Eram un copil de 8 ani și creșteam văzând cu ochii.

Conjunctura în cadrul familiei nu îmi pria, să spunem așa, fratele meu mai mare intrase într-o gașcă de copiii mai descurcăreți și nu mai avea timp de frățiorul mai mic, ceialalti 2 frați erau prea mari să mai stea cu mine, erau cu fetele și cu ce le putea oferi viața de adolescent.

Apoi, părinții mei erau ocupați cu afacerea de familie și cu un mic conflict de familie, că așa era pe vremea aceea.

Oarecum oamenii țineau la convingerile lor puțin mai mult decât ar fi trebuit și astfel se generau conflicte de tot felul care țineau.

De fapt, de aici a început dezvoltarea inteligenței mele emoționale, din acea perioadă și asta pentru că, fiind copil, fără atenția necesară, încă la acea vreme căutam în stânga și în dreapta validare sau atenție din partea adulților și nu o găseam.

Așa că, în toate aceste căutări, la un moment dat mi-am dat seama că eu ar trebui să înțeleg ce se află în spatele acestui conflict de familie și cum pot ajuta pentru că mi-am dat seama că armonia nu se regăsește în familia mea tocmai datorită acestui conflict.

Astfel, am început să simț, să empatizez cu toți cei implicați și, fără să îmi dau seama, începusem să îi simt pe toți ceilalți, și, oarecum, fiecăruia dintre ei să le dau dreptate, din perspectiva  lor.

Dar crescând într-un mediu în care logica putea fi doar dintr-o singură perspectivă și nu avea sorți de izbândă o altă perspectivă, mi-am dat seama că nu am nici o șansă, așa că, am renunțat și am început să mă concentrez pe singurul lucru pe care îl puteam controla: pe mine însumi.

Și am început să generez trăiri, mai exact, visam cu ochii deschiși la o lume în care nu există conflicte, în care oamenii nu aleargă după bani și în care toată lumea trăiește în pace și în armonie.

Nevoia de a trăi, de a fi viu şi plin de viaţă... 3

Totul se întoarcea la armonie și cum aceasta o regăseam în natură, mai tot timpul eram în natură, plecam de la bloc mai mereu, pe malul râului din oraș, a lacului de acumulare, în pădurile din jurul orașului sau, pur și simplu, în parcurile orașului.

Citeam foarte mult și o mare parte din aceste trăiri îmi erau date de evenimentele din cărțile copilăriei scrise de Jules Verne, Alexandre Dumas, Balzac, Victor Hugo, Sienkyevich, Sven Hasell șamd.

Eram un copil care îmi gestionam emoțiile și trăirile din o lume virtuală și asta s-a întâmplat îndeajuns de multă vreme.

Cert este că tot ce am făcut atunci este izvorul creativității mele de acum, să spunem așa, a fost modul meu de a construi de câte ori aveam nevoie o stare, o trăire.

Cumva a fost deschizătorul de drum în ceea ce privește inteligența emoțională, îmi amintesc foarte clar și acum că aveam momente când mergeam singur în natură și mă întindeam pe spate și visam cu orele și îmi generam trăirile pe care mi le doream.

La acea vârstă gândeam calitativ și nu cantitativ cum învățasem în societate mai apoi, cert este că rămăsese spiritul meu cu acest impuls nesăbuit spre libertatea nemărginită, ce o pot oferi doar trăirile emoționale.

Cert este că a gestiona emoțiile este apanajul creativității și a omului liber care reușește să exprime potențialul din el și tot acest izvor se trage din acele momente în care visam cu ochii deschiși și astăzi pot afirma că sunt liber și că viața este exact așa cum mi-am dorit să fie.

Faptul că nu este zi în care să nu celebrez viața și că fericirea de a trăi este tot ce am nevoie, este, să spun așa, un cadou pe care mi l-am oferit fără să știu datorită unei conjuncturi de familie căreia îi sunt mai mult decât recunoscător.

Ce pot să îmi amintesc este faptul că toți cei din jur îmi spuneau să nu mai visez și să trăiesc cu picioarele pe pământ, că sunt prea aerian, iar eu am făcut tocmai pe dos.

Iar dacă ne uităm acum în societate, observăm că suntem nemulțumiți tocmai de societate pe de-a întregul ei și este evident că, dacă vrem alte rezultate, este necesar să schimbăm paradigma socială.

Pe scurt, să facem taman invers decât fac majoritatea în societatea actuală și, cu siguranță, vom obține alte rezultate.

Iar eu aici vorbesc de modul în care ne educăm copiii.

Ceea ce îţi doreşti pentru copilul tău este exact ceea ce oferă societatea sau vrei mai mult de la el/ea?

Florin Alexandru

 Un spirit liber și fericit

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes

Ultimele produse