Să fii părinte nu este neapărat ușor, însă este o binecuvântare fără margini care-ți pune aripi în a putea orice. Cu toții ne dorim liniște, echilibru, armonie, uneori însă, se mai întâmplă să și obosim. Da, sunt zile în care nu mai putem și, da, avem voie:

– să nu fim perfecți;

– să fim nervoși;

– să facem greșeli;

– să nu reușim mereu ceea ce ne-am propus;

– să ne simțim rău;

– să nu mai avem răbdare;

– să ne îndoim de noi înșine;

– să fim triști;

– să ne retragem pentru a plânge o vreme;

– să ne trezim târziu dimineața dorind doar liniște, singurătate și o cafea bună;

– să avem 10 minute doar pentru noi etc.

 Să ne învinovățim excesiv atunci când nu reacționăm corespunzător nu este o soluție. Chiar și conflictele sunt necesare și îi ajută pe copii să crească. Uneori ne simțim vinovați când ne lăsăm copleșiți de emoții.

De exemplu, cred că ni se întâmplă tuturor să mai ridicăm tonul la cei mici în diminețile în care timpul pare că zboară; da, chiar și nouă, celor care susținem importanța dimineților senine. Dar copiii sunt divini – au o mare capacitate de a ierta.

Este în regulă să greșim atâta vreme cât revenim asupra comportamentului nostru și-i explicăm copilului ce simțeam în momentul în care am reacționat într-un anumit fel: „În această dimineață am fost supărată, mi-era teamă că am întârziat, așa că m-am enervat și am țipat la tine. Nu am procedat corect și te rog să mă ierți.”

Acest lucru îl va liniști și îl va învăța să pună întrebări. În majoritatea cazurilor, copilul tău te va înțelege și îți va oferi și o îmbrățișare.

Alteori, te va mustra și-ți  va spune că ai exagerat. Cert este că, în acest fel, va învăța la rândul lui să-și recunoască greșelile și să spună „îmi pare rău”. Învățarea faptului că oricine poate greși este o lecție importantă în viață – anulează critica, autocritica și nevoia de perfecțiune.

 In concluzie, trebuie să acceptăm că nu putem fi nici perfecți, nici întotdeauna disponibili. Ca părinți, scopul nostru este acela de a face tot ce putem pentru binele copilului. Însă în același timp, trebuie să fim conștienți că starea de bine a copilului se află în strânsă legătură cu starea noastră de bine.

Da, avem dreptul la timp pentru noi înșine, pentru a ne încărca bateriile, pentru a medita, pentru a respira. În plus, până și frustrarea este importantă pentru dezvoltarea copilului. Îl învață despre absență, așteptare și reuniune.

Pentru a crește frumos și echilibrat, copilul trebuie să învețe echilibrul, să fie bine cu toate realitățile vieții.

Responsabilitatea pentru acțiunile copilului  este ceva care ne poate speria. Să ne dăm însă dreptul de a învăța  din greșeli atât noi, cât și copilul. Să ne acceptăm și atunci când nu suntem tocmai senini; la urma urmei, suntem doar ființe umane; atâta timp cât facem tot posibilul și–l facem cu dragoste, acesta este cel mai important lucru.

 

This Post Has One Comment

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes

Ultimele produse