Prezența regulilor în educația copilului creează claritate, asigură securitate și oferă acestuia cadrul potrivit de care are nevoie pentru a se dezvolta armonios. Dar ce faci atunci când puiul tău nu respectă regulile?

De ce și când ar trebui stabilite regulile?

Indiferent de vârstă, regulile, aplicate în mod consecvent, aduc copilului liniște și siguranță. Astfel, puiul de om știe la ce să se aștepte și are o înțelegere clară a ceea ce este acceptat sau nu. Copilul are nevoie de îndrumarea unui adult pentru că fără această supraveghere, poate deveni anxios și se poate simți pierdut.

Iată câteva argumente care justifică necesitatea regulilor:

    1. Regulile oferă protecție și permit, paradoxal, libertatea. Dacă granițele se respectă și se impun deopotrivă, încrederea reciprocă este sporită. Acest lucru permite părinților să le ofere copiilor cât mai multă autonomie.

    2. Granițele au nevoie de reguli semnificative, clare și concrete, întrucât regulile permit dezvoltarea unei relații constructive părinte-copil.

    3. Regulile și limitele pot fi schimbate în timp, deoarece acestea depind de condițiile actuale și se schimbă odată cu dezvoltarea copilului.

În acest sens, în cartea sa “Setarea și respectarea limitelor copilului tău”, Catherine Dumonteil-Kremer oferă o listă de idei care vizează redirecționarea comportamentului inadecvat și predarea abilităților emoționale / relaționale, respectând în același timp demnitatea și integritatea unui copil.

„Aceasta este 80% din treaba ta de relație: să știi ce vrea copilul tău și cum se simte„, Catherine Dumonteil-Kremer

20 de sugestii pentru stabilirea limitelor

Așadar, iată 20 de sugestii pentru stabilirea limitelor, respectând-ți, în același timp, copilul:

1. Verifică satisfacerea nevoilor de bază

Nevoile de bază nu sunt doar fiziologice (foame, sete, somn …), ci și psihologice (atenție oferită, afecțiune, jocuri …).

Atenția, afecțiunea și timpul petrecut împreună sunt nevoi de bază, la fel ca foamea sau somnul. Când un copil încearcă să „atragă atenția”, nu este pentru a provoca probleme, ci pentru a-și satisface nevoia de atașament.

2. Aranjează spațiul de locuit

Copilul mic este tentat să apuce obiectele pe care le descoperă în mediul său, de aceea, este mai bine să nu lași la îndemâna lui articole care nu-i sunt destinate, decât să-i spui „nu” la fiecare 2 minute.

Copiilor le place să atingă și să manipuleze obiecte de zi cu zi. Poți lăsa un dulap accesibil umplut cu ustensile de bucătărie nepericuloase (linguri de lemn, cutii de plastic, vase etc.). Observându-l pe copilul tău, vei descoperi ce preferă și cum poți organiza, în consecință,  spațiul și activitățile  la care poate participa.

3. Enunță reguli pozitive scurte, mai degrabă decât interdicții

Uneori, copiii mici ignoră cuvintele pe care le rostim. Deși adesea ineficiente, cuvintele sunt însă importante, iar regulile spuse și repetate pătrund în creierul unui copil. De aceea, un copil va avea tendința de a repeta actul interzis pentru a fi sigur că înțelege că actul în cauză îi este interzis. Putem confirma apoi: „da, asta mă sperie / mă deranjează”.

În plus, o regulă afirmată într-un mod pozitiv și personal va fi mai eficientă decât o interdicție generală: „nu alergăm” devine „te plimbi”, „este interzis să strigi” devine „când ești în acest loc, șoptești”. Pozitiv, concis și personal.

4. Dacă el nu ascultă niciodată: ascultă-l tu

Aceasta este 80% din treaba ta de relație: să știi ce vrea copilul tău și cum se simte, ne spune Catherine Dumonteil-Kremer. Copilul se va simți recunoscut dacă îi arăți că înțelegi ce a vrut să facă: „Ai vrut să… / ai încercat să … ?”. Recunoașterea dorinței determină relaxarea copilului și va fi mai ușor să-i redirecționezi energia în altă parte.

Chiar și atunci când nu ești de acord cu copilul, este bine să-l asculți: îi vei arăta apoi că l-ai ascultat și l-ai înțeles înainte de a-ți declara dezacordul. După ascultare poate veni exprimarea nevoilor prin ipoteze pe care le poți face cu copilul (de ce ar avea nevoie?).

Și, da, uneori, ca părinte, nu ai suficientă disponibilitate pentru a-ți asculta copilul: ești obosit, îngrijorat, enervat, copleșit … Vestea bună este că poți compensa oricând: ai întotdeauna posibilitatea de a vorbi din nou mai târziu cu copilul tău despre ceea ce l-a supărat. 

5. Folosește „forța conservatoare” fără violență pentru a-l împiedica să acționeze

Când situația o cere, poți lua copilul în brațe pentru a-l împiedica să comită o acțiune (lovirea unei alte persoane, manipularea unui produs periculos, traversarea unei străzi fără a privi etc.).

Folosirea „forței conservatoare” va provoca o criză de neputință, frustrare și furie. Atunci trebuie să te pregătești să accepți o astfel de reacție. Intenția nu este pedeapsa, ci protecția. O idee care poate ajuta este să gândim furia ca pe o expresie a nemulțumirii. Furia nu este îndreptată spre noi, ci permite frustrării să fie eliberată.

6. Combină „stop” cu sentimentele personale

O „oprire” este un semnal de oprire. O oprire însoțită de exprimarea nevoilor și a sentimentelor tale este și mai eficientă: „Oprește-te! Sunt furios pentru că am nevoie de o casă curată / sunt trist pentru că vreau ca fotografiile mele să rămână în stare bună. ”

7. Lăsă-ți copilul să experimenteze consecințele acțiunilor sale și să repare

Repararea și experimentarea consecințelor acțiunilor nu sunt sinonime cu pedeapsa. Este vorba de ridicarea unei cărți atunci când copilul a scăpat-o, de a ajuta la replantarea unei plante smulse din pământ, de a curăța un perete mâzgălit sau de a refuza să ne împrumutăm lucrurile în viitor dacă copilul le pierde sau le deteriorează …

8. Anunță ce veți face în ziua respectivă sau chiar în momentul următor

O schimbare în rutina obișnuită sau un eveniment mare (întoarcerea la școală, invitație la o petrecere, plecarea în vacanță, mersul la medic …) poate genera stres copilului și poate declanșa reacții asimilate capriciilor.

9. Permite-i să facă alegeri și oferă-i alternative

Copilul câștigă putere asupra situației și va fi apoi mai înclinat să coopereze: „Vrei să te îmbrac în această dimineață sau preferi să te îmbraci singur?”

A-i oferi posibilitatea de a alege înseamnă a experimenta un sentiment de libertate, așa cum afirmă Catherine Dumonteil-Kremer

10. Ai încredere în senzațiile corporale ale copilului

Catherine Dumonteil-Kremer sugerează să-i lăsăm pe copii să-și trăiască experiențele. Copilul nu vrea să-și pună haina în mijlocul iernii? Aceasta este o oportunitate pentru el de a testa și de a asculta mesajele pe care i le transmite corpul său.

Îți vei aminti doar să scoți haina din geantă și să i-o întinzi fără nici un comentariu înjositor, atunci când copilul o cere.

11. Nu bloca copilul într-un rol sau o etichetă

Atunci când te confrunți cu încălcarea unei reguli sau a unui comportament pe care îl consideri inadecvat, este inutil să blochezi copilul într-un rol cu ​​etichete și cuvinte precum „întotdeauna” sau „niciodată”: „ Întotdeauna ești capricios”, „ca de obicei, nu ești pregătit la timp, ești atât de încet! ”, „Nu ești niciodată fericit! ”etc.

12. Reține: copilul experimentează totul, inclusiv sentimentele și reacțiile tale

Copiii experimentează cu obiecte (lingura cade datorită gravitației, roata se rotește, apa curge …). Dar, de asemenea, au experiențe care le permit să învețe despre consecințele acțiunilor lor asupra noastră. Astfel, progresează în înțelegerea relațiilor umane cu ajutorul răspunsurilor pe care noi le oferim.

13. Faceți lucruri împreună

Lucrul împreună este mai motivant pentru a respecta regulile. Nu numai că îi arăți copilului ce se așteaptă de la el, dar va învăța să prețuiască aceste acțiuni pe care apoi le asociază cu plăcerea de a face împreună.

Uneori, copilul nu respectă o regulă pentru că nu știe cum să o facă: poate nu a auzit sau nu a înțeles: a face împreună îndepărtează astfel neînțelegerile.

14. Setează un cronometru sau o modalitate de măsurare a timpului pentru anumite sarcini

Poate fi un cronometru, o clepsidră sau chiar un cântec. Punem cronometrul pe 3 minute pentru a se spăla pe dinți sau pentru a-și ordona camera pentru parcursul unui cântec ales împreună etc.

15. Descrie ceea ce vezi

Când observi stângăcie, este mai eficient să descrii ceea ce vezi într-un mod neutru. Ceea ce te interesează este repararea; observațiile neplăcute, judecățile, punctele de exasperare generează rezistență: „Baia este inundată! M-am săturat de asta, nu ești atent la nimic, este întotdeauna apă pe jos după ce-ți faci baie!” nu au același efect ca „există apă pe gresia din baie”.

16. Exprimarea sentimentelor

Nu are rost să ne minimalizăm sentimentele: cu cât suntem mai deschiși în exprimarea emoțiilor și nevoilor noastre, cu atât mai mult copiii vor ști că suntem autentici și de încredere.

În afara perioadelor de conflict, cel mai bine este să vorbim cu copiii despre sentimentele noastre. Obișnuința de a le spune copiilor cum ne simțim îi ajută să-și dezvolte vocabularul emoțiilor și vor putea comunica astfel despre propria lume interioară.

17. Precizează-ți nevoile reale

Copiii sunt sensibili la nevoile noastre reale, dar vor simți atunci când încercăm să ascundem realitatea. În acest sens, este necesară ascultarea nevoilor copiilor și punerea lor pe picior de egalitate cu cele ale adulților.

18. Clarifică așteptările și cerințele

Așteptările trebuie, de asemenea, exprimate clar, astfel încât să poată fi înțelese: „Mă aștept ca aceste cărți să fie returnate bibliotecii”.

Precizia (cu detalii în cerere) și afirmația personală (eu) în cererile și așteptările noastre îi ajută pe copii să înțeleagă ce vrem: „Aș dori să-ți ridici rufele murdare din camera ta.” nu are nicio legătură cu „Ordonează-ți camera”.

19. Furnizează informații practice

Stabilirea limitelor este cea mai eficientă atunci când copilul înțelege de ce sunt justificate. De exemplu, de ce laptele devine acru când este lăsat afară?

Vizita la specialiști poate fi, de asemenea, o ocazie pentru copil de a primi informații practice (de exemplu, medicul dentist va demonstra periajul eficient).

20. Fă memento-uri cât mai scurte posibil

Copiii urăsc predicile, discursurile lungi și explicațiile și mai lungi! Cu cât este mai scurt mesajul, cu atât mai bine. Aceste reamintiri pot fi date sub forma unui cuvânt pentru a readuce în conștiința copilului regulile vieții de familie: „Mihai, pijamalele!”, „Andrei, pantofii!”

Concluzie

Prin urmare, dacă vrei ca puiul tău să coopereze, arată-i că tu însuți ești cooperant; dacă vrei să fie respectuos, fii tu însuți respectuos cu el și cu cei din jur. În plus, nu uita că, pentru a fi respectată, o regulă trebuie să fie:

–clară: Regulile și consecințele trebuie să fie clare și cunoscute. Folosește cuvinte pe care copilul tău le înțelege.

–concretă: Formulează regulile prin indicarea comportamentului așteptat și nu a celui pe care nu dorești să îl adopte copilul tău.

–constantă/consecventă: aceleași reguli trebuie aplicate întotdeauna, indiferent de adultul prezent (tată, mamă, bunici etc.). Când ai stabilit o consecință, nu te răzgândi și aplică-o, altfel copilul tău nu te va mai crede. În mod ideal, regulile ar trebui, atunci când sunt încălcate, să aibă o consecință care are o legătură directă cu comportamentul copilului tău. Astfel, el poate să-și înțeleagă greșeala, să se corecteze și să învețe comportamente noi.

–coerentă: înainte de a stabili o regulă, asigură-te că o vei putea aplica. Întrucât ești un model important pentru copilul tău, și tu trebuie să respecți regulile în egală măsură.

 Cu alte cuvinte, copilul care se simte important, care primește o atenție pozitivă de la părinții săi va accepta cu mai mare ușurință sfaturile care i se oferă, va avea încredere și va dori să-i mulțumească pentru că se simte iubit. Ca feedback, va acorda, la rândul său, importanță solicitărilor părinților, iar comportamentul neplăcut va dispărea, în mare parte, de la sine.

COPILUL TĂU ESTE UN GENIU

Cartea care îți arată cum poți crește un copil genial (și pe care au citit-o peste 140.000 de părinți și cadre didactice)

De ce să comanzi această carte?! 🤔

Deoarece îți vei ajuta copilul să-și dezvolte aceste 5 calități foarte importante, exact la momentul potrivit:

Apartenenţa socială. Este cea responsabilă de felul în care socializăm şi ne creăm noi prietenii. Până la urmă se spune că media prietenilor tăi eşti tu.

Încrederea în propria persoană. Este cea responsabilă de realizarea proiectelor semnificative din viaţa noastră şi cea care ne conferă oportunitatea unor alegeri cutezătoare!

Gândirea pozitivă. Este cea responsabilă de modul în care proiectăm viaţa. Nu e aşa că avem un cadou superb de care uneori uităm să profităm? Cadoul este însăşi viaţa!

Inteligenţa emoţională. Nu putea să lipsească pentru că ea este esenţială din atâtea puncte de vedere încât, dacă o dezvoltăm, poate determina caracterul de învingător al unui individ, în comparaţie cu cel de învins, în cazul în care nu este dezvoltată.

Gândirea „Out of the Box”. Este responsabilă cu schimbarea proiecţiei asupra evenimentelor din viaţa copilului tău, ori de câte ori acesta are nevoie.

Vezi detalii despre cartea „Copilul tău este un geniu” și comand-o aici.