Cheia fericirii şi longevităţii noastre sunt relaţiile pe care le avem, cel puţin aşa reiese din studiul făcut de Harvard, pe o durată de 80 de ani… iar pentru a avea relaţii de calitate, satisfăcătoare, profunde trebuie să învăţăm să comunicăm mai bine. Însă cumva mesajul „să comunicăm mai bine” a fost tradus prin „să vorbim mai bine”. Oare să devenim buni vorbitori e de ajuns pentru a fi şi buni comunicatori?

„Avem două urechi şi doar o gură, pentru a putea asculta de două ori mai mult decât putem vorbi”, filosoful grec Epictet

Petrecem 60% din comunicarea noastră ascultând şi cu toate acestea reţinem numai 25%, restul …inventăm.  O să gândiţi că e normal, suntem foarte ocupaţi, suntem bombardaţi de milioane de mesaje zilnic şi nu avem cum să fim receptivi la tot ce ne-nconjoară… şi aveţi dreptate! Sau aţi putea gândi că oamenii au devenit mai egoişti, mai nepăsători faţă de nevoile celorlalţi… şi, de asemenea, aveţi dreptate!

Nu există un singur răspuns corect, cert este că lumea este un loc foarte zgomotos şi obositor , plin de stimuli de tot felul, de la zgomotele infernale ale traficului din oraş, la mesaje care încearcă să ne acapareze prin afişe, reclame video şi audio, ce să mai vorbim de zarva de la birou sau dintr-o şcoală sau…din capul nostru?!

Toate acestea ne îndreptăţesc să nu mai ascultăm cu adevărat însă sunt situaţii şi momente când realizăm că ascultarea noastră contează enorm şi tot nu putem s-o facem, pentru că nu mai ştim cum sau poate nu am fost învăţaţi…

Ascultarea activă şi valoarea ei inestimabilă

M-a frapat când am citit (şi contatat după o analiză a propriei ascultări) cât de multe motive există pentru care noi nu ascultăm, nici tu, nici eu, nimeni nu ascultă cu adevărat….bine, sunt vreo câteva procente din populaţie care se antrenează de zor, şi tare-aş vrea, prin demersul meu, să mai putem adăuga la lista oamenilor care ascultă, măcar o duzină de oameni iar dacă aceştia sunt părinţi, putem deja vedea beneficiile în copiii lor!

Pentru a vedea cele 11 motive pentru care nu ascultăm, consultaţi infograficul pregătit de noi!

Soluţia pe care vă propun s-o explorăm împreună pentru ne-ascultarea noastră, este  ascultarea activă, intenţionată, deschisă, cu scopul clar de a-l înţelege pe celălalt şi mesajul său.

Scopul primordial al ascultării este înţelegerea, nu răspunsul inteligent, oferirea de sfaturi, judecarea, filtrarea sau reinterpretarea. Însă doar ascultarea conştientă creează înţelegere.

„Majoritatea oamenilor nu ascultă cu intenţia de a înţelege, ascultă cu intenţia de a răspunde.” Stephen R. Covey

Ne poate ajuta ascultarea activă să fim părinţi mai buni?

Ascultarea activă  este unul din principalii stâlpi pe care putem clădi o relaţie armonioasă cu copiii noştri, precum şi să creştem un adult responsabil, împlinit şi demn de admiraţie. Ascultarea oferă un cadru de siguranţă unde copiii se pot întoarce cu orice problemă, fără a le fi teamă să fie corectaţi, judecaţi sau pedepsiţi. Iar acest lucru se va dovedi extrem de preţios, mai ales în anii adolescenţei.

Dar mai e ceva! Avem nevoie să învățăm să facem din când în când liniște, mai ales în mintea noastră unde rulează continuu gânduri fel de fel și în jurul nostru unde totul pare să urle: reclamele, televizorul, mesajele persuasive de peste tot!

Ce simt copiii noştri când le oferim ascultare, cu adevărat:

• conectare;
• iubire necondiţionată şi respect;
• că suntem de partea lor, că suntem alături de ei indiferent ce se întâmplă;
• că suntem conştienţi de emoţiile şi părerile lor;
• că le acceptăm perspectiva şi punctul de vedere, chiar dacă nu suntem de acord cu ei;
• că sunt importanţi pentru noi;
• împuterniciţi să formuleze concluzii şi să ia propriile decizii;

De asemenea, ascultarea activă construieşte încrederea şi stima de sine, sentimentul de competenţă şi importanţă, ca să nu mai spunem cât de mult reduce certurile şi conflictele.  În concluzie, ascultarea activă şi conştientă dezvoltă inteligenţa emoţională.

Ascultarea activă nu presupune o acţiune concretă după, mai degrabă contrariul, comunicatorul are nevoie să se simtă ascultat, văzut şi înţeles pentru a putea lua singur deciziile despre cum să rezolve problemele. Dându-le şansa să decidă ei înşişi ce acţiune se impune în diversele situaţii, le demonstrează încrederea pe care o avem în judecata lor şi în abilităţile lor de soluţionare.

De aceea, este esenţial să încercăm măcar să nu luăm orice comunicare din partea copiilor noştri ca pe o misiune pentru noi, o oportunitate de a rezolva o problemă, ci ca pe un exerciţiu de încredere şi ghidare. Dacă noi reuşim  să ghidăm conversaţia astfel încât copilul să furnizeze mai multe detalii şi să îşi verbalizeze şi organizeze propria poveste, îl vom împuternici să înţeleagă el însuşi mai clar care îi sunt emoţiile şi punctul de vedere.

Acum că am conştientizat câte beneficii ne poate aduce, trebuie doar să ne hotărâm să practicăm ascultarea conştientă şi de a mâine vom deveni experţi în asta, NU? Ca orice lucru valoros, e mai complicat de făcut…. ia timp şi mult exerciţiu, ca orice abilitate nouă pe care vrem s-o dezvoltăm.

Soluţii pentru o ascultarea activă:

1. Postura corpului şi contactul vizual. Comunicarea nonverbal constituie 55% din întrega comunicare iar dacă mai punem şi intonaţia cu 28%, deja prea puţin contează mesajul verbal! Menţineţi contactul vizual (fără a vă holba), o postură deschisă, înclinată în faţă care arată interesul şi importanţa mesajului şi a celui care îl rosteşte.
2. Îndepărtează sursele de zgomot. Închideţi telefonul şi televizorul (chiar şi muzica prea tare vă poate distrage) dar, cel mai important, spuneţi stop tumultului gândurilor şi judecăţilor din mintea voastră.
3. Aprobaţi-le sentimentele (emoţiile) cu un singur cuvânt: „Oh…”, „Mmm…”, „Înţeleg”.
   Şi încurajaţi-i să continue prin mesaje nonverbale – expresii ale feţei, zâmbet,  uşoare mişcări (dat din cap).
4. Menţinerea curiozităţii. Mai ţineţi minte când ai voştrii copii erau bebeluşi? Cum vă uitaţi la ei cu curiozitate, să nu pierdeţi nici un zâmbet, nici un chicot sau cum îi ascultaţi cu interes plânsul pentru a identifica ce nevoie are – trebuie schimbat, îi e foame, îi e cald? Pe măsură ce copilul creşte şi poate vorbi, ne pierdem această curiozitate şi această tendinţă de a descoperi cauza…Haideţi să redevenim copii, măcar în comunicare, şi să ieşim din papucii părintelui cu experienţă care le ştie pe toate şi să redevenim curioşi!
5. Ai răbdare, dă-i timp şi oportunitatea copilului să răspundă. Nu întrerupe, nu încerca să-ţi formulezi răspunsul dinaninte ca el să termine de vorbit. Nu-l grăbi, nu începe tirada întrebărilor sau presupunerilor înainte de a afla răspunsul de la el. Copiii au un alt ritm decât noi plus că nu e vorba doar de a formula enunţuri, toate sunt încărcate emoţional ca să nu mai spunem de încărcătura aşteptărilor noastre pe care ei, cel puţin cei mai mari, le conştientizează.
6. Sumarizează ceea ce ai auzit. Luaţi-vă puţin timp să vă gândiţi la ce v-a spus copilul şi să repetaţi mesajul, cu propriile voastre cuvinte, o oglindire a mesajului. De exemplu, copilul spune:„Nu-mi plac e matematica şi nici nu ştiu de ce trebuie să fac tema asta…”, tu poţi oglindi mesajul astfel: „Te-am auzit spunând că nu înţelegi de ce să-ţi faci tema la matematică, de vreme ce ţie nu îţi place. Am înţeles bine?”
7. Enunţuri la persoana I.
   Mesajele centrate pe TU aduc învinovăţire, judecată, evaluare. Iar cu fiecare replică devenim şi mai nervoşi, şi mai ambalaţi iar copilul devine din ce în ce mai defensiv şi rebel. La celălalt pol, mesajul centrat pe EU vorbeşte despre fapte. Cu fiecare frază, îţi exprimi emoţiile şi aşteptările ceea ce este purificator şi reduce nevoia de a căuta vinovaţi, mutând focusul pe găsirea de soluţii.

Exemplu practic

Pentru ca mesajele centrate pe EU să fie eficiente trebuie să conţină 4 elemente:

1. Descrierea faptelor  – descriere simplă a ceea ce vedem, fără etichetări sau judecăţi;
2. Ne arătăm sentimentele/emoţiile referitoare la comportament;
3. Ne exprimăm dorinţa referitoare la acţiune, sau regula familiei;
4. Formulăm cât se poate de respectuos şi concret o cerere.

De exemplu,  când doi fraţi se ceartă pe o jucărie.

1. Văd că vă certaţi/nu puteţi să ajungeţi la o înţelegere privind jucăria.
2. Încep să simt iritare şi nemulţumire faţă de comportamentul vostru.
3. Mi-aş dori să nu fie nevoie să intervin toată seara să vă mediez joaca pentru că astfel nu voi avea timp să termin cina.
4. Vă rog frumos să găsiţi o soluţie care să vă convină amândurora! Mă întreb ce-aţi putea face pentru a vă juca amândoi cu jucăria în seara aceasta?

Drag părinte, îți doresc comunicări cât mai eficiente și frumoase cu copilul/copiii tău/tăi! Tu ce strategii folosești pentru a asculta activ și a fi cât mai prezent/ă în relația cu copilul/copiii tău/tăi?