Fiecare părinte îşi doreşte să aibă un copil împlinit, mulţumit cu sine, de succes, care să privească viaţa cu deschidere şi bucurie. Însă lipsa informaţiei îi determină pe mulţi părinţi să îşi programeze copiii către eşec… fără să ştie măcar că fac acest lucru.

Cum? Simplu. Prin cuvinte. Copiii înregistrează orice cuvânt. De fiecare dată când eşti tentată să crezi că e mic, că nu înţelege ce spui sau că uită repede, aminteşte-ţi că, de fapt, copilul este o arhivă de cuvinte, stări şi atitudini. Stochează orice informaţie şi, fiind prea mic pentru a o cerne, şi-o însuşeşte şi o transformă în succes sau eşec.

Exact.

Cele trei propoziţii prin care îţi programezi copilul pentru succes

Iată de ce e atât de important să cântărim fiecare cuvânt pe care îl adresăm copilului. Un moment de răbdare, atunci când suntem furioşi, ne scuteşte de o mie de momente de regret – pe viitor.

Ca părinţi, suntem responsabili să educăm creierul copilului, în primii ani de viaţă, – oferindu-i credinţe pozitive.

În volumul Noua Psihologie a succesului, câteva dintre regulile simple care îl ajută pe copil să atingă succesul sunt:

  • Aprecierea, de către părinţi, a strategiei de acţiune a copilului
  • Aprecierea efortului şi susţinerea în procesul perfecţionării
  • Găsirea unei noi strategii, în caz de eşec
  • Niciodată reproşul

Iată 3 fraze prin care îţi poţi programa copilul pentru succes

1. Eşti creatorul vieţii pe care ţi-o doreşti

Deja nu mai este un secret: un număr considerabil de părinţi aleg să le spună copiilor, încă de mici, că viaţa este grea, că numai cei bogaţi reuşesc, că totul este bazat pe compromis şi că în viaţă totul este la întâmplare, bazat pe noroc.

fetita inspirataNorocul este un factor foarte mic în procesul succesului. Primul lucru pe care un copil ar trebui să îl ştie despre succes este acela că, succesul reprezintă un cumul de încredere, muncă, cunoaştere de sine şi perseverenţă.

Copilul trebuie să ştie că poate realiza ce îşi doreşte şi nu trebuie să îşi pună baza în noroc sau în ce poate să apară, la un moment sau altul în viaţă.

Trebuie să audă că eşecul său nu e vina nimănui şi nici succesul său nu este responsabilitatea nimănui, ci el singur poate realiza tot ce îşi doreşte: prin implicare, pasiune, muncă, responsabilitate şi depăşirea eşecului, ori de câte ori va fi nevoie. Ştii cum se spune: succesul este curajul de a continua atunci când toţi ceilalţi renunţă.

2. Banii au valoare atunci când îi câştigi singur

Într-o conferinţă de educaţie financiară pe care am urmărit-o recent, am rămas concentrată pe o frază extrem de interesantă.

Oferă-i copilului suficienţi bani încât să poată face ceva, dar niciodată atât de mulţi încât să nu mai facă nimic.

De ce mi-a plăcut? Pentru că o mulţime părinţi dau copiilor bani pe mână… pentru orice îşi doresc. Nu numai în primii ani de viaţă, dar şi mai târziu. Copilul meu are de toate, îşi permite orice, merită totul. În regulă. Orice părinte îşi doreşte să îi ofere totul copilului.

Însă este oare această metodă corectă? Copilul nu trebuie decât să ceară, nu este motivat să mai facă nimic, ştie că pentru el nu există obstacole de trecut, se consideră bogat şi nu se fereşte să ofere această veste şi colegilor, la şcoală.

fetita cu bani

Da, cunoaştem cu toţii, o mulţime de copii care se mândresc cu banii părinţilor şi se descurcă minunat să îi umilească pe cei mai puţin înstăriţi. Este în regulă? Nu. Este vina copilului? Nu. Este vina părinţilor, ca întotdeauna.

Părintele este cel responsabil cu educaţia financiară a copilului, cel care îi oferă atât cât are nevoie, cu adevărat, la vârsta lui – şi cel care îi explică investiţia în studii pentru ca, mai târziu, să fie perfect capabil să îşi câştige banii prin prisma pregătirii sale, din ceea ce îi place şi face cu adevărat bine.

Copilul trebuie să înţeleagă că banii părinţilor nu îl fac pe el bogat, iar valoarea banilor este direct proporţională cu implicarea personală în câştigarea acestora. N-ai observat că o mulţime de copii fără posibilităţi ajung oameni de succes? De ce? Pentru că au înţeles strategia şi ştiu că ei singuri îşi pot schimba situaţia şi se pot ridica prin educaţie, în timp ce copilul căruia i se oferă totul pe tavă… nu prea mai găseşte motivaţia de a face el însuşi ceva.

3. Eşti unic! Nu trebuie să te compari cu nimeni

În momentul în care părintele îşi compară permanent copilul cu alţi copii, acesta înţelege despre sine că nu este bun. Începe să se simtă inutil, să creadă că totul e greu, că nu poate, că nu e capabil, că nu merită, că va eşua. Şi chiar va eşua. Din păcate… cu legile universale nu ne prea putem lupta.

În schimb, atunci când copilului i se reaminteşte permanent că singura competiţie este cu el însuşi, că nu trebuie să se compare cu nimeni, pentru că fiecare are o situaţie unică şi un trecut unic, iar unicitatea este cea care ne aduce, adesea, succesul, atunci copilul va înţelege că nu este nimic în neregulă cu el – şi că trebuie doar să schimbe strategia, să muncească mai mult, să se perfecţioneze  – atunci când se loveşte de eşec.

Când comparaţia şi competiţia încetează… începe să se facă loc pentru desfăşurarea propriului EU şi pentru învăţare, perfecţionare şi definirea strategiei personale, adică exact ceea ce îl va ajuta să atingă succesul. Cea mai importantă calitate de care copilul tău va avea nevoie în viață este inteligența emoțională. Dezvoltă-i inteligența emoțională copilului tău cu EQ GAME.

Concluzie

Fără îndoială, succesul înseamnă înţelegerea autenticităţii şi o bună cunoaştere de sine. Însă până ca un copil să poată să îşi înceapă autoeducarea şi să îşi formeze propriile credinţe despre viaţă şi succes, familia este cea căreia îi revine datoria de a folosi, pentru programarea creierului copilului, doar expresii pozitive, sănătoase, motivaţionale şi încurajatoare. Expresii care să îl ajute pe copil să privească spre viitor cu încrederea că succesul nu este o iluzie şi nici nu aparţine doar unora, selectiv.

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes