În articolele precedente am scris despre rănile emoționale și măștile acestora. În articoul de azi voi prezenta câteva idei despre cum ne putem vindeca aceste răni și cum putem renunța la aceste măști pentru a trăi o viață fericită și împlinitoare.

Așadar lucrul cel mai important spre vindecare este să identificăm sursa durerii. În loc să întoarcem capul în altă parte, este esențial să cautăm în adâncul sufletului nostru sau să cerem ajutorul cuiva dacă este necesar!

Pentru a ne vindeca rănile profunde, acestea au nevoie să fie recunoscute, iubite și acceptate. Pentru ca o problema să dispară, mai întâi este necesar să fie acceptată.

Rana de Respingere

Este pe cale de vindecare atunci când persoana respectivă se va afirma tot mai mult şi va îndrăzni să ocupe locul care i se cuvine. Mai mult, dacă i se pare că cineva a uitat de existenţa ei, se poate simţi foarte bine aşa cum e. Va trăi mult mai puţine situaţii în care îi va fi frică că intră în panică.

Rana de Abandon

Este pe cale să se închidă când te vei simţi bine chiar dacă ești singur. Atunci când nu vei mai căuta atenţia celorlalţi. Viaţa va deveni mai puţin dramatică. Vei vrea tot mai mult să începi proiecte şi, chiar dacă nu vei avea sprijinul celorlalţi, vei continua să le susţii.

Rana de Umilire

Este pe cale să se vindece atunci când vei avea timp să-ți asculţi mai întâi propriile nevoi înainte de a spune da celorlalţi. Când vei prelua mai puţine responsabilităţi şi te vei simţi mai liber. Când vei fi capabili să-ți exprimi cererile fără să ți se mai pară că ești enervant şi că îi deranjezi pe ceilalţi.

În spatele acestei măşti se află o fiinţă îndrăzneaţă, aventurieră, cu multe talente în diverse domenii, care îşi cunoaşte nevoile şi le respectă, care este sensibilă la nevoile altora; capabilă să respecte libertatea fiecăruia; mediator bun, conciliant, care reuşeşte să aducă la normal situaţiile dramatice; căreia îi place să se bucure şi îi face pe ceilalţi să se simtă în largul lor; care este de natură generoasă, altruistă, jovială; care are talent organizatoric şi ştie să recunoască talentele; senzuală, care ştie să se bucure în iubire; care este foarte demnă.

Rana de Trădare

Este pe cale sa se vindece când nu vei mai trai atâtea emotii în momentul în care cineva sau ceva va modifica planurile. Vei înceta să mai fii atașat de rezultate, vei înceta să vrei ca totul să se petreacă conform planurilor tale. Nu vei mai căuta să fii în centrul atenției. Când te vei bucura în urma unei reușite. Când îți va fi foarte bine chiar dacă ceilalti nu îți vor recunoaște meritele.

Rana de Nedreptate

Este pe cale să fie vindecată dacă îți permiţi să fii mai puţin perfecţionist, să faci greşeli fără să fii furios sau critic. Dacă îți acordazi dreptul de a-ți arăta sensibilitatea, de a plânge în faţa celorlalţi fără să îți pierzi controlul şi fără să îți fie teamă de judecata celorlalţi.

Procesul de vindecare constă în a lăsa fiecare rană să ajungă treptat în punctul în care nu mai doare.

Vindecarea de rănile emoționale este o ocazie de a învăța, poate mai presus de orice altceva, că poți depăși teama și suferința pe care acestea le-au provocat.

Perceptia noastra crează realitatea. Rănile izvorasc adânc din amintirile noastre. Nu sunt stocate doar în emotii, ci adesea înrădăcinate în corp.

Pentru vindecarea rănilor emoționale e nevoie să-ti înlocuiesti un gând cu altul

Trebuie de asemeni să adresezi problemele care ies la suprafață la nivel fizic.

Gândim de așa multe ori că suntem fără ajutor, dar nu suntem. Intotdeauna avem puterea de a alege pe ce ne concentrăm atenția. Calm și conștient, folosește această putere.

Intoarcerea la prezent și renunțarea la trecut e un mod foarte bun de a-ți folosi conștient atenția.

„Dacă te concentrezi pe rană, vei continua să suferi. Dacă te concentrezi pe lecție, vei continua să crești.”

Acceptarea este elementul declanșator al procesului de vindecare. Faptul de a fi oameni presupune că nu putem fi iubiți de toata lumea si că este dreptul nostru să avem anumite reactii omenesti care nu sunt agreabile. Să ne acceptăm fără să ne judecăm și fără să ne criticăm.

Surprinzator este că, atâta timp cât ne vom acorda mai mult dreptul de a trada, de a respinge, de a umili, de a fi nedrepți, cu atât o vom  face mai puțin!

Rănile nu vor putea fi vindecate decât după o iertare autentică față de noi înșine și față de semenii noștri.

Folosește această afrimație zilnic :

Mă accept pe mine însumi ca să încep să mă cunosc, să mă văd mai bine, mai realist, fără exagerări, simplificări, deformări nesincere sau superficialități, să mă iau așa cum sunt, să mă aprob, admit, suport, tolerez cu toate ale mele chiar dacă nu-mi plac sau mă enervează.

Iubește-te neconditionat! Acesta este cel mai bun medicament.

„Nu putem schimba ceva până când nu acceptăm acel lucru. Condamnarea nu elibereaza, ci asupreste.” – Carl Gustav Jung

A te iubi înseamnă a-ti acorda dreptul de a fi asa cum esti tu pe moment si de a te accepta.  A iubi neconditionat înseamnă a accepta ceva chiar dacă nu suntem de acord si chiar dacă nu înțelegem sensul anumitor situații.

Este important să fii tu însuți pentru a trăi o viață fericită.

Pentru a atinge cât mai repede aceasta etapă, la sfârsitul fiecărei zile, gândeste-te la ceea ce s-a întâmplat peste zi si cum te-ai simtit în fiecare situatie, la comportamantul față de ceilalti sau față de tine însuți. Notează si încearcă să identifici masca ta.

Apoi iarta-te pentru că ti-ai acordat dreptul să porti acea mască, stiind că în acel moment credeai sincer că era singurul mod de a te proteja.

A te simti vinovat si a te acuza este mijlocul cel mai sigur pentru a continua să reactionezi la fel atunci când vei trăi o situatie asemănătoare.

Cum știi că ai început procesul de vindecare a rănii tale emoționale?

Un indiciu important că esti pregatit să mergi mai departe pe drumul cunoașterii de sine este acceptarea împacat fiind cu ceea ce ești.

Semnul necunoașterii și neacceptării de sine este incongruența între ceea ce gândesti, spui, crezi și ceea ce faci. Lucru care îți provoacă dezechilibru emoțional și o lupta cu tine însuți.

Articol inspirat de cartea „Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înşine” – Lise Bourbeau.