Am crescut cu această poveste că fetele sunt sensibile, înclinate spre latura emoțională și cea artistică iar că băieții sunt gălăgioși, agresivi, foarte activi, furioși dar și conducători puternici.

Haideți să vedem ce spune știința. Azi vă voi dezvălui ce este demonstrat prin studii la acest moment.

Deși s-a tot vehiculat, chiar experți în parenting, psihologi și autori renumiți au îmbrățișat credința conform căreia fetele și băieți se nasc diferiți, creierul lor este diferit format și așa mai departe, au început să apară studii serioase care combat această viziune.

Unul dintre studii nu a găsit nicio diferență în ce privește contactul vizual la nou- născuți dar la 4 luni fetele aveau deja de 4 ori mai mult contact vizual în vreme ce băieții și-l măriseră ușor.

Ultrasunetele din timpul sarcini nu arată nicio diferență în ce privește nivelul de activitate la fete sau băieți în uter înainte de naștere și niciuna din achizițiile motorii principale nu sunt diferite în primii 2 ani de viață.

După vârsta de 3 ani există deja diferențe notabile, băieții sunt în medie mai activi decât 2/3 din fete.

Este mediul mai important decât datele genetice?

Una din explicații ar fi că mediul de creștere este diferit. De exemplu, s-a făcut un studiu despre capacitatea copiilor de a se târâ. Mamele au prezis aproximativ corect abilitatea băieților de a se târâ pe o suprafață înclinată în timp ce pe fete le-au subestimat mult.

Asta ne poate indica că le oferim copiilor experiențe și provocări diferite în funcție de prejudecățile de gen pe care le avem și , în consecință, ei se vor dezvolta diferit.

Dacă avem un băiat și o fată de aceeași vârstă care merg în echilibru pe o bară, de exemplu – și fetei îi spunem „ai grijă” iar la băiat ne uităm cu admirație și încurajare, nu ni se demonstrează că sunt diferiți ci că noi îi abordăm diferit.

Un alt studiu a arătat că vorbim și interacționăm – noi, mamele – mai mult cu fetele bebeluș chiar dacă băieții sunt la fel de receptivi.

Tații vorbesc mai ușor cu fetele despre emoții

Un alt studiu a arătat că tații vorbesc mai deschis cu fiicele lor despre sentimente de tristețe în timp ce cu băieții au discuții orientate mai mult către performanță – cu termeni precum mândru, câștig și top.

Tații, de asemenea, le cântă mai mult fetelor și atât mamele cât și tații petrec mai puțin timp citindu-le băieților și spunându-le povești – care sunt activități cunoscute pentru construirea empatiei.

Nu putem afirma cu certitudine că creierele fetelor și băieților sunt la fel.

De fapt, dimensiunea creierului bărbaților este mai mare raportată la dimensiunea corpului.

Deși creierele băieților sunt expuse la testosteron înainte și după naștere, oamenii de ștință nu au căzut de acord despre cât de relevant și important este acest lucru pentru comportament.

„Ar fi o greșeală să afirmăm că că nu există diferențe înnăscute între creierul fetelor și cel al băieților” afirmă Dr. Lise Eliot, Ph.D., profesor în neuroștiințe la Universitatea Rosalind Franklin, Chicago. Dar faptul că nu au fost găsite unele clare este o indicație că acestea sunt foarte subtile.

În același timp, cercetările au arătat că normele sociale – susținute de dovezi distorsionate sau insuficente din știință – acționează precum profeții împlinite, forțându-i pe copiii noștri să fie limitați la convenționalele cutii roz și albastre.

În loc de concluzie

Așa că data viitoare când băiatul refuză să poarte un tricou roșu sau galben că sunt culori de fete sau când fata ta afirmă că nu e bună la matematică că a auzit că mai mult băieții se pricep la cifre, gândește-te cât din aceste convingeri sunt naturale, și cât este indus de normele sociale și de faptul că mulți părinți le îmbrățișează fără să le pună la îndoială.