Existența emoțiilor intense la copii este de necontestat. Poate ai surprins și tu bucuria puiului de om deschizând cadoul mult dorit sau furia pe care acesta o resimte atunci când îl privezi de jucăria preferată, spre exemplu.

Emoțiile sunt firești, iar părintele conștient știe că nu trebuie să-și împiedice copilul să experimenteze emoții, ci mai degrabă să-i ofere mijloacele potrivite pentru  exprimare acestora. Pentru că, atunci când un copil își controlează emoțiile și reușește să le gestioneze intensitatea, va reuși deopotrivă să reacționeze mai bine la diverse situații din viață, va avea relații sănătoase cu ceilalți și va dovedi un bun management al conflictelor.

De aceea, recunoașterea, validarea și acceptarea sentimentelor unui copil trist, speriat, supărat sau entuziasmat este primul pas de care acesta are nevoie pentru a se simți mai bine.

Ajută-ți copilul să-și recunoască emoțiile

În acest sens, este necesar să ne susținem copiii în recunoașterea emoțiilor sub diferite maniere:

– învață-l să-și recunoască emoțiile de bază – arată-i limbajul corpului asociat fiecărei emoții: te încrunți când ești furios, zâmbești când ești fericit, plângi când ești trist, ai ochii larg deschiși când îți este frică etc. Abilitatea de a citi emoțiile celorlalți pe chipurile lor, îi va permite să-și adapteze comportamentul la situație;

distrează-te împreună cu puiul tău în fața unei oglinzi imitând diferite emoții. Acest lucru îl va ajuta să se cunoască mai bine pe sine exprimându-și emoțiile. De asemenea, puteți crea împreună un album de emoții tăind diverse fețe din reviste;

– învăță-l pe copilul tău să recunoască ceea ce se întâmplă în interiorul său atunci când experimentează o emoție. Deși acest lucru poate fi dificil pentru un copil mic, îl poți ajuta descriind semnele fizice pe care le vezi la el. De exemplu, îi poți spune: „țipai și ai ținut pumnii strânși când ai văzut că fratele tău a dărâmat turnul construit de tine” sau „Te agitai și ai venit să mă îmbrățișezi când ai văzut câinele alergând spre tine „.

– întrebă-ți copilul cum s-a simțit după un eveniment care i-a provocat mari emoții. Răspunsul lui cel mai probabil nu va fi foarte dezvoltat, dar, de exemplu, îl poți întreba cum și-a simțit inima sau burta. El îți poate răspunde că inima îi bătea repede sau că stomacul era strâns, ceea ce este un început minunat. Recunoașterea a ceea ce simte este primul pas pentru un management emoțional sănătos.

ajută-l pe copilul tău să recunoască emoția asociată cu modul în care s-a simțit. Numește emoția pe care o observi, de exemplu, „Ai fost fericit să mergi la grădina zoologică cu bunica” sau „Ai fost supărat că fratele tău ți-a stricat jocul”. Apoi încurajează-l să-și numească emoția folosind „eu”, de exemplu „(eu) sunt trist că nu pot merge în parc” sau „mi-e frică de lupul cel mare și rău”. Copilul tău își asumă astfel ceea ce simte și își acceptă emoțiile.

În calitate de părinte realist, probabil că te-ai întrebat adesea: „Cum naiba ar trebui să fac toate astea când sunt stresat până peste cap, când copilul meu care țipă în mijlocul  magazinului și am întârziat deja 15 minute la programarea la medic? „ La aceasta întrebare ne răspunde John Gottman care afirmă:

„Într-o lume ideală, am avea întotdeauna timp să ne așezăm și să vorbim cu copilul nostru atunci când apar emoții. Dar pentru majoritatea părinților, acest lucru nu este întotdeauna posibil. Prin urmare, este important să stabiliți o oră, de preferință aceeași în fiecare zi, când puteți vorbi cu copilul tău fără constrângeri de timp sau întreruperi. „

Chiar dacă copilul tău va avea adesea izbucniri emoționale, ca părinte, vei seta reguli de urmat și limite pe care să nu le depășească, îl vei asculta, îi vei valida emoțiile iar, cu timpul, îl vei fi ajutat astfel să-și dezvolte o inteligență care să-i fie de folos pe tot parcursul vieții. Căci inteligența emoțională îi va permite copilului tău să-și folosească propriile emoții pentru a acționa eficient sau pentru a-și adapta comportamentul și mesajul diferitelor contexte de viață.

Și, pentru că în joacă se învață cel mai ușor, este bine de știut că există diferite jocuri care-ți pot fi de ajutor în abordarea emoțiilor copilului tău.

 

Jocuri în jurul emoțiilor

Jocurile în jurul emoțiilor vor ajuta copilul să recunoască diferitele emoții și să le numească. Înainte de a-le putea controla, copiii trebuie să-și poată recunoaște expresiile faciale – ale lor și pe cele ale ceilorlalți. Astfel, jocul este un instrument excelent de învățare pentru copii ce nu trebuie trecut cu vederea. Acesta va crea situații de schimb și partajare cu adultul și îi va permite copilului tău să dea sens propriilor trăiri și percepții.

Pentru a vorbi despre emoții și pentru a-i dezvolta vocabularul emoțional, poți utiliza cartonașe despre emoții, jocuri de memorie a emoțiilor, jocuri de societate sau EQ Game pe care îl găsești aici, realizat de analistul comportamental Florin Alexandru.

Sursă photo: Unspash Sursă photo: Unspash

Înlocuiți cenzura emoțională cu validarea emoțiilor copiilor

Așadar, ingredientul principal al unei relații armonioase părinte-copil este identificarea, ascultarea și validarea sentimentelor puiului de om. De aceea, în cele ce urmează, îți propunem câteva exemple care te pot ajuta în a înlocui cenzura emoțională cu validarea emoțiilor copilului tău:

Nu-ți face griji!”  -> „Este adevărat că este îngrijorător. Te simți confuz, așa este??

Nu te enerva!” -> „Ai dreptul să fii supărat, ai vrut atât de mult să ai asta / să faci asta.”

 „Nu fi dezamăgit!” -> „Ești chiar dezamăgit și eu aș fi și eu în locul tău. Este dificil când lucrurile nu ies așa cum vrei tu.”

„Nu fi atât de invidios!” -> „Este greu să vezi pe cineva făcând ceva ce tu nu poți face singur.”

„Ești prea sensibil!” -> „Ești supărat și trebuie să existe un motiv întemeiat. Vrei să-mi spui despre ce este vorba?”

„Nu-mi vorbi așa!” -> „O, ești furios / trist / dezamăgit din ceea ce văd. Chiar ai vrut să … Poți să-mi spui așa „Mamă, tată, simt furie!”

„Oprește-te chiar acum!” -> „Încerci să-mi atragi atenția? Știi, îmi poți spune: mamă. tati, vreau sa ma joc cu tine ”.

„Nu plânge!” -> „Uneori lucrurile par într-adevăr nedrepte. Te aud și te înțeleg.”

Cu alte cuvinte, ascultarea înseamnă mult mai mult decât colectarea datelor cu urechile. Cei care practică ascultarea empatică își folosesc ochii pentru a căuta dovezi fizice ale emoțiilor copilului lor, își folosesc imaginația pentru a vedea situația din punctul de vedere al copilului, își folosesc cuvintele pentru a spune liniștitor, nu critic, ceea ce aud, își ajută copilul să-și exprime emoțiile, după cum afirmă John Gottman.

 

Variații ale validării emoțiilor copilului tău

În acest context, Adele Faber și Elaine Mazlish adaugă că există diferite variații ale acestei validări a emoțiilor copiilor, cu precizarea că acestea nu înlocuiesc ascultarea și acceptarea, ci le completează.

Iată câteva exemple:

  1. Rezumă și cere o pauză

La unii copii, nevoia de a fi auziți depășește capacitatea părinților de a asculta. Uneori, un părinte poate simți că abilitățile de ascultare și răbdarea se epuizează după ce ascultă un copil câteva minute și îi validează sentimentele fără ca acesta să se simtă ușurat, auzit și înțeles. Este posibil să rezumi pentru copil ceea ce ai înțeles despre emoțiile sale (frică, furie, dezamăgire, frustrare, tristețe, rușine …) și apoi să ceri o pauză.

Exemplu: „Te aud. Îmi spui că îți pasă cu adevărat de … / că ești într-adevăr trist pentru că … / că îți este foarte greu să … Simți că … / Crezi că … / Vrei să …. Înțeleg, dar nu mai pot asculta și am nevoie de o pauză. Vreau să vorbim din nou despre asta în 10 minute / după cină / când tati/mami ajunge acasă.”

  1. Cere copilului să găsească un alt mod de a spune lucrurile

Uneori copiii își exprimă emoțiile într-un limbaj atât de violent încât suntem mai tentați să contraatacăm decât să îi ascultăm. Fiecare adult are propriul nivel de toleranță în ceea ce privește limbajul, dar anumite propoziții / cuvinte trebuie redirecționate (insulte, amenințări etc.).

Copiilor li se poate spune că emoțiile lor sunt legitime, că au dreptul să fie furiosi, dar că acele cuvinte din gura lor sunt inacceptabile și că pot găsi o altă modalitate de a se exprima.

  1. Însoțește cuvintele cu cadouri și/sau gesturi

Aici, cuvântul „cadou” trebuie luat într-un sens mai larg. Poate fi un obiect, un gest, o atenție specială, o activitate realizată împreună. Aceste cadouri, nu iau locul ascultării, ci o pot completa.

Exemplu: Pentru un copil care se plânge că părinții lui îl iubesc pe fratele lui mai mult decât el, un părinte poate răspunde: „Nu te simți iubit? Nu este deloc plăcut să ai acest sentiment. Cred că este un moment bun să ne îmbrățișăm și să savurăm o ciocolată fierbinte împreună.”

  1. Apelați la artă și la creativitate

Când un copil are de-a face cu o emoție foarte intensă, uneori îl putem ajuta să-și direcționeze sentimentele  într-un mod creativ, afirmă Faber și Mazlish. Cei doi autori ne recomandă să avem materiale de artă ușor disponibile și accesibile în casă: pixuri, creioane, vopsele, tablete, cartoane, tabele, cutii etc.

Această abordare le permite copiilor să aleagă modul în care doresc să experimenteze și să-și exprime emoțiile: o poezie care exprimă durerea trăită în timpul morții unui animal de companie; o scrisoare trimisă unui post de televiziune în care protestează împotriva eliminării unei emisiuni îndrăgite; un desen plin de furie …etc Pentru copiii care sunt prea mici, unul dintre părinți poate servi ca ajutor.

Faber și Mazlish ne împărtășesc mărturia unui tată care îl înfrunta pe fiul său în furie. În timp ce fiul și-a revărsat furia în cuvinte aprige, tatăl a luat o foaie și un pix pentru a scrie tot ce a spus fiul. Când acesta din urmă s-a oprit să-și recapete răsuflarea, tatăl său a spus: „Hei! Trebuie să fi fost foarte supărat pe antrenorul tău astăzi. Ascultă tot ce tocmai ai spus: „Omul acesta gras crede că e șeful tuturor. Este cu adevărat rău, îl urăsc. ” Fiul l-a ascultat, a fost captivat, apoi i-a cerut tatălui să continue să scrie tot ce mai avea în inimă. Când fiul și-a auzit întregul discurs citit, a dat din cap cu putere și a cerut să-l audă din nou.

  1. Trimite-i un mesaj de consolidare

Poți să-i spui simplu: „Da, este greu. Da, este dificil. Îți respect lupta și am încredere că vei găsi o ieșire”, Faber și Mazlish. Sau „Am văzut cum l-ai ignorat pe acel copil care te tachina că ești scund. Ar trebui să știi că în familia noastră nu mărimea unei persoane este apreciată, ci mai degrabă caracterul acesteia.”

 

Concluzie

Prin urmare, “în primul rând, trebuie să-ți ajuți copilul să-și recunoască emoțiile și să înțeleagă pentru ce sunt folosite. Ceea ce îl ajută cel mai mult pe copil este să se uite la părintele său. Cu cât ne putem regla propriile emoții, cu atât copiii noștri vor învăța mai bine să o facă. Ceea ce poți face ca părinte este să-ți reglezi emoțiile cu voce tare. Trebuie să exprimi ceea ce simți. De exemplu, poți spune: „Oh, iar e roșu la semafor! Vreau să accelerez, dar voi respira adânc și voi aștepta”. Și începi să respiri în liniște. Te calmezi. Cu cât îți explici mai mult emoțiile în fața copilului, cu atât îl vei ajuta să își regleze mai bine emoțiile. Evident, dacă îndată ce îți spune „nu, nu vreau să-mi pun pantofii”, începi să țipi, îi arăți că nu ești capabili să-ți gestionezi emoțiile, și îl înveți și pe el acest lucru. Un lucru este sigur: copilul învață prin imitație. Deci, cu cât ne controlăm mai mult emoțiile, cu atât mai mult va ști cum să o facă și el”, așa cum afirmă Isbaelle Filliozat.

Într-adevăr, este dificil pentru un copil mic să-și numească emoțiile. Îi este și mai dificil să le recunoască, mai ales atunci când emoția este nouă sau mai complexă. Însă nu uita: deoarece există o legătură între zona creierului care controlează emoțiile și zona limbajului, capacitatea de a denumi emoțiile îi ajută pe copii să își recapete calmul. Acest lucru are un efect calmant asupra creierului, făcând posibilă scăderea intensității emoțiilor și, în același timp, parcurgerea acestor serii mai senină (trăirea acestor momente emoționale cu seninătate / reglarea lor).

În acest sens, îți propunem să descoperi și ideile surprinse în cartea ”Copilul tău este un geniu!”, scrisă de Florin Alexandru în colaborare cu prof. Florian Colceag.

Tu cum gestionezi emoțiile puternice ale copilului tu? Dar propriile emoții?

Share on facebook
Share on linkedin
Share on email

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes