A învățat fiul meu poezia timp de două ore ieri, dar când se întoarce de la școală îmi spune că nu și-a mai amintit absolut nimic când a fost ascultat.
Pe deasupra primesc mesaj de la doamna învățătoare că nu a știut poezia și că mă roagă frumos să îl ajut să învețe și să nu îl mai trimit la școală fără poezia învățată.
Simt nedreptate și mă înfurii, dar nu mă îndrept spre fiul meu, ci spre doamna învățătoare care sigur a făcut ceva de la intimidat.
O sun, dar nu îmi răspunde la telefon spunându-mi că o să mă sune mai târziu.
A revenit după circa 3 ore, timp în care frustrarea mea a crescut, a devenit din ce în ce mai mare.
Iar când m-a sunat, primul lucru pe care mi l-a spus a fost să mă ia la rost că de ce l-am trimis pe fiul meu la școală fără poezia învățată.
Evident că m-am înfuriat și am vorbit răspicat și direct spunându-i că sigur la intimidat cumva pentru că acasă știa poezia, iar la școală a uitat-o complet.
Am schimbat rolurile și de data asta o întrebam eu pe ea cum de nu a știut fiul meu!
A recunoscut că nu a insistat și că a pus presiune pe el pentru că mai aveau doar două minute până se suna și trebuiau să iasă în pauză.
Din acel moment comunicarea cu doamna învățătoare a avut de suferit și nu a mai fost la fel relația.
Realitatea este că tonul meu nu a fost unul prietenos, ci din contră, eram furios și îi reproșam că nu a știut cum să pună problema în relația cu fiul meu.
Un exercițiu altfel în care testăm și verificăm capacitatea de a fi conștienți de modelul oferit copiilor.
Ce avem de făcut:
1. Fă o listă scurtă cu tot ceea ce îi ceri copilului tău să facă zi de zi.
Îți dau câteva exemple:
2. După ce ai făcut o astfel de listă, fă și o listă cu ceea ce ai tu de făcut zi de zi, dar nu mai mult de 10 poziții și nici mai puțin de 5 poziții.
3. După ce ai verificat lista, verifică câte dintre aceste activități le faci zilnic.
4. Acum fă o listă cu sarcinile pe care i le ceri copilului să le facă zilnic.
La final observă dacă tot ceea ce aveți voi de făcut se respectă întocmai!
Doar observă fără să tragi nicio concluzie.
Te provoc ca azi să fii consecvent cu tot ceea ce îi spui copilului.
Înainte de a-i cere ceva, oprește-te pentru câteva clipe și verifică dacă ceea ce îi cere poate să facă, are răbdarea necesară și o să vrea să facă.
După ce ai verificat toate acestea spune-i ce ai de spus și pregătește-te să îl faci pe copil să facă ceea ce i-ai cerut până la capăt.
Este un joc în care putem observa prin ochii copilului cum se vede furia părintelui.
Un exercițiu extrem de eficient, dar este necesar să. nu te învinovățești pentru ceea ce o să îți spună copilul.
Ce aveți de făcut:
Este un rol pe care trebuie să-l jucăm alături de copil, pentru că nu vedem cum suntem atunci când furia pune stăpânire pe noi. Acum, tu ești oglinda copilului și îi arăți exact cum face acesta când este furios.
Este momentul sincerității.
Apoi este rândul copilul să te imite pe tine când ești furios.
Continuați cu alte emoții negative: nervozitate, frustrare, nesiguranță, nemulțumire șamd, până simțiți că v-ați plictisit.