Sunt Florentina (aka – Profa de mate din echipa Tikaboo) și așa cum ți-am promis azi îți voi spune de ce nu sunt bune recompensele și pedepsele în procesul de educare a copiilor. 

Iar la final îți voi spune o poveste din care vei afla care sunt cele mai des întâlnite convingeri limitative ale părinților când vine vorba de matematică.

Pentru că ai avut atât de multă răbdare să citești aceste articole, azi vei afla ce este TikaMath și cum îl poate ajuta pe copilul tău să învețe matematica într-un mod distractiv și ușor.

Detaliile le vei afla abia după ce vorbim puțin despre pedepse și recompense.

Mulți părinți se întreabă dacă au pedepsele și recompensele valențe educative.

Răspunsul la această întrebare este foarte simplu. Nu au! Nici pedepsele și nici recompensele.

O să-ți spun imediat și de ce nu au valențe educative, dar înainte de asta vreau să-ți pun o întrebare:

Ai observat că acum mai mult ca niciodată, și-au făcut apariția o mulțime de experți?

Unii se pricep la medicină, chiar dacă nu sunt medici. Alții se plimbă pe stradă, că doar știu ei mai bine cum se transmite virusul, se pricep la ce, cum și cât să stăm în casă, mult mai bine decât toate autoritățile!

Nu mă mai miră nimic, nici măcar faptul că persoane care nu au copii sunt experți în creșterea lor sau că o mulțime de părinți știu mai bine cum se predă matematica decât profesorul care o predă de zeci de ani!

Aceste opinii pseudo experte pot crea confuzii atunci când se referă la educația copilului tău. Adevăratul talent, ca părinte, este să știi să le triezi, să alegi cu rațiunea și mai ales cu inima. Intuiția ta nu va da niciodată greș.

Există mitul că fără recompense și pedepse nu poți educa un copil.

Cum impui limite în comportamentul unui copil dacă nu prin pedepse și recompense?

Un copil nu este un animăluț care trebuie dresat, este o ființă care poate înțelege ce-i spui (de la o vârstă foarte mică). 

Când este mic învață foarte mult prin copiere și imitare, de aceea sunt mai importante exemplele pe care le are în jur decât pedepsele sau recompensele aplicate.

Trebuie să ne străduim ca prin exemplul pe care-l dăm noi, cei din jurul său, să înțeleagă că recompensa este activitatea însăși. Dacă facem cu plăcere și entuziasm curățenie în casă copilul mic va ajunge și el să facă cu plăcere o astfel de activitate și recompensa o va găsi la sfârșit când se va odihni în lenjeria proaspăt schimbată.

Atenție mare la ceea ce-i induci copilului tău! 

Dacă-i vei aminti zilnic că nici ție nu ți-a plăcut matematica, că ai urât să-ți faci temele la matematică, că ai avut note mici, că e grea etc să nu te miri atunci când copilul tău se va îndepărta de ea!

Îți voi spune acum o poveste despre puterea părintelui de a insufla dragostea de învățătură copilului său:

Oana mi-a fost elevă în gimnaziu. În cei patru ani în care am avut-o elevă am avut ocazia să-i cunosc mama, o femeie deosebită, cu mare drag de școală și educație. Chiar dacă șansele nu prea au fost de parte ei și nu a avut posibilitatea să devină ce și-a dorit a susținut-o pe Oana în tot ceea ce a ținut de educația ei.

Oana și-a dorit, de când era copil, să urmeze o carieră militară. A dat bacul, l-a luat și s-a înscris la examenul de admitere la Academia de Poliție. N-a reușit!

Perseverentă și ambițioasă nu a renunțat la visul ei, doar că și-a schimbat opțiunea. Din examen de admitere la istorie și gramatică și-a zis „Ce-ar fi să dau din matematică?”. 

Cu asta s-a schimbat și academia, din Academia de Poliție în Academia Navală sau Academia Forțelor Aeriene, la ambele examenul de admitere fiind de matematică.

Zis și făcut.

Timp efectiv de lucru vreo 10 luni.

Nivelul de plecare minim.

Nivelul țintă: derivate, integrale etc, subiecte cu grad ridicat de dificultate.

Concurența acerbă, doar 2 locuri pentru fete (cu ani în urmă locurile erau diferite pentru fete și băieți, la anumite facultăți militare).

Motivația fiind clară, obiectivul stabilit ne-am apucat de lucru. Eu am crezut în ea și, ceea ce e cel mai important, Oana și părinții ei au crezut în ea.

Ne-am „luptat” cu cercul trigonometric, am derivat și integrat funcții, am calculat limite, am demonstrat și memorat formule, am întâmpinat greutăți dar n-am abandonat …eșecul nu făcea parte din planurile noastre.

A venit vremea examenelor pe care le-a dat Oana.

După câteva zile am primit telefonul așteptat, intrase la amândouă (s-a hotărât să rămână la marină).

Oana a terminat, de ceva timp facultatea, acum este comandantul unei nave militare.

Susținerea părinților și dragostea lor pentru tot ceea ce înseamnă educație (chiar și atunci când n-au avut parte de ea) fac posibile obținerea unor rezultate de invidiat, o condiție este însă necesară, aceștia (părinții) să renunțe la convingerile limitative de genul celor înșirate în articolul despre atenție și răbdare pe care-l poți citi aici (dacă nu l-ai citit încă).

Provocările majore, în acest caz, acumularea cunoștințelor de matematică de la nivel gimnazial până la promovarea unui examen de admitere la facultatea dorită, cer timp, efort și sacrificiu. 

La final copilul/adolescentul nu-și va mai aminti momentele de neputință, de epuizare, de teamă etc, își va aminti doar partea frumoasă a călătoriei spre visul atins.

Oboseala este de moment, succesul și cunoștințele acumulate țin o viață.

Alt mit care trebuie dărâmat: Bătaia e ruptă din rai!

Alarmant de multe persoane cred că dacă părinții noștri ne-au dat câte o pălmuță la fund și am ajuns adulți responsabili de ce n-am putea să ne creștem la fel și copiii!

De ce trebuie dărâmat?

Pentru că bătaia creează disconfort, atât celui pedepsit dar și celui care aplică pedeapsa.

Pentru că cel pedepsit prin corecție fizică poate suferi daune mult mai mari, corecțiile fizice afectează grav psihicul.

Pedepsele corporale primite în copilărie pot conduce la probleme comportamentale grave în viața adultă și, ceea ce mi se pare tragic, de cele mai multe ori, copilul ajuns adult va repeta experiența trecutului și va aplica la rândul său corecții fizice.

Pedepsele fizice nu au ce căuta în educația unui copil!

Dar alte pedepse?

Am citit multe cărți din domeniul psihologiei, motivației, dezvoltării personale etc și dintre toate acestea am rezonat, în privința recompenselor/pedepselor, cu ceea ce scrie Daniel Pink, în „Drive”.

Iată câteva defecte ale recompenselor și pedepselor, identificate de el:

✔ Pot distruge motivația intrinsecă;

✔ Pot diminua performanța;

✔ Pot paraliza creativitatea;

✔ Elimină comportamentele pozitive;

✔ Pot încuraja înșelăciunea, soluțiile rapide și comportamentul imoral;

✔ Pot crea dependență;

✔ Stimulează doar gândirea pe termen scurt etc.

Majoritatea părinților fac tot ce le stă în putință pentru binele copilului lor exagerând (uneori ) cu recompensele.

„Disperarea” aceasta de a le oferi absolut tot ceea ce-și doresc conduce, inconștient, la copii răsfățați, copii care cred că sunt buricul pământului, care cred că li se cuvine totul.

Recompensele și pedepsele nu au ce căuta în educația unui copil (părerea mea).

Copilul obișnuit cu pedeapsa/recompensa va face o activitate doar cu gândul la un astfel de stimul.

Mi-ar face mare plăcere să aflu și părerea ta în legătură cu această afirmație!

O întrebare pe care prevăd că poate să apară!

Nota este o recompensă sau o pedeapsă?

Nici una, nici alta!

Nota este parte a sistemului de învățământ, însă nu trebuie folosită nici ca recompensa, nici ca pedeapsă.

Nu trata copilul ca pe o mașină de colecționat note!

Nu nota pe care o va obține la teza de mate îi va asigura succesul în viață, ci cunoștințele acumulate, felul în care gândește, ideile pe care le va pune în practică, pasiunea cu care va face profesia aleasă etc.

Haideți să „construim” împreună școala la care el vine cu drag și nu din obligație, la care vine curios să afle lucruri noi și nu de frica sau satisfacția notelor.

Oferă-i familia în care nu este presat de notele pe care le obține și nu este pedepsit sau recompensat pentru ele.

Copiii pot ajunge să iubească anumite activități dacă sunt susținuți și înțeleși.

Poți observa acest lucru chiar din Povestea lui Tudor…

Tudor este elev în clasa a 5 a. La începutul anului școlar a venit fără tema la matematică de mai multe ori și nu a fost pedepsit pentru acest lucru. 

Am încercat să aflu cauza care producea efectul temelor nefăcute! Am aflat că are o mare pasiune pentru jocurile pe calculator, jocuri din care învățase, printre altele, și calculul rapid al puterilor lui 2. 

După câteva discuții am găsit împreună, în pasiunea lui, motivația de a lucra temele și de a învăța matematică. 

Lui Tudor îi este clar că vrea să devină IT-ist, și a înțeles că pentru asta trebuie să obțină (la examenele obligatorii) rezultate care să-i permită accesul la studiile din domeniul visat. 

Acum Tudor vine cu temele făcute și progresul lui este unul vizibil, a luat nota 9 la teza de matematică din semestrul I.

Atunci când copilul are clar în minte scopul pentru care învață matematica, iar părintele și profesorul fac front comun în a-i inocula ideea că abilitatea lui matematică poate evolua, crește probabilitatea ca el să-și îmbunătățească performanțele.

Asta trebuie să facem împreună, profesori și părinți, să-i ajutăm să descopere motivația și în felul acesta vor descoperi și satisfacția!

Bucuria cunoașterii va elimina și comportamentul imoral. Dacă va răspunde la cerințele unui test doar pentru a simți bucuria cunoașterii atunci cu siguranță nu va fi tentat să copieze!

Este imposibil să te comporți imoral, să încerci să copiezi la o lucrare sau să minți dacă ai luat o notă mică când tot ceea ce faci este doar pentru bucuria cunoașterii.

Noi am făcut posibilă, acum, această bucurie a cunoașterii cu TikaMath!

Ce este TikaMath?

TikaMath este un board game pentru copiii de 9-12 ani, cu ajutorul căruia, distrându-se, vor învăța matematica.

Care sunt câteva dintre beneficiile acestui joc?

• Pe lângă faptul că-l va relaxa, jocul îi va „deschide ochii”, va vedea distracția, dar și matematica, altfel.
• Va învăța, într-un mod plăcut, conceptele esențiale din matematica clasei a 5a și a 6 a: mulțime, proporționalitate, procent, congruență, paralelism, divizibilitate etc.
• Va descoperi conceptele dintr-un manual întreg, intuitiv, cu ajutorul imaginilor și provocărilor lansate pe fiecare cartonaș.
• Jucându-se câteva ore va câștiga zeci, chiar sute de ore, pe care le-ar fi dedicat învățatului clasic, plictisitor.
• Dezvoltă intuiția.

De unde îl poți lua? Cât costă? De unde aflu mai multe detalii? 

Revin mâine și îți răspund la toate pe email, messenger și paginile de Facebook Tikaboo și Profa de mate. 🙂  

Dar ce îți pot spune de acum este că cine e atent va beneficia de o ofertă de nerefuzat la acest joc. 🙂

Cu drag,

Profa de Mate