La întrebarea „Ce ți-ai dori cel mai mult de la relația cu al tău copil?”, foate mulți părinți care intră în „Clubul lui Tikaboo” răspund că își doresc să fie prietenii propriilor copii.
Primind sute de astfel de răspunsuri, mi-am dat seama că nu e doar o excepție, ci o tendință și m-am întrebat oare ce se ascunde în spatele acestei afirmații. Am ajuns la 2 posibile răspunsuri: pe de o parte, părinții își doresc ca cei mici să se simtă atât de apropiați de ei și atât de în siguranță, încât să le poată împărtăși orice. Pe de altă parte, este teama părinților că ai lor copii vor greși, că se vor abate de la drumul cel bun, iar ei, neștiind, nu-i vor putea ajuta.
Rolul părinților în viața copiilor
Pentru a vedea dacă este o idee bună sau nu să fim prietenii copiilor noștri, fără a impune limite și reguli, să vedem ce înseamnă să fii părinte.
După mine, rolul părinților este de a oferi iubire necondiționată, de a construi un cadru de siguranță pentru ca cei mici să crească și să se dezvolte pe deplin, de a fi ghidul acestora în această călătorie minunată, dar sinuoasă, care este creșterea și maturizarea.
Și, mai presus de toate, părinții sunt modele. Până la urmă, așa învață copiii noștri, prin exemplu, mai degrabă decât prin orice le spunem noi. De aceea, părinții, din dorința de a le insufla copiilor anumite valori, principii de viață, lucrează mai întâi la propriul comportament, pentru a-și dezvolta acele abilități pe care vor să le vadă și la cei mici.
Și mai avem un rol, unul decisiv.
Părinții stabilesc limite – limite sănătoase care să-i țină în siguranță pe copii – precum și o structură și așteptări în ceea ce privește comportamentul. Toate acestea fac parte din pregătirea pentru viață, pe care fiecare părinte își dorește să i-o asigure copilului, astfel încât acesta, ajuns la vârsta maturității, să fie independent, încrezător în forțele proprii, cu un sens clar al direcției sale în viață.
Vrei să fii un părinte cool și crezi că rolul de prieten care nu impune limite și reguli te va ajuta
Mulți părinți își asumă acest rol, al prietenului care nu impune reguli pentru a fi o mamă/un tată cool. Un părinte cool nu impune limite în ceea ce privește orele de culcare sau alimentația sănătoasă – ce mai contează că azi se culcă la 12 noaptea, iar mâine trebuie să se trezească la 6.30 pentru a merge la școală, unde are un test la matematică sau că mănâncă la McDonalds, 3 zile pe săptămână?
Un părinte cool nu spune NU atunci când adolescentul de 16 ani vrea să consume alcool la o petrecere. S-ar putea să zici că o bere nu e o mare problemă. Am fost cu toții adolescenți și știm cum e. Da, dar uneori de la o bere la a te urca băut la volan, e doar un pas.
Părinții cool vor să evite conflictele cu copilul si atunci îl lasă să ia decizii care îl depășesc mult ca grad de înțelegere (cum ar fi să-și aleagă școala la vârsta de 6 ani sau să hotărască pentru tine atunci când ai de ales între a rămâne sau nu în relația de cuplu cu soțul/soția?).
Dacă asta înseamnă să fii un părinte cool, eu zic, PAS, nu e pentru mine!
Prietenii cei mai buni își împărtășesc totul
Părinții își doresc ca ai lor copii să le spună totul, să nu aibă secrete față de ei. Dar prietenia înseamnă reciprocitate, înseamnă că și tu, ca părinte, îi spui totul copilului tău. În aceste condiții există riscul să-i împărtășești prea multe, despre starea ta emoțională, despre conflictele tale cu soțul/soția (doar un exemplu), despre problemele tale cu banii și așa mai departe. Multe dintre aceste informații pot fi prea greu de digerat pentru un copil – mai ales dacă e mic – îl împovărează și îl fac să se maturizeze prea devreme.
Sau poate chiar e forțat să aleagă o tabără ori alta, în cazul unor probleme în cuplu.
Copilul poate simți chiar că e responsabil pentru starea ta de bine, pentru emoțiile tale!
Susțin și practic sinceritatea și o deschidere foarte mare față de copiii mei. Dar să nu uităm cine suntem. Noi suntem stâlpul de siguranță. Noi suntem oaza de încredere și iubire necondiționată.
Noi suntem NORDUL pentru copii.
Prietenii vin și pleacă. Părinții sunt acolo, orice-ar fi!
Importanța separării și a individualizării
Pe de altă parte, pe măsură ce cresc, copiii noștri au nevoie să se vadă ca ființe separate, ca indivizi unici și valoroși, independenți și capabili să ia decizii bune, să greșească și să învețe, să cadă și să se ridice… să trăiască.
Aici aș reveni la ideea de început puțin. Am discutat faptul că, în spatele acestei dorințe de a fi prietenul propriului copil se poate ascunde teama că al nostru copil va greși, va eșua. Și oare această teamă nu transmite copilului neîncrederea noastră în judecata lui, în puterea lui de a alege și, până la urmă, în dreptul lui de a învăța din greșeli?
Oricât ar fi de dureroasă desprinderea copiilor de noi – în anii adolescenței – aceasta se întâmplă și este chiar necesară pentru creșterea și dezvoltarea lor, iar acești tineri, pe care noi îi vom vedea întotdeauna ca fiind puii noștri, au nevoie să-i vedem și să-i apreciem pentru cine sunt cu adevărat. Să avem încredere în ei și să fie siguri că avem brațele deschise către ei atunci când vor avea nevoie de un sfat sau o mână de ajutor.
Aceasta este relația pe care mi-o doresc cu fiul și cu fiica mea. Nu una de prietenie fără limite și reguli!
Cum rămâne cu timpul petrecut împreună?
Pentru copii, cea mai mare dovadă de iubire este timpul petrecut împreună… sigur nu-ți spun nimic nou aici.
Dar vorbim de o conectare reală, de joacă, de ascultare empatică, de ghidarea emoțională, mai ales în mijlocul furtunilor de emoții.
Toate acestea construiesc o relație apropiată, acel gen de relație în care copilul se simte în siguranță să-ți împărtășească orice. Pentru că știe că-l iubești orice-ar fi, că îl asculți și că ești de partea lui. Asta e tot ce are nevoie…
Dacă tot am adus vorba de joacă, vă puteți conecta prin jocul de construcție „Orăşelul Stinghiuţă” unde orice devine posibil. Construcţiile sunt ridicate cu entuziasm, iar adulţii şi copiii devin parteneri de încredere într-un joc distractiv-educativ.
Copilul se joacă şi totodată învaţă, se dezvoltă, îşi formează personalitatea. Cărămizile din lemn, deşi lipsite de culoarea, strălucirea sau bateriile altor jucării, au o mulţime de beneficii. Printre ele amintim: dezvoltarea creativității și rezilienței, a încrederii în sine și exersarea uneia dintre abilitățile cele mai solicitate pentru a răzbi în lumea de mâine, rezolvarea problemelor.
Află mai multe despre Orășelul Stinghiuță de aici.
