Plictiseala

Este un simptom frecvent în perioada adolescenței și se manifestă printr-o stare de oboseală, lipsă de interes, inerție, realități care îi sperie pe părinți.

Aceștia acceptă cu greu ideea că aceste stări sunt trecătoare și se tem că vor deveni permanente, transformandu-se în trăsături de caracter.

Persoanele, orele de școală, cărțile, filmele sau spectacolele îi plictisesc. Viața însăși li se poate părea plictisitoare, agasantă și contrariantă. La fel ca emoțiile adolescentului care pare de multe ori agasat, supărat, furios sau trist. Îndreptându-și aceste furii în special asupra părinților.

Pentru mulți părinți, atunci când adolescentul lor se plictisește, ei par să creadă că nu este important ca o problemă să se adreseze sau să se acorde atenție, când, de fapt, este exact contrariul.

Cauze, scop, beneficii

Plictiseala are și o ratiune de a fi, aceea de a permite constientizarea trecerii timpului. Numeri orele care trec, timpul pare o eternitate, viața pare infinită.

Adolescentul nu reuseste astfel să se imagineze pe sine în viitor decât cu greu și pentru a le face pe plac adultilor care îi cer să le spună, de exemplu, ce meserie va avea.

A te plictisi este o modalitate inconștientă de a controla trecerea timpului, pentru că a te plictisi înseamnă de fapt “să omori timpul”.

Plictiseala si depresia par a fi îngemănate. Dar, totuși, în cazul adolescenței, plictiseala este un mijloc de a lupta împotriva fricii de pierdere si de moarte, stabilind o stare de suspendare, de nemișcare. Plictiseala impiedică invazia gândurilor și a conștientizărilor dureroase.

Cauzele plictiselii sunt numeroase, dar cele mai cunoscute sunt monotonia activităţii, lipsa de implicare afectivă în acţiune, distragerile exterioare şi un deficit înnăscut de atenţie.

Deşi va părea surprinzător, plictiseala are şi efecte pozitive. Aceasta are un rol foarte important în detensionarea creierului şi a muşchilor.

Fară aceasta ne-am suprasolicita intelectul şi nu am şti când anume trebuie să facem pauză.

Categoria 9-13 ani

Între 9 şi 13 ani, copilul începe să se îndepărteze de părinţi. Simte nevoia să devină adult şi se rupe de activităţile copilăriei. Crede că nu mai are nevoie de îmbrăţişări, cere intimitate, petrece mai mult timp cu prietenii. Renunţă la jucăriile dragi, la hobbiuri, la hainele vechi. Îndepărtându-se forţat de lumea lui de până atunci, se simte fără identitate – nu mai este copil, dar nici adultul care ar vrea să fie.

Pentru că a renunţat la programul structurat pe care îl avea până atunci, adolescentul din clasa a VI-a se plictiseşte la sfârşit de săptămână sau în vacanţele pe care le simte acum prea lungi. Nimic nu îi menţine interesul prea mult. Cu cât perioada plictiselii adolescentine este mai lungă, cu atât este mai periculoasă.

Iată câteva fraze pe care le spune un adolescent și care trag semnalul că are nevoie de tine ca părinte:

  • Am obosit să fac mereu ceea ce nu îmi place! – oboseală psihică
  • Viața mea e goală
  • N-am energie pentru nimic! – letargie
  • Nu pot să fac niciodată ce îmi place! – frustrare
  • Urăsc ceea ce trebuie să fac! – furie
  • Nu găsesc nimic care să îmi facă plăcere! – tristeţe
  • Nu are sens să fac nimic! – depresie

Copiilor care iau cu ei în adolescenţă sportul pe care îl practică sau activităţile artistice le este mai uşor să depăşească plictiseala.

În cazul celorlalţi, apatia se poate transforma în anxietate sau furie. Un adolescent între 9 şi 13 ani se va uita prea mult la televizor din plictiseală.

Categoria 13-15 ani

Între 13 şi 15 ani ieşirile cu prietenii se pot transforma în aventuri periculoase.  Pot renunţa să mai înveţe la şcoală, pot începe să consume substanţe periculoase, pot cădea în depresie.

Chiar dacă nu vrea să recunoască, este perioada când adolescentul tău are nevoie cel mai mult de îndrumarea părinţilor.

Ajută-l să înţeleagă cine vrea să devină. Când a conştientizat asta, drumul până la modelul de adult pe care şi l-a fixat în minte va fi mai uşor.

A-ți învăța adolescentul cum să gestioneze plictiseala este vital pentru viitorul succesului lui în viață, iată de ce:

Există doar două lucruri care pot fi transpuse când cineva este plictisit, fie folosește acest timp pentru a deveni constructiv, fie distructiv.

Dacă nu folosim acest timp pentru a fi constructivi, în mod implicit alegem să fim leneși din punct de vedere mental și să devenim distructivi, fie depresivi, singuratici, fie acționăm într-un fel doar pentru a atrage atenția.

Când plictiseala nu este folosită constructiv, copiii devin deprimați sau dezordonați, dezorganizați. Când nu sunt învățați cum să folosească cu înțelepciune această energie, ea se manifestă în ceva haotic.

Motivul pentru care plictiseala joacă un astfel de rol imperativ în creșterea adolescentului tău este faptul că îi permite să-și solidifice relația cu propria imaginație.

Deoarece intră în contact cu diverse electronice și cu internetul de la vârste foarte mici, copiii și adolescenții de astăzi au o toleranță foarte mică la plictiseală.

În plus, supra-stimularea oferită de gadgeturi și electronice în aceste zile este incredibil de greu de concurat.

Principala problemă a acestei metode de depășire a monotoniei rezidă în faptul că adolescentul va avea nevoie întotdeauna de mai multă stimulare. Distracția este de scurtă durată și mereu își doresc să găsească ceva și mai angrenant, care să îi scoată din aceste stări.

De ce se plictisesc adolescenții așa ușor?

  • sunt dependenti de divertismentul tehnologic; astfel încat se văd incapaili să găsească alt gen de resurse de petrecere a timpului în sine sau în afară
  • activitatea lor este atât de încărcată și de structurată, încât ideea de timp liber îi sperie; și nu stiu ce să facă cu el
  • au nevoie de atentia părintilor si acesta este cel mai bun mod de a le atrage atentia că simt absența implicării lor
  • au o frustrare pe care nu stiu sau nu pot sa si-o exprime direct si o “deturneaza” in plictiseală; ca, de exemplu, atunci când au nevoie de atenția și afectiunea părintilor sau când se manifestă gelozia fraternă

Fiecare moment al vieții noastre este o alegere constantă în care alegem ce vrem să facem cu timpul nostru. Haideți, dragi părinți, să ne ajutăm copiii să facă cele mai potrivite alegeri când este vorba de gestionarea timpului lor.

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes

Ultimele produse