Când copilul exprima frecvent: nu pot, nu ştiu, nu sunt în stare, nu vreau, mi-e frică, la mijloc avem de-a face cu sentimente de nesiguranţă, teamă, neîncredere în propria persoană, neîncredere în ceilalţi, stima de sine scăzută şi imagine deformată despre sine.

Din păcate, aceste sentimente sunt tot mai frecvent întâlnite în rândul copiilor, iar părinţii, în special mamele, se lupta permanent să găsească soluţii salvatoare. Însă nu de puţine ori…chiar mama a sărit peste câteva dintre rolurile care contribuie la dezvoltarea personală a copilului.

Timpul scurt, treburile casnice tot mai numeroase şi grijă pentru o mulţime de alte aspecte ne fac să uităm că dezvoltarea personală a copiilor depinde, cel puţin la începutul vieţii, de noi.

5 roluri ale mamei în dezvoltarea personală a copilului

În meseria de mamă, aceasta trebuie să facă faţă nu numai schimbărilor permanente şi total imprevizibile, dar trebuie să fie şi o supermamă şi să îşi exercite rolul de coach pentru viaţa copilului.

Iată cele 5 roluri esenţiale ale mamei în dezvoltarea personală a copilului şi cum acesta depinde de ea.

1. Transmiterea emoţiilor pozitive

Mama este prima legătura copilului cu ceea ce înseamnă viaţă şi emoţii. Orice experimentare a emoţiilor şi orice legătură şi ataşament se leagă de ceea ce mama oferă copilului încă din prima zi de viaţă.

Dezvoltarea personală a copilului este o lecție predată de mamă 1

În primele luni de viaţă, modul în care mama îmbrăţişează copilul, felul în care îi vorbeşte şi starea pe care i-o transmite atunci când stă în preajma lui sunt primele lui amintiri despre ce înseamnă emoţia.

Iar toate acestea vor însemna extrem de mult mai târziu – şi se vor reflecta în viaţa lui socială, personală şi în comportamentul pe care îl va adopta.

Aparent fără legătură, acest bagaj pe care copilul îl primeşte de la mama în primele luni din viaţă este bagajul care va pune piatra de temelie a dezvoltării sale personale.

Stresul, oboseala, nervozitatea, tristeţea şi depresia sunt factori care îl vor influenţa serios pe copil, la fel şi sentimentul de bucurie, calmul şi răbdarea de care mama da dovadă în preajma copilului.

E bine să te asiguri că vei transmite copilului cele mai frumoase emoţii, indiferent de situaţie. Acesta este primul şi principalul rol al mamei în dezvoltarea personală a copilului.

2. Noţiunea de familie

Încă de la începutul vieţii, copilul înţelege ce este o familie – prin definiţia pe care tu i-o oferi. Nu explicându-i, ci prin puterea exemplului. Iar acelaşi tip de familie are şanse, în proporţie de peste 90%, să o dezvolte şi el la vârsta  adultă. Pentru că modelul de acasă este model de viaţă.

Ceea ce alegi să-i araţi copilului că înseamnă familia, aceea va contribui la dezvoltarea sa personală mai târziu. Modul în care vede că interacţionează părinţii, felul în care este privit ajutorul în familie, limbajul şi modelele de viaţă, toate sunt un bagaj pe care copilul în va folosi în dezvoltarea lui personală.

Al doilea rol important al mamei este să îi definească noţiunea de familie copilului – şi să o facă întotdeauna prin puterea exemplului, nu prin cuvinte. Copilul îţi urmează modelul, nu sfatul.

3. Atitudinea pozitivă

Un rol extrem de important al mamei este predarea atitudinii pozitive. Specialiştii au ajuns la concluzia că toate credinţele mamei sunt întocmai preluate de copil. Dacă un copil aude că viaţa e grea, nimic nu se face fără sacrificiu, nu reuşesc decât cei bogaţi sau cei cu relaţii, viaţa e nedreaptă şi totul e imposibil, el asta va crede despre viaţă.

mama și fiică vorbesc și zâmbescŞi va începe să îşi asume aceste vorbe şi să le transforme în emoţii de teamă, lipsa de curaj, lipsa de încredere, frustrare şi, mai apoi, în rezultate pe măsură: dificultate, eşec, nemulţumire, realizări tot mai puţine.

Rolul mamei este de a învăţa copilul să rămână pozitiv, indiferent de situaţie. Să nu renunţe, să înveţe din greşeli, să privească eşecul ca pe o şi mai puternică motivaţie, să lupte pentru ce îşi doreşte, pentru că totul e posibil.

Astfel, atunci când pierde, copilul nu va transforma situaţia într-o tragedie, ci va merge mai departe cu capul sus. Tot mai mulţi copii sunt stresaţi de notele de la şcoală, iar părinţii sunt tot mai interesaţi de ce face copilul cu mediile, prea puţin de ce face cu visele lui. Atitudinea pozitivă este motorul tuturor realizărilor, iar copilul are nevoie de pozitiv…ca de aer.

4. Susţinerea stimei de sine

Copilul se naşte cu stimă de sine crescută. Pentru că nu a fost mustrat, judecat, criticat şi certat, el nu are ruşine, nu are teamă şi nu se simte pus la colţ. Crede că poate orice. Această atitudine este în scurt timp corectata de părinţi – care prin aşteptări, verbalizarea dezamăgirii şi pretenţii nejustificate…distrug stima de sine a copilului. Iar dacă nu o fac părinţii, şcoala o face adesea.

Rolul mamei, mai mult decât al oricui, este să susţină stima de sine a copilului. Prin încurajări, empatie, susţinerea activităţilor şi sărbătorirea tuturor micilor realizări, de la primul desen până la primul campionat câştigat, mama poate contribui la dezvoltarea personală sănătoasă a copilului şi la creşterea stimei de sine.

Copilul nu ar trebui lăudat pentru note, ci pentru ce a învăţat din experienţele pentru care a fost notat. Pentru că un copil nu este o notă, este o fiinţă cu vise şi capacitate nelimitată de a-şi manifesta geniul…care nu are legătură cu notele.

5. Predarea încrederii şi a inteligenţei emoţionale

Două abilităţi de viaţă foarte importante pentru copil sunt învăţarea încrederii, în sine şi în ceilalţi, precum şi inteligenta emoţională. Cu ajutorul acestora, copilul va reuşi să se cunoască, să îşi gestioneze emoţiile, să dezvolte mai multe perspective asupra situaţiilor aparent critice şi, evident, să reuşească.

Dezvoltarea personală a copilului este o lecție predată de mamă 2

Dezvoltarea personală a copilului este strâns legată de exercitarea acestor roluri de către mamă. Cu paşi mici, dar siguri, mama poate asigura copilului reuşită şi relaţiile calitative. Dacă încrederea lipseşte din familia, va lipsi şi din viaţa copilului.

Astfel, mamei îi revine rolul de a-i arăta copilului că poate avea încredere, că va fi susţinut şi că nu are de ce să se teamă.

Copilul face deja parte din familie şi, indiferent de vârstă, trebuie implicat în decizii şi nu trebuie să îi fie ascunse anumite aspecte.

Pentru că, atunci când le va descoperi, va înţelege că sunteţi o familie cu secrete, în care mama decide pentru tata, tată pentru mama, părinţii pentru el, iar el nu este întrebat. Şi va face acelaşi lucru. Iar încet-încet…familia va deveni înstrăinată.

Concluzie

Este datoria mamei să facă o lume mai bună pentru copil, una în care acesta să fie el însuşi şi să nu se teamă. Iar siguranţă începe de acasă, printr-o relaţie deschisă, plină de iubire, încredere şi comunicare liberă, fără bariere. O mamă este minunată şi poate orice.

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes