Inteligența emoțională ar putea fi interpretată ca un fel de inteligență a inimii. Spun acest lucru deoarece acesta este responsabila de stima de sine.

Inteligența emoțională ne pune în contact cu trăirile și cu nevoile noastre, cu aspirațiile și cu predispozițiile înnăscute. Este cea care guvernează relațiile pe care le avem cu ceilalți și nu în ultimul rând cu noi înșine.

Ne permite să ne exprimăm potențialul și capacitățile personale. Astfel, inteligența emoțională devine puntea ce ne conectează cu universul interior.

Incă de mici am fost educați să nu ne lăsăm pradă emoțiilor. Chiar și în definiția cuvântului ”emoțional” există semnificația de ”sensibil” sau ”emotiv”, adica slab.

Dezvoltarea inteligenţei emoţionale

Reprezintă înţelegerea şi gestionarea emoţiilor pentru a crea relaţii armonioase cu cei din jur.

Datele statistice poziționează inteligența emotională ca fiind de doua ori mai importantă în reușita profesională și socială decât abilitățile tehnice sau intelectuale.

Nimeni nu se naște învățat, deci și inteligența emoțională se poate dezvolta prin exercitiu și aplicare în situațiile concrete de viață.

Atunci când vine vorba de dezvoltarea acestui tip de inteligenţă, e îmbucurător că, doar cu puţin efort şi practică, această abilitate se poate dezvolta la orice vârstă.

Ca părinți avem posibilitatea să le dezvoltăm copiilor încă de mici această abilitate importantă.

Îți dorești să dezvolți inteligența emoțională a familiei tale?

Dă click aici!

Inteligenţa emotională

Presupune autoconştientizarea, determinarea punctelor forte şi a limitărilor, conştientizarea emoţiilor şi a efectelor acestora asupra comportamentului, precum şi impactul acestora asupra celorlalţi. Tot această abilitate presupune și analiza comportamentului dintr-o perspectivă introspectivă.

Un alt aspect important este reprezentat de:

  • managementul emoţiilor
  • obtinerea abilităţilor de a face faţă în mod eficient stresului şi frustrării
  • să fii flexibil şi să doreşti să te adaptezi la schimbare
  • imaginea proprie şi automotivarea
  • dezvoltarea unui simţ de autoevaluare şi încrederea în abilităţile de a face faţă cererilor
  • motivarea prin factori interni precum nevoia de realizare şi nevoia de dezvoltare personală
  • abilităţi sociale
  • ascultare activă
  • intrare în raport cu ceea ce simt ceilalţi
  • prevenirea unei influenţe negative a factorilor emoţionali asupra capacităţii de ascultare
  • asertivitate
  • gestionarea conflictelor

Inteligența emoțională și succesul școlar

Inteligența emoțională funcționează ca un adjuvant în obținerea succesului, în general, și a succesului școlar, în particular.

Performanțele mărite, rezultatele îmbunătățite sunt determinate de complementaritatea acțională a mai multor factori, între care un loc esențial îl deține inteligența generală, nuanțată de inteligența emoțională.

Succesul la învăţătură este dependent nu numai de nivelul dezvoltării intelectualeci  într-o însemnată măsură şi de natura trăsăturilor de personalitate ale elevilor, ceea ce impune necesitatea cunoaşterii şi a influenţării pozitive a acestor trăsături”. (A.Chircev)

Relația dintre inteligența emoțională și succesul școlar depinde de câțiva factori:

  • gradul de cunoaștere a sinelui, a potențialului personal;
  • nivelul stimei de sine (cu cât stima de sine este mai dezvoltată, cu atât valorile personale vor fii mai ample);
  • finalitățile personale (promovare, recompensă, aprecierea profesorilor și a colegilor, dobândirea unui set de cunoștințe, sentimentul de împlinire, alugarea ”plictisului”), acestea depinzând de primele două aspecte (cu cât elevul se cunoaște mai bine și are o stimă de sine ridicată, cu atât finalitățile vor fi mai sus, din punctul de vedere al complexității și invers);
  • reprezentarea proprie a succesului (ceea ce reprezintă succes pentru un elev – premiul I, olimpic, cel mai bine ”cotat” între colegi, șef al clasei, promovarea anului școlar, distracție, reușită școlară cu efort minim etc. –  pentru altul poate să nu aibă nicio valoare);
  • dimensiunea temperamental-caracterială (trăsăturile specifice tipului de temperament dominant, atitudini, obiceiuri, trăsături de caracter);
  • factorul volitiv-motivațional
  • contextul, mediul educațional, politica școlii în ceea ce privește procesul instructiv-educativ
  • raporturile dintre cadre didactice și elevi

Profesorii cu o inteligenţă emoţională ridicată ştiu să îşi motiveze elevii, manifestă spirit inovativ, obţin performanţe superioare, folosesc eficient timpul şi resursele materiale, dovedesc calităţi de lideri şi spirit de echipă.

Învăţarea acestei abilităţi

Se bazează, în principal, pe abordarea practică, în defavoarea celei teoretice. Cel mai important lucru este exersarea abilităţilor emoţionale, astfel încât aceasta să devină o a doua natură în comportamentul copiilor.

Cu alte cuvinte, felul în care îl tratezi pe copil, atenția pe care i-o acorzi, răbdarea cu care îl ajuti să depășească problemele, comunicarea, stilul disciplinar pe care îl aplici, toate acestea contribuie la dezvoltarea emoțională a copilului, care este crucială în reușita școlară.

Iata care sunt principalele elemente de care depinde reușita școlară a copilului tău:

  • încredere în sine ridicată
  • intentie (dorința, perseverența, nevoia de a-și pune amprenta asupra unor lucruri sau probleme și de a le rezolva);
  • curiozitate;
  • comunicare (dorința de a comunica, de a stabili relații verbale cu ceilalți, de a-și exprima sentimentele, trăirile, emoțiile în cuvinte);
  • cooperare (capacitatea de a împărti lucruri, de a-și aștepta rândul, „spiritul de echipă”, adaptarea nevoilor personale la nevoile unui grup etc.);
  • implicare (capacitatea de a se implica, de a-i înțelege pe ceilalți și de a fi înțeles).

In concluzie

Nu capacitatea copilului de a citi sau de a face socoteli este esențiala în procesul de învățare și în reușita școlară, ci mai degrabă capacitatea de a ști cum să învețe lucruri și să facă față provocărilor la nivel emoțional.

 

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes

Ultimele produse