Ai acces la lecția DEMO 3 zile

zile
ore
min
sec

Cum se declanșează criza de furie

De reținut:

  • Furia se declanșează doar atunci când ceva sau cineva stă în calea îndeplinirii obiectivului meu.
  • Am o așteptare de cum ar trebui să se întâmple lucrurile, iar acestea nu se întâmplă cum mă aștept eu.
  • Asta datorită modului în care proiectez lucrurile, de modul în care consider că ar trebui să fie totul în jurul meu.
  • Dacă copilul nu face ceea ce mă aștept eu să facă, mă înfurii pentru că eu consider că nu l-am educat bine.
  • Există o frică mai mereu în spate, frica de a greși în educația copiilor.
  • Putem greși cu multe, dar nu cu educația pe care o oferim copiilor pentru că ne dorim foarte mult să nu repetăm greșelile pe care le-am observat la părinții noștri în educația oferită nouă..
  • Această frică ne determină să punem presiune pe noi fără să o conștientizăm.
  • Presiunea ne determină să ne luăm prea în serios, iar asta ne determină să fim foarte rigizi în modul în care proiectăm că ar trebui să se întâmple lucrurile.
  • Orice mic detaliu pare că ne amenință reușita în a „educa bine”, iar atunci când prin comportament copilului contrazice acest lucru, ne speriem și credem că obiectivul nostru este blocat.
  • Acesta este motivul pentru care ajungem să reacționăm cu furie.

Exemplu: Poezia neînvățată

A învățat fiul meu poezia timp de două ore ieri, dar când se întoarce de la școală îmi spune că nu și-a mai amintit absolut nimic când a fost ascultat.

Pe deasupra primesc mesaj de la doamna învățătoare că nu a știut poezia și că mă roagă frumos să îl ajut să învețe și să nu îl mai trimit la școală fără poezia învățată.

Simt nedreptate și mă înfurii, dar nu mă îndrept spre fiul meu, ci spre doamna învățătoare care sigur a făcut ceva de la intimidat.

O sun, dar nu îmi răspunde la telefon spunându-mi că o să mă sune mai târziu.

A revenit după circa 3 ore, timp în care frustrarea mea a crescut, a devenit din ce în ce mai mare.

Iar când m-a sunat, primul lucru pe care mi l-a spus a fost să mă ia la rost că de ce l-am trimis pe fiul meu la școală fără poezia învățată.

Evident că m-am înfuriat și am vorbit răspicat și direct spunându-i că sigur la intimidat cumva pentru că acasă știa poezia, iar la școală a uitat-o complet.

Am schimbat rolurile și de data asta o întrebam eu pe ea cum de nu a știut fiul meu!

A recunoscut că nu a insistat și că a pus presiune pe el pentru că mai aveau doar două minute până se suna și trebuiau să iasă în pauză.

Din acel moment comunicarea cu doamna învățătoare a avut de suferit și nu a mai fost la fel relația.

Realitatea este că tonul meu nu a fost unul prietenos, ci din contră, eram furios și îi reproșam că nu a știut cum să pună problema în relația cu fiul meu.

Exercițiu: Eu mă țin de cuvânt?!

Un exercițiu altfel în care testăm și verificăm capacitatea de a fi conștienți de modelul oferit copiilor.

Ce avem de făcut:

1. Fă o listă scurtă cu tot ceea ce îi ceri copilului tău să facă zi de zi.

Îți dau câteva exemple:

  • Să își strângă jucăriile.
  • Să își facă patul.
  • Să ridice capacul de la toaletă.
  • Să se spele pe dinți șamd.

2. După ce ai făcut o astfel de listă, fă și o listă cu ceea ce ai tu de făcut zi de zi, dar nu mai mult de 10 poziții și nici mai puțin de 5 poziții.

3. După ce ai verificat lista, verifică câte dintre aceste activități le faci zilnic.

4. Acum fă o listă cu sarcinile pe care i le ceri copilului să le facă zilnic.

La final observă dacă tot ceea ce aveți voi de făcut se respectă întocmai!

Doar observă fără să tragi nicio concluzie.

Provocare 1: Să fim consecvenți

Te provoc ca azi să fii consecvent cu tot ceea ce îi spui copilului.

Înainte de a-i cere ceva, oprește-te pentru câteva clipe și verifică dacă ceea ce îi cere poate să facă, are răbdarea necesară și o să vrea să facă.

După ce ai verificat toate acestea spune-i ce ai de spus și pregătește-te să îl faci pe copil să facă ceea ce i-ai cerut până la capăt.

Exercițiu părinte – copil: Reacții necontrolate

Este un joc în care putem observa prin ochii copilului cum se vede furia părintelui.

Un exercițiu extrem de eficient, dar este necesar să. nu te învinovățești pentru ceea ce o să îți spună copilul.

Ce aveți de făcut:

Este un rol pe care trebuie să-l jucăm alături de copil, pentru că nu vedem cum suntem atunci când furia pune stăpânire pe noi. Acum, tu ești oglinda copilului și îi arăți exact cum face acesta când este furios.

Este momentul sincerității. 

Apoi este rândul copilul să te imite pe tine când ești furios.

Continuați cu alte emoții negative: nervozitate, frustrare, nesiguranță, nemulțumire șamd, până simțiți că v-ați plictisit.

Dacă ți-a plăcut lecția DEMO, te invit să te înscrii în Armonie fără Furie ca să scapi de furie și vinovăție, să eviți pierderea controlului în situațiile tensionate cu copilul și să poți să te oprești la timp ...FĂRĂ să țipi, vorbești urât sau lovești copilul.

ZA SCOOLARZ SRL
Nr. Reg: J23/2006/2020 | CUI: RO39403874
Adresa: Str. Drumul Gării Odăi, nr. 4, Otopeni, Ilfov

×

Cart