Comunicarea este motorul relațiilor pe care le stabilim cu ceilalți. Încercăm mereu să ne îmbunătățim felul în care comunicăm. Pentru că suntem diferiți și pentru că vrem să ne înțelegem între noi ca să construim relații de succes, la fel cum nu vrem să fim răniți sau să îi rănim pe alții. Astfel, am ajuns la forma ideală de comunicare: comunicarea asertivă. 

În acest articol, vei afla ce presupune acest mod de comunicare, cum puteți comunica asertiv, tu și copilul tău, precum și motivele pentru care comunicarea asertivă este considerată cea mai eficientă și echilibrată formă de a comunica.

În primul rând, ce este comunicarea asertivă și de ce e importantă?

Comunicarea asertivă presupune exprimarea clară și fermă a dorințelor, emoțiilor, părerilor și intereselor, fără a-i leza în vreun fel pe ceilalți, adică fără a arăta dezinteres, dispreț, ostilitate și fără a jigni.

Prin comunicarea asertivă, îți aperi drepturile și nevoile, respectându-le și pe ale celorlalți. Astfel:

• poți spune nu, nu știu, nu înțeleg, nu pot, nu vreau, nu îmi place, fără să te simți prost sau vinovat
• poți evita situațiile în care nu vrei să te implici
• poți să-ți exprimi deschis și sincer felul de a fi și să aperi valorile în care crezi
• poți să îți faci cunoscute limitele, pentru a evita abuzuri, presiuni, gafe etc
• arăți că ai încredere în tine și că te respecți pe tine însuți, dar și că ai respect față de cei cu care vorbești
• construiești o imagine de sine integră, datorită căreia vei fi apreciat
• scad șansele de a fi înțeles greșit
• vei dezvolta relații de succes, atât pe plan personal, cât și profesional
• eviți apariția frustrărilor de a nu fi reușit să atingi scopul urmărit în urma conversațiilor

Care sunt alternativele comunicării asertive?

Și dacă nu comunici asertiv, ce alternative îți rămân?

Prima alternativă este cea a comunicării agresive. Ca să înțelegi mai bine acest mod de a comunica, te rog să te imaginezi în următoarea ipostază:

Ești tensionat, enervat, faci gesturi tăioase și ești clar în conflict cu cei din fața ta. De fapt, toate relațiile tale sunt niște raporturi de forță, în care vrei mereu să câștigi. Ești stresat să  îți atingi scopurile și devii agresiv încercând să îi convingi pe ceilalți că ai dreptate și ei trebuie să facă așa cum vrei tu. Te superi și devii ostil dacă întâlnești rezistență. Nevoile celorlalți nu contează, le ești superior, deci interesele tale sunt singurele valorose. Crezi că urmările sunt benefice?

Hai să experimentăm și alternativa comunicării pasive.  Pentru aceasta, te rog din nou să încerci un exercițiu de imaginație:

Gesticulezi puțin și timid, vorbești încet ca să nu deranjezi sau să nu creadă cineva că ai conta. Nu obișnuiești să ai inițiative, nu exprimi clar ce gândești și simți, pentru că ai o stimă de sine scăzută și consideri că părerile tale nu sunt valoroase. Aștepți ca ceilalți să îți înțeleagă nevoile și devii frustrat când observi că asta nu se întâmplă. Tot ce fac ceilalți este să capete o imagine a ta ștearsă, puțin motivată și să le fie de milă de tine sau să nu te ia în considerare.

În ambele cazuri, se adună resentimente greu de gestionat, iar relațiile cu ceilalți și stima de sine au mult de suferit. Aceste modalități de a comunica nu par a fi niște variante de luat în considerare, mai ales dacă e vorba de comunicarea cu micuțul tău și de felul în care îl înveți pe el să își creeze relații.

De aceea, îți voi vorbi despre modul în care copilul tău învață comunicarea asertivă.

Cum învață copilul să comunice asertiv?

Comunicarea asertivă este fie insuflată, fie inhibată de către familie și școală, prin educație. 

Asigură-te că tu și celelalte persoane implicate în educația micuțului tău (bonă, educatori, profesori, prieteni de familie, rude) nu:

1. credeți că dețineți adevărul, că doar voi aveți dreptate și trebuie să vă impuneți punctul de vedere în fața copilului: Ia și fă ce spun, că eu știu mai bine!
2. aveți o atitudine agresivă: gesturi necontrolate, ton ridicat, chiar țipete.
3. luați decizii fără ca argumentele sau scopul lor să fie explicate clar, pe înțelesul copilului: Nu trebuie să-ți dau eu ție explicații!
4. îi dați de înțeles copilului că opinia lui nu e de luat în considerare sau că părerile altora sunt superioare părerilor lui: Lasă-mă cu prostiile tale! Tu nu l-ai văzut pe X ce bine s-a descurcat? Când o să faci la fel, atunci să vii la mine!
5. îl încurajați să tacă, să își ascundă emoțiile, să se izoleze, să ceară ajutorul, să ceară feedback: Lasă plânsul, n-are nimeni chef acum de lacrimile tale!
6. generalizați, nu îl luați peste picior, etichetați, ridiculizați, puneți la punct: Habar n-ai, mereu vorbești aiurea, cap sec!

Copilul va reuși să comunice asertiv dacă educația îi este facută printr-o comunicare asertivă. Așadar, poți încerca următoarele 10 moduri de a relaționa cu cel mic:

1. Încurajează-l să vorbească și să explice cât mai bine ce simte, ce îi place, problemele pe care le întâmpină și împărtășește-i și tu aceleași lucruri, explicându-i la un nivel la care poate înțelege.
2. Discută cu el de la egal la egal, ca și cu un bun prieten, nu cu superioritate și autoritate.
3. Explică-i legile, regulile, drepturile și responsabilitățile de care trebuie să țină cont.
4. Când apare o problemă, treci cu răbdare prin pașii care duc spre soluție, explicând la fiecare pas motivele și consecințele, ca micuțul să înțeleagă cum gândești.
5. Implică-l în rezolvarea problemelor și cere-i părerea pe cât posibil. Copilul are nevoie să știe că opinia lui e luată în considerare și că e capabil să se implice în luarea deciziilor, pentru a-și construi încrederea în sine.
6. Pune-i în vedere că, în orice situație, există mai multe variante, mai multe perspective și că el trebuie să aleagă în funcție de gusturi, priorități, valori, scop. De asemenea, explică-i faptul că alții aleg diferit și că, o alegere, dacă nu încalcă drepturile altora,  nu trebuie blamată sau ridiculizată.
7. Arată-i că atunci când refuzi, când te răzgândești sau când recunoști că nu știi anumite lucruri, nu te simți prost sau vinovat. Chiar și când greșești e în regulă, atât timp cât greșeala te ajută să îți formulezi noi concluzii.
8. Implică-te și implică-l pe copil în activități de echipă, cooperarea e importantă.
9. Vorbește deschis, ferm, clar concis, fără bâlbâieli, rețineri, amânări, fără să te ascunzi și să minți.
10. Nu acapara discuțiile, toți implicați trebuie să se exprime. În timpul conversațiilor, folosește formule de salut și de politețe, un ton cald, o postură încrezătoare și relaxată, zâmbește și gesticulează calm.

 Concluzie

Exprimă-te direct și sincer, respectând persoanele cu care vorbești.

Copilul tău va prelua ceea ce îi oferi tu ca exemplu. De aceea, succesul viitoarelor sale relații, stima lui de sine și felul în care va fi perceput depind, în mare măsură, de felul în care te porți cu micuțul tău.

Investind în relația ta cu cel mic, îi pregătești, de fapt, viitorul.