Înțelegerea legăturilor dintre emoții, gânduri și comportamente este esențială pentru a putea descoperi ce se petrece în sufletul copilului tău și pentru a găsi atitudinea cea mai potrivită de abordare. Acest lucru nu este însă întotdeauna ușor, mai cu seamă că unii dintre noi, adulții, încă învățăm despre gestionarea propriilor emoții.

Multe cărți despre educație converg asupra acestui punct: copiii pot trimite mesaje „ascunse”, greu de descifrat de către părinți, fie prin comportament inadecvat, fie prin emoții care sunt inconștiente sau chiar disproporționate față de situația concretă.  Un copil care plânge pentru o îmbrăcăminte incomoda se poate simți furios dintr-un motiv complet diferit. Astfel, noi, părinții, tindem să reacționăm exagerat: fie prin supărare pentru că suntem exasperați, fie prin intrarea în jocuri de putere cu copilul, fie aruncându-ne în nesfârșite justificări și explicații.

 „Îți înțeleg emoția, nu-ți accept comportamentul”

În acest context, devine esențial să validăm emoțiile copiilor și să-i invităm să le asculte, deoarece sunt sănătoase; aceste emoții sunt indicatorii stărilor noastre interioare.

Ceea ce trebuie să subliniem, totuși, este modul de exprimare al emoției. Pentru mânie, spre exemplu, scopul tău ca părinte este de a îndruma copilul în special spre un comportament non-violent.

Însă emoțiile declanșează comportamente automate și chiar instinctive, iar abordarea părintelui presupune atenție și efort susținut. Acest lucru este cu atât mai adevărat pentru copii pentru că o parte a creierului care poate regla emoția (cortexul prefrontal) nu este încă pe deplin operațională. Prin urmare, comportamentele instinctive apar frecvent în ciuda a ceea ce părinții spun, repetă sau fac. Emoțiile se revarsă literalmente și „deconectează” gândirea.

Cu timpul însă, atunci când oferi copilului tău empatie, acesta va deveni din ce în ce mai determinat să oprească comportamentul instinctiv și să aleagă un alt mod de exprimare.

Așadar, atunci când îl ajuți pe copilul tău să mărturisească „simt furie deoarece am asistat la o nedreptate”, emoția este înțeleasă și-l ghidează pe un drum mai bun. Simplul fapt de a-și fi identificat și numit emoția îi este de folos în a nu adopta un comportament nepotrivit. Iar în acest punct poți interveni tu, ca părinte, pentru a-l ajuta să se descarce și să transforme ceea ce simte în mod pozitiv.

Nevoile esențiale ale copilului 

Când un copil nu poate exprima o emoție interioară puternică, va tinde să o deghizeze, să o mute pe obiecte de substituție. Copilul găsește un pretext prin care își va putea elibera energia. Astfel, devine dificil pentru părinți să identifice emoția de bază sau nevoia reală.

De aceea, copiii trebuie să simtă că și ei contează, că prezența lor este dorită. Comportamentul inadecvat este un mesaj codificat transmis de un copil descurajat de neputința de a-și satisface cele două nevoi afective de bază:

  • nevoia de a aparține (de a-și găsi locul în familie, la școală, în societate);
  • nevoia de a te simți util și important.

Mesajul real din spatele comportamentului inadecvat se încadrează în una dintre aceste nevoi: „Vreau dovada apartenenței la grup, la familie, la clasă …” sau „Vreau să fiu important” după cum afirmă Jane Nelsen.

 Concluzie

Observarea emoțiilor este o invitație de a vorbi de la părinte la copil. Ea îi ajută pe copii să afle exact ce simt, iar ascultarea activă presupune încercarea părintelui de a înțelege de ce copilul a reacționat într-un fel sau altul într-un context dat. Ne putem învăța copiii foarte devreme să recunoască, să-și înțeleagă și să-și exprime emoțiile.

În plus, consecințele acestei învățări sunt infinit benefice pentru întreaga familie:

Pentru copil:

  • Înțelege ce se întâmplă în interiorul său și învață să decodeze limbajul corpului;
  • Își poate exprima neînțelegerile fără să lovească, să țipe sau să se supere;
  • Înțelege emoțiile semenilor săi;
  • Dezvoltă relații mai armonioase cu cei din jur;
  • Devine mai autonom și poate găsi soluții pentru a-și rezolva singur problemele;
  • Își dezvoltă încrederea în sine;
  • Este mai fericit și mai senin.

Pentru tine ca părinte:

  • Înțelegi de ce copilul tău reacționează excesiv: de ce se rostogolește pe pământ, țipă, plânge și știi cum să reacționezi la aceste comportamente;
  • Îi poți satisface nevoile și poți reduce comportamentele necorespunzătoare fără a încerca să-i înăbuși emoțiile;
  • Eviți pedepsele care au efecte negative;
  • Ești mai disponibil pentru copilul tău și îl ajuți să-și calmeze emoțiile, ceea ce  consolidează legătura de dragoste și de încredere dintre voi;
  • Comunicați fără strigăte, amenințări sau șantaj;
  • Veți crea o atmosferă de familie calmă și relaxată.

 Mai multe informații despre dezvoltarea inteligenței emotionale poți găsi și aici. 

Tu cum îl ajuți pe copilul tău să vorbească despre ceea ce simte?

 

 

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes

Ultimele produse