3 segmente ale psihologiei copilului relevante pentru educație

schimbare

Ştiai că…în urmă cu câteva secole, psihologia copilului era un concept complet străin? În perioada medievală, de exemplu, copiii erau priviţi ca versiuni mai mici ale adulţilor şi trataţi ca atare. Mai mult decât atât, hainele pe care aceştia le purtau erau identice cu ale adulţilor.

Vremurile s-au schimbat, iar astăzi, copilăria reprezintă o etapă extrem de importantă în viaţa unei persoane. Evenimentele petrecute în copilărie pot avea un impact foarte puternic asupra modului în care ne simțim și ne comportăm mai târziu, ca adulți.

Procesele psihologice ale copiilor, modul în care acestea diferă de cele ale adulților, dezvoltarea de la naștere până la sfârșitul adolescenței, diferențele dintre copii ne sunt făcute cunoscute astăzi de ramura psihologiei copilului, axata în special pe rezolvarea problemelor emoționale sau comportamentale, precum dizabilități de învățare, tulburare de deficit de atenție, hiperactivitate, anxietate, depresie şi afecţiuni ale spectrului autist.

3 segmente ale psihologiei copilului relevante pentru educație

1. Dezvoltarea copilului

Dezvoltarea copilului este primul şi cel mai important segment pe care îl tratează psihologia copilului. Acesta este esenţial în demersul tuturor proceselor ulterioare şi baza de la care porneşte reuşita în viaţă, pe toate planurile.

Joacă creativăInteligenta emoţională, inteligenta socială, capacitatea de a relaţiona armonios cu ceilalţi, abilitatea de a-şi înţelege, accepta şi gestiona emoţiile, dar şi umorul, atât de important, iată, toate acestea sunt aspecte importante ale psihologiei copilului.

Pe lângă dezvoltarea fizică sănătoasă, dezvoltarea cognitiv-socială şi emoţională reprezintă un domeniu al psihologiei copilului, de care ar trebui să ţinem cont şi pe care nu ar trebui să îl tratăm cu superficialitate.

Credem sau nu, fiecare gest sau eveniment mărunt, aparent nesemnificativ, din copilărie poate ascunde frustrări și  poate duce la eşecuri repetate la vârsta adultă.

Suntem tentaţi să ne concentrăm pe hrana, terminarea lecţiilor la timp şi hainele perfect curate ale copilului, însă acesta are nevoi mult mai importante. Neîmplinite în copilărie, acestea vor apărea ca piedici majore la vârsta adultă.

Ce ne învaţă acest domeniu al psihologiei copilului pe noi, adulţii? Ne oferă informaţii la care părinţii noştri poate nu aveau acces, ne ajută să ne corectăm, chiar la vârsta adultă, şi să ne creştem copiii armonios.

Dacă ai 30 de minute pe zi, îţi recomand să arunci un ochi aici şi să descoperi cartea care te va ajuta să pui bazele dezvoltării complexe a copilului tău – şi să îi susţii geniul înnăscut. Descoperă magia!

2. Emoţiile

Planul emoţional este cel mai frecvent abordat în terapia copiilor. Pentru a depăşi obstacole, temeri şi a putea să deţină controlul asupra propriilor acţiuni și gânduri, copilul trebuie să îşi dezvolte inteligența emoţională.

Aceasta presupune înțelegerea sentimentelor și emoțiilor, dar mai ales dezvoltarea unor modalități eficiente de a le gestiona, empatizarea cu ceilalți.

Segmente ale psihologiei copilului

De ce este atât de important planul emoţional? Pentru că îl ajuta pe copil să deţină controlul asupra a ceea ce simte, asupra modului în care va acţiona şi asupra alegerilor pe care le va face.

Emoţiile neînţelese îl vor bloca pe copil în mediocritate, îl vor trage înapoi de la acţiona, de la a încerca lucruri noi, de la a se manifesta liber, fără temeri, şi de la a-şi urma visurile. El va astfel rămâne blocat în cuşca emoţională (teama, lisa încrederii în sine, lipsa de curaj, vinovăţie, ruşine) şi se va retrage cuminte într-un colţ – întrebându-se de ce alţii pot, iar el nu…

Ce ne învaţă pe noi acest domeniu al psihologiei copiilor?

În primul rând, ne învaţă să ne cunoaştem propriile emoţii, să le gestionăm şi să le explica, la rândul nostrum, copiilor. Ne învaţă cât de important este să te cunoşti şi cât de multe poate schimba inteligenta emoţională în viaţa unui copil.

Inteligenţa emoţională rămâne astfel cheia succesului nostru în viaţă.

Aceasta se poate cultiva la orice vârstă, însă cu mai multă ușurință până la vârsta de 5 ani, când neuroplasticitatea atinge cotele maxime.

3. Socializarea

În legătură strânsă cu inteligenţa emoţională se afla socializarea. Socializarea implică dobândirea valorilor, a cunoștințelor și a competențelor necesare – care permit copiilor să se relaționeze eficient şi armonios cu ceilalți. Această etapă începe în primii ani de viaţă, continua până la maturitate, însă perioada copilăriei este cea mai importantă pentru socializare.

Socializarea armonioasă începe de acasă și este strâns legată de relaţiile dintre părinţi, dintre părinţi şi copii, precum şi de gradul de afecţiune şi libertatea de exprimare pe care părinţii o permit copilului.

Copiii care nu reușesc să socializeze şi să menţină relații satisfăcătoare cu ceilalți, pleacă adesea cu această povară şi spre maturitate. Atunci când un psiholog specializat în terapia infantila abordează această problemă, el se concentrează pe reducerea impulsurilor agresive, pe flexibilitate şi adaptabilitatea copilului, pe confortul de care copilul are nevoie pentru a se deschide şi a se încrede în interlocutorii săi.

Cum ne ajută acest domeniu al psihologiei copilului pe noi, adulţii?

familie fericitaAtunci când vorbim despre socializare, psihologii vizează oferirea sentimentului de încredere şi de confort. Putem face şi noi același lucru pentru copiii noştri.

Încurajarea copilului, susţinerea lui în activităţile care îi plac, unde să se simtă apreciat şi antrenat să discute cu ceilalţi, deschiderea noastră totală în comunicarea cu el, empatia şi relaţiile armonioase din familie îl ajuta pe copil să se deschidă, chiar dacă încet, în ritmul său, să devină sociabil.

Vom observa cum copiii timizi au un ritm propriu, ei având nevoie a fi abordați cu calm, răbdare, admiraţie, încredere. Acesta este secretul care ne va ajuta să gestionăm timiditatea.

Ce ar mai trebui să ştii

Astăzi, când informaţia este la îndemâna noastră şi ne oferă tehnici care să ne ajute să evoluăm constant, nimic nu ne mai poate opri din a deveni cea mai bună versiune a noastră.

Deşi instinctul părinţilor rămâne cea mai puternică forţă de decizie – psihologia copilului vine oferă instrumentele la îndemână în procesul dezvoltării, al educaţiei eficiente şi armonioase a copiilor noştri.

Copiii sunt minune, lumină, entuziasm, bucurie şi împlinire constantă. Sunt principalul motiv pentru care ne simţim motivaţi să devenim şi noi, permanent, mai buni. Şi merită, la rândul lor, tot ce e mai bun: răbdare, acceptare, iubire necondiţionată.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes