„A fi părinte… Este despre a călăuzi generația următoare și a o ierta pe cea precedentă.”
Peter Krause
Chiar dacă ți-ai întemeiat sau nu o familie, chiar dacă esti sau nu mamă/tată, un lucru este sigur: esti copil! Ești și vei rămâne copilul părinților tăi chiar dacă ai depășit de mult vârsta copilăriei.
Ajungi să vezi si să înțelegi aceste lucruri abia atunci când ești părinte. Iți vei aminti că și tu ai fost copil și că, de multe ori, poate ai greșit față de cei care ți-au dat viață.
Atunci vei realiza că părintii te-au iertat pentru tonul ridicat cu care le-ai vorbit în seara în care nu te-au lăsat în oraș, pentru lipsa de respect, pentru nota mică pe care le-ai ascuns-o, pentru banii luati pe furis din buzunarul lor și multe alte lucruri.
Suntem copii pentru părintii noștri și, în același timp, suntem părinți pentru copiii noștri
Știm prin ce am trecut în copilăria noastră. Poate că au fost lucruri care ne-au făcut fericiti, poate că au fost lucruri care ne-au făcut să suferim sau poate chiar, în unele momente, ne-am urât părintii.
Știi exact ce frustrări ai acumulat în copilarie, ce fel de cuvine nu-ți placea să auzi de la părinti, ce anume din atitudinile și actiunile lor te-au afectat.
Dar să nu uităm că dincolo de lucrurile neplacute care ni s-au întâmplat, au fost și lucruri frumoase de care ne-am bucurat, așadar să ne amintim de ele, să ne iertăm părinții și să le arătăm respect.
Ce este foarte imporant de știut?
Este faptul ca la acel moment au făcut ce au știut ei cel mai bine. Informațiile la care au avut acces atât le-ar permis să facă la acea vreme.
Eu cred că toți copiii ar trebui să-și respecte întotdeauna părinții. Faptul că ne arătăm respectul față de părinții noștri zi de zi, ne oferă capacitatea de a trata fiecare persoană cu care ne întâlnim cu bunătate și blândețe.
„Un copil care este lipsit de respect față de părinții săi nu va avea respect față de nimeni”. Billy Graham
Copiii ne urmăresc şi ne copiază comportamentul în tot ceea ce facem. Capacitatea rapidă de acumulare de informaţii, întrebările necontenite pe care ni le adresează, explorarea lor continuă are loc cu un scop precis.
Citește mai mult despre cum poți avea o relație grozavă cu al tău copil în cartea ”Copilul tău este un geniu!”:
Copiii fac ceea ce văd. Și dacă ei văd că tu îți respecți părinții, vor lua modelul tău.
Copiii își imaginează astăzi că părinții lor trebuie să le ofere totul și că sunt acolo pentru a le îndeplini fiecare capriciu.
Este important ca fiecare copil să știe că uneori părinții au mai multe responsabilități și greutăți pe care poate ei nu le văd.
Copiii sunt o extensie a părinților, dar nu sunt părinții înșiși
Sunt firi diferite, chiar dacă au trăsături moștenite din neam. Fiecare copil este unic. Nu va lua aceleași decizii pe care le-ar fi luat părinții lui. Pentru că sunt alte circumstanțele, altele deciziile, altele persoanele care pot influența situația.
Cum să îți respecți părinții?
1. Fii recunoscător
Recunoștința înseamnă să fii pur și simplu recunoscător și să apreciezi ceea ce ai.
Adu-ți aminte că în afară de a te aduce pe lume, părinții au sacrificat timp, energie și efort pentru a se asigura că nevoile și dorințele tale sunt îndeplinite.
Arătându-le că apreciezi eforturile lor demonstrezi un nivel de respect față de ei. Lucru care le va aduce bucurie.
Cea mai ușoară modalitate de a-ți arăta recunoștința este să le mulțumești și să le spui că apreciezi cine sunt și ce fac.
Oferă-le din când în când cadouri mici, dar din suflet sau fă ceva pentru ei pentru a le ușura viața. De exemplu, ajută-i o dată pe săptămână să facă ordine în casă sau plătește-le tu medicamentele sau suplimentele de care au nevoie. Părinții vor observa și vor aprecia actele tale de bunătate.
Fă-le complimente și apreciază-i pentru lucrurile bune pe care le-au făcut. De exemplu, spune-i mamei tale că este o bucătăreasă desăvârșită, sau spune-i tatălui tău cât de mândră ești de realizările sale.
2. Acceptă faptul că pot avea păreri diferite
Respectarea opiniilor diferite este o abilitate care ne poate ajuta pe tot parcursul vieții, și poate fi folosită în orice, de la politică la carieră. Doar pentru că alegi să accepți părerile părinților tăi, nu înseamnă că îți pierzi propriile credințele.
3. Adu-ți aminte cât de mult te iubesc
Nu există nici o modalitate de a pune în cifre sau procente cât de mult își iubește un părinte copilul. Nu numai că le dau viață copiilor, ci îi susține, le oferă îndrumare, îi ajută să depășească obstacolele, îi învață să iubească necondiționat.
În calitate de copii, adesea uităm cât de mult ne-au ajutat în viața noastră.
Luându-ți cinci minute o dată la câteva zile să te gândești la dragostea și sprijinul lor, te poate ajuta la construirea unei legături puternice de dragoste și respect.
4. Petrece timp și cu ei sau sună-i cât mai des fie și pentru 5 minute
La un moment dat în viața ta (mai ales la adolescenții tăi), preferi să faci altceva decât să petreci timp cu părinții tăi, iar părinții tăi știu și acceptă asta.
Imaginați-vă însă cât de multă dragoste, admirație și respect ar simți dacă ai alege să petreci și cu ei un timp de calitate neașteptat.
5. Arată-le afecțiune
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, avem tendința să uităm să ne îmbrățișăm și să ne sărutăm părinții. Atunci când ne le oferim părinților noștri afecțiune fizice le aratăm că suntem recunoscători, că îi respectăm și îi apreciem.
6. Fii atent/ă cum vorbești cu ei
Vorbește întodeauna frumos cu ei, pe un ton blând. Evită să ridici tonul la ei.
7. Evită să le reproșezi sau să le aduci aminte de greșelile pe care le-au făcut
Dacă ești părinte, știi și tu că nu este pedeapsă mai mare decât să îți reproșeze cineva că ai greșit, deși tu deja te simți vinovat pentru acea greșeală.
Pentru a fi un părinte bun, trebuie mai întâi să știm să fim copii buni.
Dacă ți-a plăcut ce ai citit, distribuie pe Facebook și ajută și alți părinți!
- Distribuie Pe Facebook
- 322.9K shares
This Post Has 6 Comments
Buna. Si cand esti un copil bun dar parintii iti intorc spatele cand ai nevoie de ei sa se bucure de nepotii lor si sa te ajute in cresterea lor?
Eu personal cred că unii părinți care deja au crescut copii au nevoie și ei de un timp al lor în care să se destindă, să fie ei cu ei înșiși.
De multe ori avem impresia că părinții ne sunt datori…dar nu ne sunt datori. Nu sunt datori să se sacrifice. Pot să ne ajute dacă simt că mai pot, dar noi ca și copii îi acceptăma așa cum sunt, ne mulțumim cu ce au făcut până acum pentru noi.
Si eu sunt mamă si multumesc Domnului că incă o mai am pe mama pe care o iubesc si o respect si ii multumesc pentru tot ce a facut pentru mine in viata atât cât a putut si nu pot să-i reprosez nimic indiferent de situatie,dar a-si vrea ca toti copiii sa inteleaga ca parintii îi iubesc pe copii neconditionat si îi ajuta atat cât pot si cat au posibilitati fără să fie conditionati de copii si in sufletul lor este durere cand stiu ca copilul lor are nevoie de ajutor si ei nu mai pot face nimic pentru al ajuta.Cei ce nu inteleg aceste lucruri se vor lămuri poate dar va fi prea tarziu pentru regrete.
Aceiași situatie. Atunci ce faci ?
Buna ziua,
Am răspuns la aceasta întrebare puțin mai sus!
Le putem cere ajutorul, dar dacă ei refuză să ne ajute, suntem nevoiți să ne descurcăm altfel. Întotdeauna putem găsi soluții. Important este să ne dorim asta, fără a rămâne în emoția de nemulțumire față de ei.
Eu sunt de acord ca parinti sa iși ajute copii neconditionat.Orice am spune noi copii tot copii nostri vor ramîne