Fiecare părinte îşi doreşte să crească un copil echilibrat, încrezător în sine, care să nu îşi caute validarea în stânga şi în dreapta, care să se cunoască, să se accepte aşa cum este şi să aibă încrederea că poate face orice.

Însă, în încercarea de a realiza aceste lucruri, chiar părinţii sunt cei care comit greşelile prin care obţin tocmai… contrariul.

3 greşeli grave ale părinţilor – care distrug încrederea în sine a copiilor

3 greşeli grave ale părinţilor - care distrug încrederea în sine a copiilorLupta pentru a-şi vedea copilul în top, dorinţa de a demonstra că este cel mai bun, grija exagerată pentru asigurarea celor mai semnificative resurse de creştere şi educative… fac adesea părinţii să uite că subiectul principal rămâne copilul – şi fericirea acestuia – nicidecum competiţia.

Iată cele 3 greşeli majore prin care părinţii distrug încrederea în sine a copilului.

1. Se realizează prin copii

Dacă eu n-am reuşit să fiu medic, copilul meu va fi. Voi învesti în pregătirea lui, îl voi îndruma să fie medic, să mă mândresc cu el, să-mi văd visul împlinit prin el.

Îţi sună cunoscut? Mulţi părinţi transferă visurile lor, dorinţele şi nerealizările lor…copiilor. Îi lansează într-o competiţie acerbă, le formează un sistem de credinţe, valori şi dorinţe care nu le aparţin, apoi se aşteaptă ca aceştia să obţină rezultatele excepţionale… mult visate.

Însă copiii au visurile lor, dorinţele proprii, cu totul alte aşteptări şi credinţe în viaţă.

În timp ce părintele visează să îl vadă medic, copilul s-ar putea să viseze la o carieră în informatică. Sau invers. Sau poate îşi doreşte să mai caute, să experimenteze mai mult, până când îşi va găsi convingerile.

Deşi intenţia părinţilor este aceea de a creşte un copil de top, realizat, încrezător, prin aşteptarea de a se realiza prin el… nu fac decât să îi distrugă încrederea în sine, să îl împingă către renunţarea la propriile visuri, către eşec – adesea, către debusolare şi nefericire. Iar nefericirea copilului aduce cu sine, cum deja ştim bine, presiune, randament şcolar scăzut, apatie, delăsare.

Cu toţii avem timpul nostru – în care să realizăm şi să experimentăm tot ce ne dorim. Dacă nu o facem, nu e sănătos să îi împingem pe copii să o facă pentru noi, să o facem prin ei. Copiii au drumul lor.

2. Cer copiilor ceea ce ei nu oferă

Iată cum revenim la puterea exemplului. Sunt eu ceea ce îi spun copilului meu că e bine să fie? Sunt eu modelul pe care i-l tot predau copilului meu? Eu am făcut – sau fac – ceea ce îi spun lui să facă? Îndeplinesc eu ceea ce îi cer lui să îndeplinească?

3 greşeli grave ale părinţilor - care distrug încrederea în sine a copiilor 3

Poate fără voia lor, părinţii jignesc adesea copiii. Le cer lucruri, îi critică, îi judecă şi îi ceartă aspru dacă nu fac ceea ce le cer. Dacă nu reuşesc, dacă nu iese totul perfect, dacă nu le urmează sfatul.

Dar scapă din vedere faptul că… un copil ne urmează exemplul, nu sfatul. Când cerem copiilor ceea ce noi nu oferim, ei nu vor pleca imediat capul, ci se vor întreba oare de ce noi nu facem acelaşi lucru. Sau, mai rău, de ce ne văd făcând exact contrariul.

Când ceri copilului ceea ce tu nu faci niciodată – iar apoi îl şi critici pentru că nu e suficient de bun, îi distrugi încrederea în sine. Adică exact ce încercai să construieşti atunci când îl învăţai să facă anumite lucruri care să îl ajute să devină mai bun. Între ceea ce vrem şi ceea ce facem pentru a obţine ceea ce vrem… este o linie foarte fină.

Poţi creşte un copil echilibrat emoţional, încrezător şi de succes, dacă ai doar 30 de minute în fiecare zi. 30 de minute pe care să le petreci în exclusivitate cu el. Îţi recomand în acest sens volumul Copilul tău este un geniu, de Florin Alexandru. Click aici pentru a descoperi magia.

Aceea care face diferenţa între reuşită şi eşec.

3. Nu acceptă copilul aşa cum este

Foarte mulţi părinţi îşi proiectează o imagine perfectă a copilului, iar când realitatea vine cu alte surprize… aşteptările le sunt trădate. Copilul nu se comportă aşa cum spera părintele, nici nu-i plac lucrurile pe care părinţii şi-ar fi dorit să vadă că-i plac, nici celelalte socoteli nu se prea potrivesc.

Şi începe alerta. Trebuie să se ocupe cât mai curând să schimbe copilul. Să-l îndrepte către ceea ce ei cred că e bine pentru el, să îl facă să uite de desen şi să se dedice mai mult sportului, matematicii sau limbilor străine.

Critica şi comparaţia intră imediat în ecuaţie, modelele exterioare îi sunt imediat prezentate copilului, întrebarea De ce el poate şi tu nu poţi? se va auzi frecvent, iar copilul va fi demoralizat, îşi va pierde încrederea în sine, se va întreba cine este, de fapt, cu ce greşeşte, de ce este greşit ceea ce simte şi de ce nu este precum ceilalţi.

Da, copilul are multe întrebări complexe, un motiv suficient de puternic pentru a nu-l subestima şi a depăşi clişeul ”e copil şi nu înţelege”. În mod surprinzător, înţelege foarte multe.

Dacă încercând să îl schimbăm… speram să îi oferim siguranţă şi încredere în sine, s-ar putea să obţinem exact contrariul. Un copil neîncrezător, nesigur pe el, pe ceea ce simte, crede şi face. Copilul este un miracol în sine, este extraordinar prin faptul că vine pe lume plin de surprize şi ne oferă cu totul altceva decât aşteptăm, poate, de la el.

Ce ar trebui să mai ştii

Ca părinţi, datoria noastră este aceea de a susţine pasiunile, înclinaţiile şi abilităţile copilului, de a-i educa toate calităţile, nicidecum de a i le anihila şi a le schimba cu acelea pe care am fi dorit să le deprindă natural.
Încrederea în sine a copilului începe cu încrederea pe care părinţii o au în acesta. Cu iubirea necondiţionată, cu susţinerea şi credinţa că poate orice, dar e important să facă ceea ce îi place cel mai mult, pentru că acela va fi lucrul pe care îl va face cel mai bine.

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes