Așa cum am mai spus, viața alături de un copil este o adevărată provocare uneori. Noi, adulții, etichetăm adesea diverse acțiuni „îndrăznețe”, precum: cățăratul, testarea gustului anumitor produse nu tocmai comestibile și tentația de a transforma orice instrument într-o jucărie interesantă, ca fiind caracteristici ale copiilor „neastâmpărați”.

Lucrurile stau însă ușor diferit. Copilul are uneori un comportament indezirabil, nu pentru că vrea să-ți dea ție bătăi de cap, ci pentru că, pur și simplu, la momentul respectiv, acele acțiuni îi par extraordinar de interesante.

Pentru a cunoaște lumea, este nevoie s-o explorăm. Pentru a ne cunoaște pe noi înșine, iar mai apoi pe cei din jur, este nevoie să ne punem la încercare. Să ne testăm răbdarea, reacțiile – limitele, într-un cuvânt.

Astfel, un comportament indezirabil este o consecință a simplului fapt conform căruia copilul nu posedă încă acele deprinderi, care să-l ajute să înțeleagă ce anume poate fi periculos sau cum anumite fapte pot răni persoanele din jurul său.

Iar atunci când adulții trasează limita, oprind copilul să-și desfășoare în voie „experimentele”, acesta din urmă se va simți frustrat și, cel mai probabil, va tine morțiș să-și manifeste supărarea, furia.

5 pași siguri pentru „dezamorsarea” unei crize de plâns a copilului

Hai să vedem ce poți face atunci când te afli față în față cu un copil care nu-și mai poate ține în frâu emoțiile și pe care și le exprimă, răbufnind într-o criză de plâns.

În primul rând, înainte de a primi soluția problemei, este nevoie să cunoști foarte bine datele.  Așadar, să vedem – Cu ce fel de criză avem de-a face?

Criza pe care o traversează copilul – acest balaur cu șapte capete, care pune dintr-odată stăpânire pe micuțul tău îngeraș – se manifestă diferit:

  • Criza de furie – „trezită la viață” de o emoție puternică de frustrare – implică, cel mai adesea, un comportament agresiv, precum: lovitul cu picioarele, aruncatul lucrurilor, bătutul din picior, muşcatul.
  • Criza de supărare – declanșată atunci când copilul se teme sau se simte debusolat –  se manifestă prin șiroaie de lacrimi, ce par a nu se mai termina, suspine adânci, uneori tăvălit pe jos.

Acum, că am descoperit de câte feluri pot fi aceste manifestări comportamentale indezirabile, să trecem la următorul factor implicat în această ecuație – părintele. Să vedem, ce faci tu atunci când copilul tău este în plină desfășurare a unei crize puternice, fie ea de furie sau de supărare?

Ai trei posibilități:  5 pași siguri pentru „dezamorsarea” unei crize de plâns a copilului 5

  • Te înfurii
  • Devii exagerat de îngăduitor, în speranța că-ți vei liniști astfel copilul
  • Cedezi, părăsești terenul

Niciuna dintre aceste trei variante nu este de dorit. De ce? Pentru că fiecare nu face altceva decât să alimenteze manifestarea neadecvată a copilului.

Dacă îți dorești să afli câteva trucuri, care să te ajute în meseria de părinte, cartea „Copilul tău este un geniu!” îți vine în ajutor. Află mai multe de aici.

Totuși, ce-ar fi de făcut pentru „dezamorsarea” unei crize pe cale să facă ravagii în calea sa?

1. Distragerea atenției copilului

Această tehnică va avea succes, însă doar în primele etape ale crizei, înainte ca aceasta să ia amploare. Noi, părinții, putem anticipa adesea anumite reacții ale copiilor noștri, printre care și declanșarea „furtunii” de lacrimi și suspine.

Cum să procedezi, astfel încât să deviezi atenția acestora? De îndată ce simți că te afli în mijlocul unei situații tensionate, adu în discuție un subiect interesant sau arată-i copilului ceva care să-i capteze atenția. Dirijează-i copilului gândurile în altă direcție, pune-i o întrebare, care să-i focuseze atenția pe identificarea răspunsului. Apelează la umor și ajută copilul să se îndepărteze de punctul cel mai fierbinte dinaintea declanşării unei crize.

2. Comportă-te firesc

Dacă încercările tale de a distrage atenția copilului dau greș, comportă-te natural, asistă la declanşarea crizei fără a te implica. În definitiv, acesta vrea doar să-ți atragă atenția, iar manifestarea va lua sfârșit curând, dacă reușești să-ți păstrezi calmul.

Există totuși situații destul de stânjenitoare, care cer intervenția ta. Iată ce poți face în astfel de momente:

3. Trage cu putere aer în piept

crize de plans copilTrebuie să știi că, un răspuns sănătos la furie te va ajuta în primul rând pe tine, apoi va salva o situație sortită eșecului. Astfel, înainte de a reacționa la situația tensionată, ia totul ca pe o provocare – un exercițiu de a-ți stăpâni reacțiile de moment. Acest lucru nu va spune despre tine că ești o persoană slabă, dimpotrivă, este un semn de autocontrol.

Ce ai de făcut? Numără până la 10 și trage aer adânc în piept, înainte de a-i vorbi copilului. Controlându-ți reacțiile, nerăspunzând primului impuls, vei scăpa și de sentimentul de vinovăție sau rușine, care se instalează, de obicei, imediat după ce ai „explodat”.

4. Contact fizic cu copilul

Ridică-ți copilul în brațe, mângâie-l, în încercarea de a-i transmite mesajul că se află în siguranță. Că nu este singur cu niște emoții mult prea puternice.

Fă-ți sentimentele cunoscute, explicând cum te simți tu atunci când ai de-a face cu o criză a copilului. Este un feedback constructiv, un mod rațional și respectuos de a reacționa la furie.

Vei arăta astfel respect și vei lua în seamă propriile emoții, păstrându-ți totodată sănătatea organismului. Dacă criza continuă însă, lasă copilul jos, explicându-i că-l vei lua din nou în brațe atunci când se va opri.

5. Exprimă-ți mulțumirea 5 pași siguri pentru „dezamorsarea” unei crize de plâns a copilului 6

Atunci când copilul se liniștește, ia-l din nou în brațe, mulțumește-i pentru că s-a oprit, apoi deviază-i atenția. Lasă copilul jos ori de câte ori dă semne că va izbucni din nou în plâns.

Nu ridica niciodată tonul atunci când îi vorbești. Întreabă-te cum te-ai simți tu dacă, atunci când ești supărată, cineva s-ar răsti la tine. Dacă răspunsul este unul negativ, atunci oprește-te.

Ce ar mai trebui să știi?
  • După ce situația s-a calmat, nu-i mai vorbi copilului despre criză.
  • Majoritatea crizelor se petrec în locurile aglomerate, acolo unde copilul este suprasolicitat de zgomote, lumini. Gândește-te la un joc, pe care să-l ai pregătit pentru astfel de momente. Vei reuși astfel să captezi atenția copilului pentru câteva momente bune.
  • Implică-l pe cel mic în activitate, permite-i să te ajute. Faceți planuri împreună pentru ziua respectivă.
Concluzia

Tot ce ai de făcut este să-ți ajuți copilul să înțeleagă că mușcatul, lovitul cu picioarele, țipetele reprezintă comportamente indezirabile, pe care tu nu le vei tolera. Păstrează-ți chipul senin, zâmbetul pe buze, arătându-i acestuia că lucrurile vor decurge normal atunci când se va liniști.

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes