite un aspect trist, foarte prezent în vieţile multor familii.
Eu cred că iubirea trebuie să fie primul lucru pe care îl învaţă un copil. E cea mai puternică valoare. Iubirea îi va ajuta să privească altfel toate celelalte valori, să îşi dezvolte empatia. Să cunoască afecţiunea, să ştie să ofere, să primească, să aprecieze sentimentele celorlalţi, să le valorizeze şi să să se cunoască pe sine.
Există oameni care nu cunosc iubirea, care nu au habar ce înseamnă să iubeşti, care interpretează iubirea prin compromis, obişnuinţă, sacrificiu sau renunţare la sine.
Aceştia sunt, din păcate, copiii care nu au primit lecţia iubirii. Care nu pot avea o relaţie sănătoasă, care nu ştiu ce înseamnă o relaţie, care nu reuşesc să iubească pe nimeni. Nici prieteni, nici persoane de sex opus, nici lucrurile simple.
Iubirea e în tot, dar nu pentru toată lumea.
Învaţă copilul ce e iubirea şi lasă-l să o vadă şi în casă, între voi, în familie. Puterea exemplului e cea mai bună educaţie. Degeaba te străduieşti cu vorbe frumoase şi reguli stricte.
5. Iertarea
Ştii cum se spune, doar oamenii inteligenţi şi puternici ştiu să ierte. Iar ceea ce ne arată mediul înconjurător este că, din păcate, oamenii inteligenţi sunt tot mai puţini. Iertarea nu înseamnă să păstrezi legături cu oamenii şi situaţiile care te-au dezamăgit, ci să renunţi la încrâncenare şi să te eliberezi de sentimentele negative.
Predă-i copilului tău iertarea. Învaţă-l să ierte, să înţeleagă alegerile celorlalţi, sau măcar să le accepte, să meargă mai departe, dar cu inima uşoară. Pentru că emoţiile negative nu-l vor afecta pe celălalt, ci pe el însuşi.
Iertarea îi dă copilului tău aripi să meargă mai departe şi capacitatea de a privi lumea cu detaşare. Învaţă-l diferenţa dintre a ierta şi a se lăsa călcat în picioare – şi nu uita să exemplifici, întotdeauna, ceea ce îi oferi în teorie.
Concluzie
Oricât de demodate par în viziunea multor părinţi, valorile formează oameni de calitate şi aduc schimbare în lume. Dacă în loc să spună că nu are sens, oricum lumea e aşa cum e, fiecare părinte ar preda copilului valorile de bază, schimbarea ar fi mai vizibilă.
Sigur îţi doreşti un copil valoros. Iar valoarea înseamnă, înainte de toate, calitate umană.
This Post Has 2 Comments
„Iar atunci când descoperi sau simţi că eşti minţită, nu recurge la critică, la reproşuri şi la afişarea dezamăgirii.” …dar cum sa procedezi? Cum trebuie sa reacționeze un părinte care are bine implementata valoarea onestității, când copilul de 10 ani, de exemplu, îl minte, desi acesta a fost invatat ca e mai bine sa spui adevărul, in orice situatie?
Poate se teme de reactia dumneavoastra… la aflarea adevarului, poate in situati anterioare s-a simtit criticat sau neinteles, iar acum alege minciuna ca pe o cale de a evita supunerea parintilor la o dezamagire, fara sa isi dea seama ca minciuna va dezamageste, poate, si mai mult. Minciuna este si ea un mecanism de aparare. Copilul va poate spune orice? Ii permiteti sa fie cu adevarat sincer? Au fost situatii in care sinceritatea lui v-a dezamagit, l-ati criticat? Copilul nu minte din placere, la 10 ani, probabil altceva se ascunde in spatele comportamentului sau. Cautati sa comunicati cat mai deschis despre asta. Mult succes!