Vinovăția în relația părinte-copil – Partea 1

A fi un părinte de succes este mai mult decât să te asiguri că ai tăi copii sunt hrăniți corespunzător sau că ajung la școală la timp. Este mai mult decât să te asiguri că sunt în siguranță și că se comportă adecvat.

A fi un părinte de succes înseamnă, de asemenea, să crești copii fără vină în viața lor. Aceasta include faptul că tu ai grijă și de emoțiile copilului tău.

Vinovăția înseamnă a resimți ceva negativ în legătură cu ceva ce a fost spus sau făcut în trecut. Ea apare atunci când nu reușim să facem lucrurile pe care ni le propunem.

Ne simțim vinovați atunci când nu am reușit să fim părinții care ne-am propus să fim. Sau atunci când nu i-am tratat pe copiii noștri cu compasiune și empatie așa cum ne-am promis și propus.

Într-o anumită măsură, trecutul poate fi folosit ca un instrument motivațional pentru a îmbunătăți un comportament. Acest lucru se datorează faptului că învățarea din trecut servește unui scop util. Dar vinovăția nu este același lucru cu învățarea din trecut.

Sentimentul real de vinovăție înseamnă a fi imobilizat în prezent pentru ceva care a avut deja loc. Este un sentiment negativ care subminează încrederea în sine.

Poți găsi mai jos soluția prin care să crești încrederea în sine a copilului tău, prin cartea scrisă de colegul nostru Florin, ”Copilul tău este un geniu!„:

Vinovăția în relația părinte-copil - Partea 1 1

Vina este un instrument folosit de adulți pentru a manipula alți oameni. Tindem să o folosim mai mult pentru copii, deoarece credem că este o modalitate bună de a-și controla comportamentul.

E de înțeles că intenția este doar de a controla copilul și de a-l opri de la ceea ce face neadecvat. Dar folosirea vinovăției poate provoca mai multe probleme sociale interne și externe copilului tău în viitor.

Nici vinovăția în relația părinte-copil nu este deloc benefică deoarece de multe ori devenim deprimați, foarte critici și duri cu noi înșine. Și acest lucru ne face să fim critici și duri și cu cei din jurul nostru.

Un lucru foarte important de care trebuie să fim conștienți ca părinți este faptul că fiecare dintre noi face ce știe el mai bine în acel moment. Iar în relația dintre noi și copii există întotdeauna posibilitatea de a repara greșelile făcute.

Atunci când greșești nu trebuie să îți fie rușine să îi spui copilului tău “îmi pare rău pentru felul în care am reacționat, mi-aș fi dorit să fi avut o altă reacție”.

E foarte important ca tu însuți să revii la acea situație și să cauți alte soluții; ca următoarea dată dacă cumva mai apare, să acționezi diferit.

Dacă reflectezi la propria ta copilărie vei observa că multe dintre tiparele de educație pe care le folosești în propria relație cu copiii, le-ai preluat de acolo. Însă acestea nu mai servesc în relația cu copiii tăi.

Relația dintre noi și copii este dinamică și ne invită la vindecare. Atâta timp cât crezi în deviza: “Există soluții și orice se poate repara” vei găsi mai ușor drumul spre vindecare de propria copilărie.

Cele mai frecvente motive pentru care părinții se simt vinovați:

  • Nu am fost acolo suficient.
  • Nu l-am ascultat suficient
  • Am fost prea concentrat/ă asupra casei și a muncii
  • Nu am fost suficient de afectuos/ă
  • Am fost critic/ă
  • Am strigat, am lovit și am dat vina
  • Am fost un model de negativ
  • Nu am avut timp să-mi înțeleg copiii
  • Nu eram consecvent/ă
  • Am avut așteptări prea mari
  • Nu l-am încurajat suficient.
  • Am fost deprimat.
  • Ne-am certat prea mult în cuplu
  • Am divorțat
  • Am spus lucruri dureroase
  • Am fost egoist/ă
  • Mi-am ignorat copilul
  • Nu mi-am protejat copiii

Când devine vinovăția distructivă?

Vinovăția este o emoție normală. Care poate fi un semn de avertizare sau de îndrumare în direcția corectă atunci când apare ca urmare a unui comportament inadecvat sau atunci când ne depășim propriile valori.

Pentru unii, vinovăția devine un proces cronologic, chiar obsesiv, care nu mai este legat de o anumită greșeală sau de o acțiune regretabilă.

Când părinții vinovați se blochează în durerea lor, ei ar putea să creeze, fără voie, probleme mai serioase pentru ei înșiși și chiar pentru copiii lor.

De multe ori când te simți vinovat ai tendința să dai vina pe altcineva pentru ce ți se întâmplă ție. Și te trezești amenințând, învinuind copilul pentru suferința ta „Cum ai putut să-mi faci asta?”, retrăgându-ne, înfuriindu-ne, devenind anxioși etc.

Vina ne rămâne și ne urmează mult timp după ce am plecat din sânul familiei.

Mulți părinți nu își dau seama că, atunci când sunt supărați într-un mod foarte evident și dramatic de modul în care copilul lor se dezvoltă sau se desfășoară, un copil normal o va internaliza ca fiind „nu sunt suficient” sau „Îmi rănesc părinții”.

Din moment ce bunăstarea copiilor depinde de atașamentul lor față de noi, ei vor face un efort foarte mare pentru a fi ceea ce ei cred că noi am vrea să fie. Chiar dacă nu este cel mai bine pentru ei. Unii se izolează emoțional, respingând ajutorul părinților pentru a face față situației.

Când un părinte vinovat împinge un copil spre perfecțiune. Copiii pot simți nevoia de a părea că sunt bine în timp ce își neagă zbuciumul și sentimentele.

Vezi în partea a doua a acestui articol care sunt consecințele vinovăției, ce soluții avem pentru a scăpa de ea și ce beneficii avem după ce am acceptat-o și vindecat-o.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes