De ce mințim și ce să facem când copiii încep să ne mintă pe noi? – partea a 2-a

Ați putut citi despre motivele pentru care noi ne mințim copiii. Acum vă propunem să citiți minciunile pe care le spun copiii noștri și cum să reacționăm la ele.

Iată câteva exemple de minciuni pe care le spun copiii:

Vârsta de 6 ani

-„Iubita mea, unde e sticluța cu dezinfectant pe care ti-am pus-o azi dimineață cu tine? Nu e în ghiozdan.”

– „Să vezi mami ce s-a întâmplat. La școală, am iesit afară în pauză si am vrut să-mi iau sticluța cu dezinfectant să-mi curăț mâinile și cand ce să vad, în ghiozdan nici urmă de ea. Am început să întreb toți colegii, chiar si pe doamna învățătoare unde ar fi putut să-mi dispară. Nimeni nu știa, nimeni nu a văzut-o. Si deodată vine o colegă și-mi spune că este în școală un hoț de dezinfectant. Cred că asta s-a întâmplat, cred că hoțul mi l-a luat.”

– „Sunt la voi hoti atât de specializati? Fura numai dezinfectant de mâini?”

– „Serios mami, numai si numai dezinfectant de mâini.”

– „Oare nu cumva sunt specializati numai pe dezinfectant în sticluță verde?”

– „Mami, tu nu ma crezi?!”

– „Dar tu te crezi pe tine?”

– „Nu prea…”

– „Ce s-a întâmplat totuși?”

„L-am scăpat pe jos si un coleg a călcat pe el și s-a spart sticluța.

Vârsta 8-10 ani

La această vârstă copiii mint ca să evite pedeapsa, pentru a-i impresiona pe cei din jur, pentru a-si spori încrederea în sine, pentru a obține ceva, pentru a proteja pe cineva sau pentru că îsi aud părinții (sau alti adulti) mințind.

Ce faci când al tău copil te minte?

  • Adoptă o atitudine deschisă şi subliniază importanţa onestității
  • Spune-i cât este de important pentru tine adevărul -„Sunt încântat când îmi spui adevărul”
  • Cărţile sau poveştile care scot în evidenţă importanţa onestitătii sunt instrumente foarte bune prin care copiii pot învăţa care sunt consecinţele minciunii
  • Laudă-ţi copilul când este onest şi evită sancţionarea greşelilor minore
  • Copiii nu învaţă valoarea adevărului prin pedeapsă
  • Încurajează onestitatea şi dă-i timp copilului să exerseze pentru a învăţa să spună adevărul
  • Încurajaţi situaţiile în care copiii, în special cei sub 4 ani, exagerează poveştile pentru a le da o „aroma”. Abilitatea de a imagina scenarii sau de a pretinde că este altcineva sunt două prerechizite importante care îl ajută pe copil să înveţe autoreglarea.
  • Oferă-i copilului contexte care să nu-l determine să mintă pentru a evita situaţiile neplăcute

Spre exemplu: dacă observi că al tău copil a vărsat apa cu care a pictat, pe masă şi îl întrebi direct „David, tu ai vărsat apa?” probabilitatea ca el să recurgă la o minciună pentru a evita consecinţele negative este mare.

În plus acestă situaţie poate fi pentru copil un context de învăţare: minciuna mă ajută să scap de sancţiune si de disconfort.

Pentru a încuraja sinceritatea poţi folosi o altă abordare „ David, am văzut că s-a întâmplat un accident cu apa de la pictură. Hai să curătăm”.

  • Respectă-i unicitatea copilului şi scoate-i în evidenţă calitățile lui
  • Evită să folosești propriile emoţii ca mijloace de descurajare a minciunii. Reacţiile de genul “ M-ai dezamăgit, m-ai supărat, mai degrabă complică lucrurile decât să ajute copilul să facă altceva. Cu certitudine aceste mesaje îi fac pe copii să-şi formaze convingeri de genul: “ nu sunt bun de nimic”.
  • Evită să-ți etichetezi copilul: “ eşti mincinos”. Aceasta etichetare conduce în timp la acutizarea comportamentului de a spune minciuni (copilul adoptă comportamentele asociate etichetei) şi la fenomene de excludere şi marginalizare.
  • O metodă eficientă de a descuraja minciuna este să folosești gluma sau să extragi informaţiile false. Dacă un copil vine şi îți dă o explicaţie pentru o jucărie pe care a stricat-o „nu ştiu, cineva a venit şi a rupt-o” ai putea să îi răspunzi: “ de ce nu l-ai invitat să stea cu noi la activitate?”. În aceeaşi manieră jocul poate continua până când copilul devine confuz. Astfel chiar dacă nu-i dai copilului minciuna în vileag el învaţă o lecţie fără să fie nevoie să recurgi la aplicarea tehnicilor de disciplinare.

Așadar fii cât mai sincer cu al tău copil, doar astfel vei pune bazele unei relaţii sincere şi corecte.

Ajută-ți copilul să primească adevarul, mai ales pe cel greu si dureros, ca pe o poveste: povestea lui si a ta.

O poveste este întotdeauna mai bună decât o minciuna. Căci o poveste nu înseamnă vreo născocire fără bază în realitate, care neagă adevărul, cu scop manipulator. O poveste înseamnă un alt fel de a spune lucrurile, cu talc si cu dragoste, astfel încât ele să fie primite, integrate si trăite de către copil.

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes