3 lucruri simple pe care le poți face și care te ajută să-ți înțelegi copilul mult mai bine

Cu toții știm, noi părinții și nu numai (aici intră și bunicii și prietenii fără copii, care inevitabil au avut cândva copii în preajmă) că ai noștri copii au câteodată ceva “ieșiri” mai nepotrivite. De obicei, aceste “ieșiri” vin din dorința copilului de a se (re)conecta cu părintele. Dar despre asta vom vorbi altă dată. În acest articol e vorba de nevoia prezentă a copilului și ce simte în acel moment.

Acum aș vrea să vă spun cum să faceți să înțelegeți aceste mici devieri de comportament. Și cum să reacționați la ele, în 3 pași simpli, fără să cauzați o mare ceartă și să vă stricați buna dispoziție pentru tot restul zilei.

1. Empatia sau cea mai rapidă cale de a intra în mintea copilului

Atunci când copilul tău trece prin stări mai nepotrivite, ai tendința să-i reprimi trăirile, neînțelegându-le, cu fraze de genul:

“Nu ai de ce să plângi, totul este bine.”, “ Nu are de ce să-ți fie frică de întuneric, uite, nu e nimic de speriat.”, “Nu ai nici un motiv să te enervezi, aceea este jucăria fratelui tău.” etc.

Acest tip de fraze nu fac altceva decât să-i accentueze comportamentul copilului. Și să-l facă să se închidă în el și să nu mai vrea să vorbească/destăinuie. Simte că nimeni nu îl înțelege și la un moment dat va refuza să mai vorbească cu părinții lui sau chiar va începe să le ascundă lucruri.

Atunci când copilul tău are o reacție exagerată în privința unui eveniment sau lucru sau situație, nu face altceva decât să-ți arate ce simte. Sentimente pe care noi toți le avem, însa am învațat să le ascundem tocmai pentru că nu am avut părinți care să ne asculte și să empatizeze cu noi si cu trăirile noastre. Am fost învățați că nu e bine să ne arătăm sentimentele și ni s-a permis să le ascundem adânc în suflete.

Inteligența emoțională

Inteligența noastră emoțională a avut de suferit prin faptul că nu a avut ocazia să evolueze așa cum trebuia. Copii voștri au șansa asta, datorită vouă. Începeți să empatizați cu ei atunci când ei iși expun emoțiile pe tava.

3 lucruri simple pe care le poți face și care te ajută să-ți înțelegi copilul mult mai bine 1

Gândiți-vă cum v-ați simți voi dacă ați fi în situația lor sau dacă ați trece printr-o situație de genul. Ce sentimente ați avea? Cum ați reacționa la ele? Nu uitați că ei încă nu știu să-și gestioneze emoțiile la fel ca noi adulții și câteodată o mică frustrare poate exploda într-o mare furie/enervare.

Data viitoare când copilul tău se enervează și țipă pentru că nu i s-a cumpărat acel obiect/jucărie mult dorită, înainte să reacționezi, ia-ți 2 secunde să te gândești cum te-ai simți tu în situația lui/ei. Atenție, nu cum ai reacționa, ci cum te-ai simți și ce anume ai simți!

Mai ții minte cât de mult iți doreai mașina aia și cât a tebuit să aștepți ca să o cumperi într-un final? Prin câte stări ai trecut până să înțelegi că nu ai cum s-o achiziționezi chiar în momentul când ți-ai dorit-o? Te-ai simțit frustrat?

Chiar așa se simte și copilul tău, însă el nu știe să accepte situația încă și să-și gestioneze acel sentiment. Dar va începe să o facă din momentul în care află că mami și tati îl înțeleg, îi înțeleg sentimentele și îl ascultă.

În acest prim pas nu trebuie decât să te oprești pentru câteva secunde și să simți exact ce simte copilul tău, ascultând cu atenție ce zice/face.

2. Răspunde

După ce ai trecut prin ce a trecut și el/ea, folosind empatia, reactionează.

Să luăm exemplul cu jucăria: în loc să vii cu un răspuns de genul: “Încetează! Poți plânge cât vrei, nu iți voi lua jucăria și cu asta basta!” poți spune: “Înțeleg că iți dorești această jucărie foarte mult și te simți frustrat și enervat că nu o putem lua astăzi. Simți că nu o vei avea niciodată și asta te face să-ți fie frică și să te simți neputincios.”

În această fază nu încerca să-i explici copilului de ce nu îi poți lua jucăria, el nu asta vrea să audă. Acum trebuie doar să expui empatia de mai sus în cuvinte și să-i arați că-ți pasă de sentimentele ei/lui, spunându-i exact ce simte, confirmându-i astfel starea prin care trece.

În acest moment copilul tău se simte înțeles și tocmai ai făcut un pas uriaș spre a-l învața cum să-și accepte și cum să-și gestioneze cele mai ascunse sentimente.

Tot ce ai făcut a fost să parafrazezi ceea ce copilul tău spunea, simțea, astfel i-ai dat voie să elibereze acele sentimente negative și să uite instant de incident. Felicitări!

Deși ai tendința să te enervezi și să spui cuvinte pe care mai târziu le vei regreta, abține-te. E în avantajul amândurora, dar mai ales al copilui tău. După o astfel de secvență vă puteți continua ziua liniștiți și fericiți pentru că ați trecut peste faza de mai devreme cu brio. Efectele răspunsului tău calm și plin de empatie se vor vedea aproape instant.

De asemenea, nu uita să-i dai o mare îmbrațișare. Și să-i amintești că ești acolo pentru el/ea, indiferent de reacțiile lui/ei. Suntem împreună la bine și la greu, nu-i așa?

3. Găsiți soluții împreună.

Mai târziu, după ce apele s-au liniștit și ați ajuns acasă sau într-un loc liniștit, puteți relua discuția despre ce s-a întamplat mai devreme și împreună să găsiți soluții.

Explică-i acum copilului tău de ce nu ai putut să-i cumperi acea jucărie. Și dacă o vei putea lua în viitorul apropiat sau nu. Dacă aveați o regulă cum că nu cumpărați decât o jucărie pe săptămână sau nu cumparați jucării decât de Crăciun, zi de naștere etc., acum e momentul să-i aduci aminte de această regulă. Nu uita să iți păstrezi calmul în voce și comportament; arătându-i astfel copilului tău că vrei să cooperați și să rezolvați problema împreună, în echipă.

De multe ori ne tratăm copii ca fiind inferiori. Fără să ne dăm seama că, de fapt, punându-ne la nivelul lor îi putem înțelege cu adevărat. Uităm că aceste ființe magice dau dovadă de înțelepciune și curaj și bunătate. De cele mai multe ori și ne amintim doar de momentele când ei nu au cooperat cu noi.

Să le arătăm că suntem în echipă și orice problemă are o rezolvare atunci când ne punem toți sufletele si mințile la contribuție. Până la urmă și ei sunt, la fel ca noi cei mari, ființe cu nevoi. De cele mai multe ori aceste nevoi sunt pe plan emoțional.

Atunci când uităm de ei și nu le mai acordăm iubirea de care au atâta nevoie, începe și comportamentul mai puțin adecvat.

Alte exemple de comportament nepotrivit și cum folosiți pașii:

Scenariu 1:

“Nu vreau să plec din parc, vreau să rămân cu prietenii mei!” – pe un ton nervos.

Răspunsuri posibile:

Așa nu: “Plecăm acum și nu ai nimic de spus în asta! Spune pa prietenilor tăi și mișcă-te!”” – ton agresiv

Așa da: Observă emoțiile copilului tău și apoi spune -i pe un ton calm : “Ai vrea să mai petreci timp cu prietenii tăi în parc pentru că te simți foarte bine în compania lor. Ești supărat că vom pleca și trebuie să lași distracția. Înțeleg, însă acum e momentul să plecăm.”

Observă reacția copilui tău când îi spui aceste cuvinte pe un ton calm. Și observă, de asemenea, cum el/ea devine cooperant/ă pe loc.

Când ajungeți acasă îi poți spune copilului tău motivul pentru care a trebuit să plecați din parc. Și cum puteți face ca data viitoare să fie gata de plecare la timp.

Scenariu 2:

Sunteți toți acasă liniștiți și cei doi frați se joacă împreună, frumos. La un moment dat, cel mic vine supărat și plângând la voi, părinții: “Andrei mi-a luat mașinuța și m-a lovit foarte tare!”

Răspunsuri posibile:

Așa nu: “ Andrei, dă-i mașinuța fratelui tău în acest moment și cere-ți scuze pentru ce ai făcut! Nu mai este liniște în casa asta, nu se poate să vă jucați și voi frumos ca doi copii cuminți?!”

Așa da: Observă emoțiile din spatele cuvintelor/reacțiilor celui mic și spune-i: “Ionuț, se pare că ești foarte nervos că Andrei ți-a luat mașinuța și te simți rănit și supărat că fratele tău te-a lovit. Ți se pare că ceea ce tocmai s-a întâmplat nu e drept.”

“Andrei, ai vrut să te joci cu mașinuța fratelui tău. Dar nu ai știut cum să o ceri frumos și i-ai luat-o pur și simplu, bruscându-l. Ai simțit că pierzi controlul și ai reacționat în consecință.”

În faza asta probabil că Ionuț s-a oprit din plâns; și ambii copii sunt cu fețele plecate și se simt vinovați de toată scena pe care au provocat-o.

Le poți spune: “Vă simțiți vinovați și vă pare rău de ceea ce tocmai s-a întâmplat. Ați putea să vă luați în brațe și să vă împăcați.”

Apoi încercați să găsiți soluția la această problemă; soluție care stă strict în modul de a comunica a celor doi copii. Data viitoare când se vor afla într-o astfel de situație, cel mare ar putea spune:

“Ionuț, as vrea să mă joc și eu cu jucaria ta după ce termini tu cu ea, se poate?”

Atunci Ionuț s-ar putea să-i dea jucăria fratelui său mai mare chiar atunci sau s-ar putea să i-o dea după ce termină el de jucat. În orice caz, băieții nu se vor mai certa. Și vor invăța să comunice constructiv și să se respecte unul pe celălalt.

Acestea sunt doar 2 exemple, însă sunt sigură că ai zeci de astfel de exemple de la proprii tăi copii. Le poți rezolva foarte ușor empatizând cu el/ea, răspunzându-i cu empatie și găsind soluții împreună.

Acești 3 pași te vor ajuta să înțelegi reacțiile copilului tău. Și te vor ajuta să-ți păstrezi calmul atunci când ești pe punctul de a-ți pierde controlul.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

This Post Has 2 Comments

    1. Tikaboo

      Multumim Ionela!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes