Ce-i asta copil stresat? Copiii n-au motive să fie stresaţi, eu n-am auzit pe vremea mea de copii stresaţi.

Poate nu ai auzit, dar cu siguranţă erau. Numai că vremurile nu erau de aşa natură încât să permită accesul la informaţie şi metode de tratament pentru toate emoţiile şi problemele.

Iar copilul chiar poate fi stresat.

Şi asta înseamnă că problemele voastre, greutăţile întâmpinate şi grijile să aibă la bază lupta copilului cu stresul.

copilul stresat la psiholog

Michelle L. Bailey, pediatru care predă copiilor abilități de reducere a stresului, susţine că tot mai mulţi copii sunt stresaţi şi suferă în tăcere.

Teama de a vorbi cu părinţii, teama că fac ceva greşit, teamă de critică şi confuzia stărilor care îi copleşesc – îi determină pe cei mai mulţi copii să se lupte singuri cu stresul.

Iar atunci când nu mai fac faţă…apar problemele.

Numeroase probleme de sănătate, dar şi schimbări majore în comportamentul copilului, modificarea atitudinii faţă de părinţi, ceilalţi copii şi randamentul extrem de scăzut la şcoală, precum şi crizele cărora nu le mai poţi face faţă.

Şi asta e primul lucru care ar trebui să te pună pe gânduri.

10 Semne că ai un copil stresat

Stresul are efecte devastatoare. Însă e puţin probabil ca un copil să ştie să îţi spună că e stresat. El nu are încă definiţia stresului, nu a înţeles ce înseamnă acesta, dar simte când ceva nu e în regulă.

Acum intervii tu, ca părinte. Cum nu-l poţi întreba dacă este stresat, pentru că probabil el va întreba cum adică, atunci specialiştii au determinat o serie de semne clare şi comune copiilor stresaţi.
Iată care sunt acestea

1. Oboseala şi lipsa de energie

semne ale stresului la copii

Dacă e mereu lipsit de energie şi are tot mai multă nevie de odihnă, e posibil să fie stresat. Copilul tău nu ştie să îţi spună că e stresat, însă cu siguranţă îţi va spune că vrea să doarmă, că e obosit, că nu vrea să facă nimic.

Nu te grăbi să îl critici, nici să îl forţezi să îşi îndeplinească sarcinile. Dacă acest comportament persistă, mergi la un specialist.

E posibil să fie vorba de stres, iar presiunea asupra copilului nu îl va face mai competent, nici nu îl va mobiliza, ci îl va face să clacheze.

2. Dureri frecvente de cap

Nu e de mirare că auzim tot mai des copii plângându-se de dureri de cap.

Presiunile la care sunt supuşi, sarcinile care îi depăşesc şi îi copleşesc, dar şi mania competiţiei, toate cresc nivelul de stres al copilului şi îi provoacă o mulţime de simptome fizice. Iar durerea de cap este una dintre ele.

Te sfătuiesc să urmăreşti frecvenţa durerilor de cap, intensitatea lor, momentele în care acestea apar şi să nu neglijezi consultul unui specialist. Durerea de cap este printre cele mai comune şi frecvente semne de stres la copii.

3. Lipsa poftei de mâncare

Ajutor! Copilul meu nu mănâncă nimic. De ce?

E posibil ca stresul să fie răspunsul. Nu are motive să fie stresat, spui? Hai să ne gândim puţin: schimbările care apar în viaţa lui, învăţarea continuă, acceptarea regulilor, înţelegerea lor, toate sunt o avalanşă informaţională pentru copii.

Unii dintre ei se adaptează mai greu şi se simt mai uşor copleşiţi. Manifestările diferă, iar dacă asupra unui copil, stresul vine cu dureri de cap, asupra altora poate acţiona prin lipsa poftei de mâncare.

Dacă nu e vorba de pofte speciale, mofturi fireşti şi perioade trecătoare, iar testele medicale ies bine, lipsa poftei de mâncare poate fi un semnal de alarmă prin care copilul îţi spune că e stresat.

Încearcă să discuţi cu el, să descoperi dacă emoţiile, anumite stări sau altceva care îl supăra, ar putea fi cauza pentru care refuză mâncarea. Nu are sens să mai discutăm asta, comunicarea rămâne esenţială.

4. Crize de personalitate

E obraznic, nu mai ştiu ce să mă fac cu el, nu ascultă, simt că sunt victima copilului meu.

Eu aud asta destul de frecvent. Tu te regăseşti în descriere? Bun.

Ar putea fi vorba de stres, chiar de unul prelungit. Copilul a epuizat toate căile prin care să înţeleagă ce i se întâmplă, nu ştie cum să ceară ajutor, însă crizele îl pot ajuta să atragă atenţia asupra lui şi altcineva să îl ajute să înţeleagă ce simte.

stresul la copii

Te rog să nu te grăbeşti să îl critici, să îl cerţi sau, mai rău, să îl loveşti. Da, mulţi părinţi încă îşi lovesc copiii.

Te rog să discuţi cu el şi să vezi ce se ascunde în spatele crizelor de frustrare şi agresivitate. Dacă e prea mic să poţi comunica astfel de lucruri cu el, cere ajutorul unui psihoterapeut specializat în tulburări comportamentale.

Durerea tăcută are multe căi de manifestare. Cunoaşte-ţi copilul înainte de a-l judeca. Poate agresivitatea, comportamentul negativ şi crizele cu care va confruntaţi sunt o manifestare a suferinţei lui interioare.

Gândeşte-te dacă nu cumva l-ai criticat aspru, i-ai cerut prea mult, l-ai presat, l-ai supus recent unui divorţ.

Toate acestea pot fi pentru el semne că tu eşti de vină, iar comportamentul lui este o răzbunare. Nu una izvorâtă din răutate, ci din durere. Căutaţi împreună cauzele şi reconstruiţi comunicarea şi relaţia.

5. Izolare socială

Izolarea socială este cauza cea mai evidentă a stresului. Fie pentru că alţi copii râd de el, fie pentru că el se simte inferior, se teme de bullying sau suferă de anxietate legată de performanţele şcolare, copilul care alege izolarea socială este un copil stresat.

Dacă nu factorii de stres, nu are ce altceva să îl determine pe un copil, gata de explorare şi plin de energie, să se izoleze.

Nu trata această problemă cu superficialitate şi nu critica aspru copilul.

cum recunosti stresul la copii

Specialiştii susţin că izolarea socială este tot mai frecvent asociată cu suicidul. Tot mai multe cazuri de suicid infantil au la bază incapacitatea copilului de a se mai lupta cu stresul.

Discută cu copilul tău şi în primul rând, asigură-te că îi creşti încrederea în sine, îl complimentezi, îl asiguri că e perfect şi nu ceri prea mult de la el.

Aminteşte-ţi că, înainte de toate, trebuie să ai un copil sănătos şi fericit, nu unul perfect.

Arată-mi un părinte care are un copil perfect – sau care a fost, la vremea lui, un copil perfect. Vezi? Trebuie să rămânem realişti.

6. Izbucniri emoţionale

Izbucnirile emoţionale sunt cel mai puţin importante pentru părinţi. Da, da, ai auzit corect. Ba plânge, ba râde, ba aruncă în jur cu ceva, ţipă şi nu-l mai poţi opri cu nimic. Ce facem?
Unii părinţi nu dau prea multă importanţă acestui tip de comportament, alţii le consideră mofturi, copilării sau ieşiri trecătoare.

Însă izbucnirile emoţionale pot fi semnul unui dezechilibru emoţional serios, cauzat de stres şi imposibilitatea de a-l mai gestiona.

Un strigăt de ajutor. Nu e suficient pentru a-ţi schimba atitudinea faţă de copilul tău?
Arată-i afecţiune, înţelegere, empatie, iubire şi fă-l să se simtă în siguranţă, să simtă că e suficient şi că nu îţi greşeşte. Să poată avea încredere în el şi în tine. Psihologul vă poate ajuta să lucraţi împreună acasă.

7. Dezinteres pentru activităţi şcolare sau extraşcolare

Cunoaştem cu toţii o mulţime de cazuri ale copiilor extraordinari, care învăţau bine, erau atenţi, implicaţi, interesaţi să descopere, iar brusc… randamentul scade. Nu mai învaţă, nu mai vor la şcoală, notele scad drastic, absenţele cresc.

copil stresat la scoalaNu e puţin lucru. Şi nu, copilul nu e puturos. Dar e posibil să fie stresat.

  • Analizează ce anume l-ar putea stresa acasă
  • Ce factori de stres îi transmiţi tu, conştient sau nu
  • Ce schimbări au avut loc în viaţa lui în ultima perioadă

Când aflăm cauza care a declanşat stresul copilului, am găsit – automat – şi soluţia salvatoare.

8. Agresivitatea

Când e agresiv, copilul e supărat. Nu e o scuză pentru a-i accepta ieşirile, însă este un punct de plecare spre a le rezolva.

Să ştii că nu există copil agresiv fără motiv. Fie că i l-ai oferit tu, atmosfera de acasă, problemele de la şcoală sau totul e pus pe lipsa înţelegerii, motivul principal al agresivităţii constă într-o neconcordanţă între ce simte şi ce poate face el într-o situaţie.

Nu e degeaba agresiv. A ajuns la cel mai înalt nivel de stres.

9. Probleme de concentrare

Ţi s-a întâmplat vreodată să nu te poţi concentra? Să citeşti acelaşi rând de trei ori, să nu înţelegi nici tu ce faci, ce spui sau ce scrii? Ni se întâmplă tuturor. Oboseala şi presiunea cresc nivelul de stres, iar acesta reduce considerabil nivelul de concentrare.

cum ajutam copiii stresati

Acelaşi lucru i se întâmplă şi copilului tău. Un semn care îţi poate spune că e foarte stresat, e tocmai lipsa concentrării. Pur şi simplu nu mai poate face faţă.

Uneori e stresat pentru că trebuie să facă prea multe lucruri, să fie în prea multe locuri, să îşi canalizeze atenţia pe trei aspecte, în loc de unul singur.

Pentru copil poate fi un calvar – pe care îl va simţi ca pe un vârtej în cap.

Să nu uiţi de nevoia de joacă liberă a copilului, de odihnă şi de empatie: treci puţin în locul lui.

10. Insomnia

Când un copil se confruntă cu insomnie, clar ceva nu e bine. Nu e deloc firesc să se trezească peste noapte, nici să se uite cu orele pe pereţi, nici să se trezească plângând. E stresat.
Cauzele pentru care e stresat pot fi multiple, iar tu le poţi şti cel mai bine.

Reanalizează situaţia din familie, relaţia voastră, relaţia voastră cu copilul, situaţia şcoala – dacă e cazul. Undeva la mijloc veţi găsi motivul pentru care s-a instalat stresul.

Concluzie

Nu e firesc ca un copil să fie stresat. Însă el este. Şi suferă tăcut, pentru că nu poate defini stresul, nu îl înţelege, ci îl poate doar simţi. Aşa că toată emoţia simţită o canalizează într-un comportament negativ – prin care speră să atragă atenţia şi să găsească ajutor.
Ascultă-ţi copilul!

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes