Care variantă este benefică dezvoltării armonioase?

Copilul tău nu te ia în seamă și pare că nu înțelege, oricât i-ai explica un lucru? Citește rândurile de mai jos și află care este motivul, dar și un mod simplu și eficient de rezolvare a acestor situații.

Să fim sinceri, noi adulții când ne simțim mai bine? Când suntem dispuși să ascultăm și să luăm în seamă ceea ce are de spus altcineva?

Ne plac oare prelegerile academice, pline de date și liste de sfaturi sterile pe care ar trebui să le urmăm? Cât, din ceea ce auzim ne atinge sufletul și se lipește cu adevărat de ființa noastră?

Nu rezonăm oare mai bine cu toate acestea atunci când ele sunt împletite armonios în cuvinte ce ne gâdilă auzul și ne deschid potirul simțurilor? Nu sunt oare poveștile cele mai eficiente metode de a ne capta atenția, de a reține și însuși mai lesne informațiile despre lume?

Noi cum am învățat în cel mai fascinant mod despre toate câte sunt? Ați avut bunici? Le simțiți lipsa, atît a lor, cât și a poveștilor lor fantastice? Profesorul care v-a inspirat cel mai mult nu era, întâmplător, un foarte bun orator capabil să vă povestească mai degrabă decât să vă îndese informații cu pâlnia?

poveste, povesti

Atunci de ce am crede că pentru copii noștri lucrurile ar funcționa diferit??

“Ți-ai lăsat din nou trotineta în ploaie! Va rugini și am dat o grămadă de bani pe ea!
Dan continuă să-și lovească surioara, nu știu ce să mai fac!
Ana este îngrozită de păianjeni!
Matei refuză să meargă la controlul stomatologic anual.“

Toate acestea sunt lucruri normale de zi cu zi pentru părinții de pretutindeni. Frici, frustrări, anxietăți, emoții, obiceiuri și dinamici și – ca părinți – intervenim.

Prelegeri reci

Aceste situații pot fi adesea motivul pentru care noi alegem să ținem o prelegere. Încercăm să descriem logic o situație. Prezentăm „realitatea”, că majoritatea păianjenilor nu sunt periculoși și că, de fapt, sunt vitali în ecosistem.
Explicăm că sora lor este mult mai mică și că lovirea acesteia nu este niciodată OK – mai ales cu ceva greu, cum ar fi un telefon.
Le oferim un argument foarte rezonabil pentru a-și schimba comportamentul și, uneori, dau din cap și sunt de acord. Vor încerca mai mult, nu vor mai face asta, nu se vor teme data viitoare, vor face ceea ce noi le cerem. Dar vor uita repede.

Și aici nu este vorba despre faptul că nu vor, sau că ne sfidează intenționat. Este pur și simplu despre felul în care am fost construiți, despre felul în care cuvintele ce ne sunt spuse ne fac să ne simțim.

Dar rareori se schimbă ceva. Acest lucru rareori funcționează chiar și cu adulții, să recunoaștem. Îți mai este teamă să vorbești public? Ai întârziat din nou la ședință? Răspunzi defensiv la critici constructive? Ți-au fost date mii de sfaturi, dar nimeni nu ți-a spus povestea potrivită!

O prelegere este rațională, logică, rece și departe de ceea ce suntem noi ca ființe, departe de lumea fascinantă a emoțiilor. O prelegere nu ne va schimba niciodată în profunzime.

Povești calde

O poveste are mereu darul de a ne transpune în lumea personajelor despre care ni se povestește. Ne ajută să ne regăsim cu ușurință în ceilalți, să ne acceptăm cu inima ușoară atât lumina cât și întunericul ce ne poate atinge uneori. Ne ajută să ne asumăm rolul de erou al propriei noastre vieți, definit de alegerile zilnice.

Povestea ne ajută să reținem cu ușurință deoarece trezește în noi diverse emoții, iar de acestea se ocupă una din părțile cele mai vechi ale creierului nostru. Emoțiile sunt cele care ajută informația să pătrundă mult mai adânc în ceea ce suntem.

Există o tehnică alternativă de creștere și educare a copilului, care pare că este relativ nouă. În relaitate, a fost folosită de când specia noastră a deslușit taina cuvântului și, nu numai că este eficientă, este încântătoare: povestirea.poveste, povești

Am fost și suntem echipați pentru asta – la propriu. Neuroștiința este concludentă – folosim povești pentru a ne construi realitățile și a le înțelege. Gândește-te la ziua ta – cât de mult din ceea ce ai spus astăzi, a fost o poveste? Cea mai mare parte? Totul? Când partenerul te-a întrebat despre ziua ta, răspunsul tău a fost o poveste. Când prietenul tău a întrebat despre ultima petrecere, răspunsul tău a fost o poveste.

Deci, în contextul accentului pus din ce în ce mai mult pe calitate în creșterea copiilor – cum de nu este acesta instrumentul de bază al timpului nostru? De ce vrem să reinventăm roata? De ce nu putem vedea realitatea faină și simplă ce a fost mereu la îndemână?

Pur și simplu: frică.

Ne temem să nu știm ce poveste să spunem. Ne temem că vom spune o poveste plictisitoare sau proastă. Ne temem că ai noștri copii vor râde de noi și vor spune „a fost o poveste prostească!”.

Acestor temeri le spun „a fost odată un om căruia îi era frică să vorbească. Era îngrijorat de cum ar suna – ar mârâi? Ar scârțâi? Dar apoi, într-o zi a văzut că un copil era pe punctul de a cădea într-o capcană pe care el însuși a făcut-o pentru a prinde ceva pentru cina familiei. Copilul era prea departe pentru a-l ajunge, așa că în cele din urmă a strigat: „Oprește-te”. Copilul s-a oprit. Copilul se simțea bine – și asta datorită faptului că acel om își învinsese teama și vorbise ”.

Deci aceasta a fost o mică poveste. Intenția a fost să vă fac să treceți de frică, să reformulați povestirile și apoi să vă motivați să deschideți gura și să vorbiți.

Îi este frică copilului tău de întuneric? Spuneți-le o poveste despre un șoarece care are aceeași frică. Apoi – pentru că întunericul face parte din viață – el, nu numai că trece peste el, ci își face din acesta un prieten ce-l va feri de anumite pericole. Pur și simplu inventează și continuă să vorbești până la terminarea poveștii. Este atat de simplu. Nu trebuie să fie profund sau plin de semnificații. Trebuie doar să-i arăți copilului tău că îți pasă suficient pentru a încerca.poveste, povești

Și vei fi uimit. Uneori, o singură poveste poate face diferența. Hărțuirea? Spune o poveste. Vă mutați într-o casă nouă? Spune o poveste. Câinele va fi adormit? Spune o poveste.

Explicați mai târziu, dacă trebuie – dar înțelegeți că prin povestiri, vorbiți limba lor. Limbajul viselor. Limbajul posibilităților infinite. Poveștile au avut mereu și vor avea tot timpul darul de a desfunda cele mai îndărătnice urechi. În plus, este foarte distractiv.

Despre efectele poveștilor asupra creierului copilului tău poți citi mai multe aici

 

Deși trăim vremuri grăbite și credem că nu mai avem timp de povești,  cred că merită să încercăm. Ce avem de pierdut, niște frici?

Dacă vrei să faci din viața copilului tău o poveste de succes, te invit să te înscrii alături de el în Academia Emoțiilor. Cea mai importantă „școală” pe care copiii de 4 – 12 ani o pot absolvi și singurul program din România în care poveștile cu tâlc, joaca cu emoțiile și încrederea, devin scânteia ce-ți va călăuzi copilul întreaga viață pe drumul cel bun. 

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes