Ca părinte, principala dorinţă care creşte în jurul copilului…este aceea de a-l vedea un om reuşit, realizat, împlinit şi armonios dezvoltat. Pentru că asta înseamnă un viitor adult fericit, echilibrat, încrezător.
Şi aceste atribute îl pot ajuta să obţină jobul dorit, să îşi construiască visul, să îşi dezvolte o carieră de succes şi să îşi construiască relaţii sănătoase.
Construindu-şi acest stil de viaţă se va bucura, implicit, de bunăstare şi va evolua permanent.
Educaţia emoţională începe în copilărie. Cum? Simplu! Aşa cum ştim deja, prin educarea inteligenţei emoţionale şi acordarea atenţiei cuvenite emoţiilor şi nevoilor copilului.
Pentru că EQ este mai importantă decât IQ, emoţiile copilului ar trebui corect gestionate. De ce? Pentru că un copil, pentru a se dezvolta, evolua şi obţine rezultatele dorite – atât de el, dar şi de părinţi, are nevoie de o bază emoţională pozitivă şi de bunăstare.
Cele 3 emoţii care îi opresc pe copii din evoluţie
Foarte multe dintre emoţiile negative ale copiilor se nasc din conexiunile pe care aceştia le fac între tonul, cuvintele şi acţiunile părinţilor. Altfel spus, deşi fără să îşi dea seama, părinţii sunt generatori direcţi ai emoţiile negative simţite de copii.
Şi emoţiile negative opresc copiii din evoluţie, întrerupându-le procesul dezvoltării personale şi obligându-i la rutină şi stagnare. Iată cele 3 emoţii care îi opresc pe copii din evoluţie
1. Vinovăţia
Când copilul ajunge să se simtă vinovat înseamnă că un anumit comportament al său a fost criticat, i s-a spus că a greşit, că este vinovat şi s-a aşteptat de la el să se concentreze pe repararea situaţiei. Însă câţi părinţi s-au gândit că o astfel de tehnică – şi implementarea sentimentului de vinovăţie în sufletul copilului, îl va face pe acesta să se oprească din evoluţie?
Cum să se oprească din evoluţie? Simplu. Teama de a nu mai greşi şi de a nu mai dezamăgi, precum şi teamă de a nu mai acţiona, toate acestea îl opresc pe copil din a mai încerca ceva nou, a progresa şi a experimenta. Şi asta îl opreşte din evoluţie.
Copilul se opreşte din a mai acţiona. Se simte vinovat pentru toate greşelile, dezamăgirile celorlalţi şi eşecurile sale, şi alege să se închidă în sine şi să nu mai iasă din zona de confort.
Şi când încetăm să mai ieşim din zona de confort…încetăm să evoluăm. Putem contesta multe dintre aceste teorii, însă ele vor funcţiona oricum, incredibil, cu sau fără aprobarea noastră.
2. Teama
Teama rămâne, poate, cea mai puternică emoţie negativă care ne opreşte din evoluţie. Şi dacă are efect atât de puternic asupra noastră, ca adulţi, gândeşte-te ce înseamnă pentru un copil. Teama îl opreşte pe copil din a încerca, din a fi creativ, inventiv, din a experimenta şi a-şi pune ideile în aplicare.
Şi, indiferent dacă e teamă de eşec, dezamăgire, necunoscut sau, pur şi simplu, teamă de a încerca ceva nou, aceasta are acelaşi unic efect: rutină, blocajul, stagnarea. Oprirea evoluţiei. Teama este, spun în unanimitate specialiştii, emoţia care ne opreşte din a ne îndeplini visele, nu eşecul repetat, nu neputinţă, nu informaţiile insuficiente, ci teama de a acţiona.
Indiferent dacă teamă copilului s-a născut prin comparaţia cu colegii, reproşurile pe care poate i le-a făcut părintele său frică de necunoscut, aceasta trebuie atent gestionată. Părintele este dator să îşi încurajeze copilul, să îi ofere aripi, să îl susţină cu vorbe frumoase şi atitudine pozitivă – dar mai ales să îi lanseze provocări pentru a-l forţa să iasă din zona de confort şi să îşi învingă teama.
Forţa incredibilă a fricii
Un exemplu comun este acela când copilul cade, iar prima reacţie a părintelui este de a-l îmbrăţişa şi a-I transmite îngrijorare, teamă şi a-l feri, pe viitor, de căzături.
Ce banal, însă cât înseamnă pentru copil! De ce? Păi, în primul rând pentru că el va începe automat să plângă şi va percepe căzătura că pe un lucru grav, iar în al doilea rând va evita să mai încerce, pe viitor.
Am să îţi ofer une exemplu concret, al unei fetiţe care, după ce s-a înecat cu o pastilă, nu a mai vrut să mănânce nimic timp de trei săptămâni, de teamă că va muri înecată cu mâncarea, iar teama a condus-o, evident, la perfuzii şi alte tratamente mai dureroase.
3. Ruşinea
Ruşinea se implementează foarte uşor, dar se vindecă destul de greu. În plus, aceasta este emoţia cu cea mai joasă vibraţie.
Ruşinea distruge aripile copilului, îl face să se simtă inutil, lipsit de valoare şi îl obliga să se retragă în sine şi să renunţe la orice pas pe care ar fi vrut să îl facă pentru evoluţia lui.
Practic, ruşinea dă naştere stagnării. Dacă prin vinovăţie copilul simte că a făcut un lucru care a dezamăgit, prin ruşine înţelege că el este cel nedorit. Se simte neiubit, lipsit de valoare şi începe să se privească imediat cu alţi ochi.
Iată ce gândeşte despre sine un copil care experimentează constant emoţia ruşinii:
- Nu sunt bun de nimic!
- Nu merit nimic!
- Merit să fiu tratat urât!
- Nu sunt în stare!
Imediat ce copilul începe să îşi ghideze viaţa după aceste credinţe, ele devin atitudini şi atrag exact aceste lucruri din partea celorlalţi. Astfel începe compromisul, copilul se mulţumeşte cu ce primeşte şi încetează să îşi mai urmeze visele sau să îşi dorească rezultate mai bune. De ce? Tocmai pentru că, părerea sa despre sine este aceea, că este defect şi nu merită mai mult. Iată cum s-a oprit evoluţia.
Copilul nu ar trebui să fie făcut de ruşine, pentru că imediat va începe să se considere incapabil. Mulţi părinţi care au sădit ruşinea în sufletul copilului, fie prin invadarea intimităţii, fie prin jignire sau predarea unor credinţe false, ştiu deja că această emoţie rămâne vie până la vârsta adultă – când se poate vindeca prin autoeducare.
Concluzie
Copilul trebuie iubit, încurajat, susţinut şi învăţat să privească viaţă şi lumea cu încredere, pozitivism şi speranţă. Din eşec se învaţă, eşecul devine adesea o motivaţie şi mai puternică, iar Vinovăţia, Teama şi Ruşinea ar trebui înlocuite cu Încrederea, Curajul şi Stima de sine. Acestea sunt motoarele care îl ajută să evolueze, să fie permanent mai bun, să poată privi înfrângerea că pe o oportunitate de a învăţa şi mai mult.