O Poveste În Care Mulți Părinți Se Vor Regăsi

Într-o zi frumoasă de vară, doi adolescenți (Andrei și Bogdan), colegi de bancă, au absolvit liceul. Deși păreau firi diferite, cei doi se asemănau în multe privințe.

Amândoi iubeau matematica, amândoi erau (relativ) cuminți, isteți și muncitori și amândoi aveau visuri mărețe.

Recent cei doi s-au revăzut la reuniunea de 20 de ani.

Andrei lucra la o companie mare și câștiga un salariu destul de bun.

Avea o familie, un copil, o mașină și propria casă.

Cu ani în urmă ar fi crezut că având lucrurile astea o să fie fericit.

Dar nu era fericit deoarece nu își dezvoltase o abilitate, despre care îți voi vorbi un pic mai târziu.

Lipsa acestei abilități i-a creat o grămadă de probleme în toate aspectele vieții...

Muncea mult și munca nu îi aducea foarte mari satisfacții, cu excepția faptului că primea un salariu suficient încât să-și plătească facturile, să-și întrețină soția și copilul ce abia făcuse 1 an.

Iar acasă, deși aveau o scumpete de copil, el și soția sa se certau din nimicuri mai tot timpul.

Ba mai mult, și la muncă începuse să se ciondănească cu șeful direct tot mai des din te miri ce.

Una peste alta, toate lucrurile astea îi afectau sănătatea.

Pierdea nopțile în fața calculatorului, ceea ce îl forța apoi să consume mari cantități de cafea care îi dădea insomnii din ce în ce mai dese.

Sport nu făcea și mai exagera un pic și cu mâncarea (având câteva kg bune peste media normală).

Plus că, deși în clipa în care i s-a născut baiatul și-a propus să se lase de fumat ca să nu-i dea un exemplu negativ, stresul îl dusese acum la 2 pachete de țigări la zi.

Cu toate astea nu își dădea seama cât de gravă era situația sa deoarece toate lucrurile astea se instalaseră treptat în viața lui.

Era precum o broască pusă la fiert pe foc mic care stă în oala până moare, nesimțind pericolul.

Iar dacă nu ar fi fost acea reuniune, probabil că niciodată nu ar fi avut curaj să recunoască, măcar în sinea lui, toate lucrurile astea.

Reîntâlnirea cu Bogdan a fost însă un șoc…

Și Bogdan avea o soție, o relație foarte frumoasă, și un copil cam de aceeași vârstă cu a lui Andrei.

În plus Bogdan părea cu cel puțin 5 ani mai tânăr decât Andrei, și deși în copilărie nu fusese tocmai o fire sportivă (dacă vă aduceți aminte începutul povestirii noastre, ei amândoi iubeau matematica, nu sportul) acum avea corpul și încrederea de sine pe care le afișează de obicei marii sportivi.

Cu toate astea, fără să scoată un cuvânt, se vedea că nu este un om stresat, obosit sau nefericit.

Ba din contră, Bogdan radia de bunăstare fizică și psihică.

Dacă ați fi auzit discuția dintre cei doi, poate ați fi zis:

“Normal, și eu aș fi fost fericit în locul lui Bogdan. Și eu aș fi avut timp să mă bucur de viață, să fac sport și să am grijă de mine”.

Se pare că lui Bogdan îi mersese foarte bine.

La 30 de ani înființase propria lui companie, iar acum, după câțiva ani de muncă, această companie îi aducea un venit frumos și constant.

Plus că reușise să pună compania pe pilot automat, așa că uneori ziua lui de lucru nu depășea mai mult de 3 - 4 ore.

Acum, dacă ești ca mine, probabil că te vei întreba:

Ce a făcut diferența dintre Andrei și Bogdan?

Ambii au avut parte de aceeași educație și proveneau din același mediu.

Ambii erau căsătoriți și aveau câte un copil de aceeași vârstă.

Până la urmă vedem astfel de povești tot timpul.

Oameni plecați în viață cu exact aceleași șanse, dar care ajung totuși la rezultate diferite.

Ce îi diferențiază pe toți acești oameni?

Vă mai aduceți aminte că la începutul povestirii vă spuneam că deși seamăna destul de mult, cei doi au firi diferite?

Ce n-a spus Bogdan, deoarece nu îi plăcea să se plângă, este că nici pentru el nu fusese viața atât de roz tot timpul.

L-a început și el a lucrat ca angajat, apoi a decis că vrea ceva mai mult.

Primii ani în afaceri au însemnat multă muncă, multe eșecuri și hopuri de trecut.

Dar, datorită firii sale, el a trecut peste toate astea și a reușit să-și construiască o afacere de succes.