Uneori, din diferite motive, adolescenții preferă să folosească minciuna în detrimentul adevărului. De foarte multe ori, un adolescent alege să mintă pentru că este concentrat asupra prelucrării propriei identități, iar prin intermediul minciunii, acesta se simte mai stăpân asupra propriei persoane, considerând că astfel ar reuși să controleze mai bine abilitatea sa de a lua decizii. Totuși, acesta nu e unicul motiv pentru care minciuna pare mai tentantă decât adevărul în rândurile adolescenților.

Un studiu condus de Nancy Darling, specialist în domeniul minciunii la vârsta adolescenței, arată că în jur de 96% dintre adolescenți mint. Ca părinte, e dificil să realizezi că adolescentul te minte, că evită să îți spună adevărul și, inevitabil, ți-e frică de faptul că se va obișnui să mintă, să ascundă adevărul pentru a obține unele lucruri. De asemenea, nu poți să nu te gândești la consecințele minciunilor – atât asupra adolescentului, cât și asupra celor din jur – și, de cele mai multe ori, acționezi din teamă, certându-l, pedepsindu-l, crezând că astfel îl vei determina să nu mai mintă.

Există diverse motive pentru care un adolescent alege să folosească minciuna în detrimentul adevărului. Iată câteva dintre ele:

• Ca să obțină aprecierea și iubirea celor din jur, în special din partea părinților, preferă să mintă, dorind să impresioneze sau considerând că va primi mai multă apreciere și mai multă iubire atunci când își va atribui o faptă/un merit care nu îi aparține.
• Din frica de a nu fi certat, de a nu fi criticat, de a nu fi pedepsit – un adolescent alege, de cele mai multe ori, să mintă pentru că îi este frică de consecințele ulterioare ale faptele lui. Dacă de obicei este certat pentru o notă mică, își va dori să mintă în legătură cu notele pe care le obține, pentru că nu își dorește să fie din nou certat/pedepsit și pentru că îi este teamă de urmări.
• Din frica de a nu fi acceptat – de multe ori, un adolescent își ascunde faptele pentru că se gândește că va fi criticat de către părinți pentru ceea ce a făcut/pentru ceea ce a spus, că va fi mai puțin iubit/apreciat de către cei din jur.
• Ca să nu îndeplinească o anumită sarcină/responsabilitate, adolescentul poate minți în legătură cu aceasta, de exemplu spălarea dinților, curățenia în propria cameră etc.
• Pentru că regulile impuse de părinți i se par incorecte și nu vrea să le respecte.
• Ca să nu rănească, să protejeze sentimentele cuiva, chiar și ale părinților.
• Ca să își stabilească propria independență și autonomie.

Nu numai motivele pentru care minciuna este o modalitate des folosită de către adolescenți sunt importante, ci e relevant de știut în legătură cu ce aspecte pot minți:

• relațiile romantice, întâlnirile cu cineva de sex opus;
• prieteniile, identitatea prietenilor lor;
• fumatul, alcoolul;
• activitățile la care iau parte;
• notele de la școală, temele etc.

Cum îți poți ajuta adolescentul astfel încât să înțeleagă că minciuna nu e benefică și, astfel, determinându-l să renunțe la acest „obicei”?

În primul rând, e foarte important să nu îl pedepsești și să nu îl critici atunci când observi că te minte, ci să fii calm și să încerci să te gândești la motivul pentru care alege să ascundă adevărul, evitând să-l judeci.

În al doilea rând, încearcă să fii sincer și onest în ceea ce privește relația cu el (și nu numai). Copiii, adolescenții tind să copieze comportamentul părinților, de aceea, dacă va simți și va realiza că unul dintre părinții săi alege să mintă pentru a ieși din anumite încurcături sau pentru a scăpa de o anumită responsabilitate/sarcină etc., se vor folosi și ei, în viitor, de minciună, tot din aceleași considerente.

Setează-i adolescentului limite sănătoase, reguli, și nu-l determina să creadă că dacă le va încălca, va fi pedepsit și criticat. Ajută-l să respecte limitele, dar, în același timp, atunci când le încalcă, încearcă să îi arăți acceptare și iubire.

Arată-te interesat de sentimentele, de trăirile lui, fără a-i încălca spațiul personal. Transmite-i că ești alături de el și că își poate găsi în persoana ta un spațiu securizant unde poate vorbi despre trăirile lui, fără judecată și fără critică.

De asemenea, un adolescent se va folosi mai puțin de minciună atunci când va înțelege că un părinte/părinții sunt dispuși să audă adevăruri inconfortabile și să participe la conversații dificile, în care adevărul iese la iveală și teama adolescentului de a nu fi acceptat scade considerabil.

Și, nu în ultimul rând, comunicarea e cheia unei relații sănătoase părinte-adolescent, pentru că, de cele mai multe ori, când relația este sănătoasă și adolescentul capătă încredere în părinte, nu va mai considera minciuna drept un instrument potrivit pentru a obține apreciere, iubire, acceptare, pentru a-și ascunde faptele pentru care consideră că va fi pedepsit.

Tu cum îți ajuți adolescentul să nu mai mintă?