Inima noastră e instrumentul spiritului nostru. Spiritul nostru se foloseşte de acest instrument continuu, fie că ne dăm seama sau nu. Spiritul nostru, noi, dansăm pe muzica făcuta de acest instrument magic, zi de zi. De aici vin frica și iubirea.

Dansul nostru depinde foarte mult de nivelul de conştientizare prezent în diferitele momente din vieţile noastre. Atunci când suntem prezenţi şi conştienţi de mediul care ne înconjoară, putem spune că dansăm cu adevărat. Şi dansul nostru depinde constant de emoţiile noastre.

Inimile noastre cântă la fel pentru fiecare dintre noi. Cum percepem această muzică depinde doar de modul în care ne îngrijim de acest minunat instrument. Și de cât de conştienţi suntem că îl avem. El e acolo şi îşi face treaba chiar dacă noi nu conştientizăm asta. Ăsta e motivul pentru care de multe ori nu ne dăm seama câtă iubire există în noi. Și câte putem face cu ea, pentru că nu suntem conştienţi că ea e acolo. Celelalte sentimente ne copleşesc şi nu ne lasă să descoperim ceea ce e cu adevărat important.

Imaginează-ţi asta:

Iubirea îţi acoperă toată inima, e prima şi cea mai comfortabilă păturică de pe şi din inima ta. Ea e sentimentul principal, iar de la ea pornesc şi celelalte.

Urmează frica care se depune în foarte multe straturi ca să se asigure că iubirea e acoperită complet şi iremediabil. Frica uită ca s-a născut din iubire şi vrea să se asigure că şi tu ai uitat asta.

Apoi vine un amalgam de sentimente, unele izvorăsc din iubire: fericirea, bucuria, entuziasmul, bunătatea, credinţa etc. Iar altele izvorăsc din frică (acel sentiment care a uitat de unde a plecat): tristeţea, enervarea, descurajarea, laşitatea, neîncrederea etc. Toate aceste sentimente amestecate se aşează în inimă şi peste inimă, acoperind şi mai tare sentimentul pur, sentimentul mamă – de iubire.

Acum îţi dai seama cam cum arată inima ta şi de ce câteodată nu vezi iubirea care e acolo şi a fost acolo din totdeauna. Ea a fost prima.

Acum gândeşte-te cum ar fi dacă uşor, uşor, ai ajunge la acel “făţarnic” şi anume frica, acela care îţi acoperă cu atâta îndărătnicire cea mai de preţ avuţie?!

Cum ar fi dacă ai da la o parte amalgamul de sentimente de deasupra fricii şi ai vorbi cu frica “faţă-n faţă”?

Tocmai pentru aceasta recomandăm dezvoltarea inteligenţei emoţionale, găseşti jocul EQ Game – Alfabetul Inteligenței Emoționale aici:

Frica şi iubirea sunt în echipă! 1

Nu te gândi să o cerţi, ea chiar a crezut că ăsta e rolul ei, încurajată vehement de gândurile tale, de raţionalul tău.

În schimb, ia-o uşor şi explică-i menirea pe acest pământ şi bineînteles, menirea în corpul tău. Explică-i faptul că e de ajutor în unele situaţii limită şi că ai nevoie de ea din când în când. Explică-i că nu e nevoie să acopere iubirea, pentru că iubirea e de fapt coechipierul ei şi o va ajuta în situaţiile limită.

Explică-i că gândirea ta raţională o va ajuta de asemenea atunci când un pericol iminent îţi va apărea în faţă şi “o va alarma să te alarmeze”.

Explică-i că tu i-ai permis atât de multe şi i-ai dat atât de mult loc în inima ta pentru că ai uitat, pentru un timp, care e de fapt rolul ei: să te scoată din situaţii de viaţă şi de moarte.

Spune-i şi că poate i-ai dat un nume prea pompos pentru ceea ce e de fapt. Și că o vei numi de acum încolo :”instinct de supravieţuire” şi că o vei folosi strict atunci când e nevoie.

Aşa îţi repoziţionezi frica. De acum va şti care e rolul ei şi nu va mai încerca să acopere iubirea. Ci îşi va cere un colţişor chiar acolo în inimă, lângă iubire, pentru situaţii de urgenţă.

Acum că am rezolvat misterul fricii, să vedem ce a mai ramas.

Amalgamul de sentimente

A da, a rămas amalgamul de sentimente venite atât de la iubire cât şi de la frică.

Acum că am hotărât cine e “şeful”, sentimentele generate de frică vor dispărea rând pe rând, cu practică totuşi.

Să fim serioşi, sunt acolo de ceva timp, nu vor dispărea cât ai bate din palme. Vor dispărea atunci când tu vei începe să fii conştient de ele. Și le vei accepta pentru ce sunt, le vei simţi şi le vei lăsa să plece.

Asta nu însemnă că ele nu vor mai da târcoale, ceea ce e absolut normal, dar vor veni din ce în ce mai rar până nu vor mai veni deloc.

Dacă înveţi să le accepţi şi să le laşi să plece în clipa în care le-ai simţit, nu le mai dai din energia ta şi le faci să înţeleagă că nu mai ai nevoie de ele. Nu mai ai nevoie ca ele să stea acolo.

De ce nu mai ai nevoie de ele?

Pentru că ţi-ai schimbat dieta. Dieta interioară, dieta sentimentelor. Te-ai hotărât să mănânci sănătos. Pentru o inimă sănătoasă, ai început să eviţi trăirile generate de frică. Ai înţeles că ele nu aduc nimic bun spiritului tău şi le-ai acceptat pentru ce sunt: trăiri de scurt timp.

Ca în orice dietă, câteodată ne mai abatem de la drum şi “ne facem poftele”; la fel va fi şi cu dieta sentimentelor: vor fi zile în care cele negative vor vrea neapărat să pună stăpânire pe corpul nostru spiritual şi emoţional şi noi vom ceda tentaţiei. Şi se întâmplă şi e normal şi e doar altă fază de acceptare a ceea ce se întâmplă în corpul tău.

Mai este şi varianta stilului de viaţă sănătos, în care îţi schimbi dieta pentru totdeauna, de fapt o transformi într-un mod de viaţă pur şi simplu.

În ceea ce priveşte corpul emoţional şi spiritual poţi face la fel. Le poţi hrăni sănătos şi să faci din asta un mod de viaţă. Asta presupune, de obicei, o dietă echilibrată unde toate sentimentele sunt prezente.

Însă acele sentimente care de obicei nu te fac să te simţi bine emoţional şi spiritual, vor fi din ce în ce mai rare şi/sau se vor repoziţiona: te vor scoate din situaţii limită, te vor face sa fii mai puternic, îţi vor da curaj să mergi mai departe, te vor motiva să vrei mai mult şi mai bine de la tine, cu alte cuvinte îţi vor deveni prieteni de nădejde.

Sentimentele de iubire îţi vor da aripi şi vor fi din ce în ce mai puternice cu ajutorul sentimentelor mai puţin plăcute. Sentimentele mai puţin plăcute vor fi cheia care va deschide porţile tuturor oprtunităţilor pe care viaţa ţi le va oferi.

Împreună, toate emoţiile tale te vor ajuta să devii cine eşti de fapt.

Revenind la inima aşa cum arată ea acum, dupa ce s-a dezbrăcat de toată încărcătura emoţională.

Ea arata cam aşa:

Iubirea străluceşte în şi peste inima ta, frica s-a făcut tare mică şi e într-un colţ al inimii, gata să sară în ajutor, iar celelalte sentimente generate de iubire şi frică nu mai stau unele peste altele, ci vin una câte una, pe rând, depinzând de situaţia în care tu te afli în fiecare moment în parte.

Au învăţat să se respecte unele pe altele şi nu mai vorbesc toate în acelaşi timp, trăiesc atâta timp cât le dai tu voie şi atât timp cât energia ta se concentrează pe ele. Atunci când tu îi dai voie unui sentiment să plece, vine altul la rând căruia îi acorzi aceeaşi atenţie.

Uite aşa începeţi voi să trăiţi în armonie unii cu alţii. Tu cu sentimentele şi ele cu tine.

Şi uite aşa ţi se schimbă viaţa peste noapte şi de data asta ştii de ce, ştii cum şi când s-a întâmplat pentru că ai făcut-o conştient. Ai făcut-o pentru că vroiai mai bine. Pentru că nu vroiai doar ordine în minte ci mai mult parcă vroiai ordine în suflet.

Şi acum sufletul tău râde pentru că făcând ordine în el, ai făcut ordine şi în minte. Acum parcă şi mintea ţi-e mai clară şi îţi dai seama cum îţi generai trăiri nepotrivite cu ajutorul gândurilor.

Acum începi să-ţi observi şi gândurile şi să le redirecţionezi pe unele, să le opreşti pe altele şi să aduci altele noi şi pline de pozitivism care parcă lipseau din peisaj.

Înveţi să-ţi alungi gândurile nepotrivite şi să nu mai crezi în ele şi observi cum ceva minunat se întâmplă când faci asta: inima ta e şi mai plină de iubire.

A, am uitat să vă spun, iubirea nu e doar atât cât încape în inima voastra, iubirea e tot corpul vostru, fiecare celulă, ţesut şi organ din corpul vostru primeşte acum iubire, pentru că i-aţi dat voie. I-aţi dat voie să circule şi să crească.

Iar atunci când e aşa de multă că nu mai încape în propriul vostru corp, începeţi să o daţi. O daţi peste tot şi la oricine sub diferite forme: un zâmbet, o îmbrăţişare, un cuvânt de încurajare, o felie de pâine la un om necăjit, un biscuite în parc la păsărele, o mângâiere unui câine sau unei flori, un dans în ploaie, un bună ziua atunci când pentru cineva nu e aşa de bună, o cafea unui om al străzii, o strângere de mână şi restul pe care sunt sigură că le ştiţi şi le faceţi.

Aşa arată inimile voastre!

Odată ce aţi făcut schimbarea asta nu vă veţi mai întoarce la obiceiurile vechi. Inima nu vă va mai lăsa.

Sunteţi aici pentru totdeauna.

Iar spiritul vostru îşi poate folosi cu adevărat instrumentul – inima. Iar voi veţi simţi muzica acesteia din plin. Nu vă veţi mai sătura de melodiile ei şi veţi vrea să dansaţi o viaţă. Şi aşa veţi face. Veţi dansa o viaţă.

Iar când vă veţi găsi jumătatea, dacă nu aţi găsit-o deja, puteţi să vă imaginaţi cum va fi să vă împărtăşiţi iubirile între voi. El cu iubirea din inima lui şi ea cu iubirea din inima ei. Atunci se întâmplă o altfel de magie. Magia dintre două inimi pure cu iubirea pe prim plan. Inimile astea două fac schimb de iubire non stop. Deşi iubirea e toată la fel, e mult mai frumoasă atunci când e împărtăşită cu o alta la fel. Pentru că atunci e şi mai multă, e infinită x 2.

Iubirea dintre doi oameni poate fi atât de puternică încât să dea intregii lumi şi să mai rămână.

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes